Și-a văzut sau nu umbra? Omolog al cârtiței din America de Nord, ursul prevede la noi cum va fi vremea peste an

Ziua Ursului este sărbătorită în România şi de către alte popoare europene la 2 februarie, la aceeaşi dată cu Ziua Marmotei, marcată în zone din Statele Unite ale Americii şi Canada. Ambele au în comun elementul de predicţie a vremii pentru următoarea perioadă.

Ursul a avut un rol calendaristic deosebit la populaţiile nordice, care l-au asimilat cu Luna, deoarece dispare odată cu sosirea iernii şi reapare primăvara.

De Ziua Ursului, la Stretenie şi de sărbătoarea Întâmpinării Domnului în calendarul creştin, se spune că ursul iese din bârlog şi îşi priveşte umbra în zăpadă. Dacă este frig sau ceaţă şi nu-şi vede umbra, îşi dărâmă bârlogul, trage un joc, merge la râu, bea o gură de apă şi îşi vede de treburi prin pădure. Dacă timpul este frumos, cu soare şi îşi vede umbra pe zăpadă, intră din nou în bârlog, pentru că iarna va mai dura 40 de zile.

Oamenii din popor asociază comportamentul ursului cu timpul capricios de la sfârşitul iernii, aşa cum şi Baba Dochia este răspunzătoare de zilele schimbătoare de la începutul primăverii.

De asemenea, se crede că în această zi timpul este favorabil pentru observaţii meteorologice şi astronomice. Agricultorii ştiu cum va fi vremea după comportamentul ursului şi pot face prognoza timpului optim al culturilor de peste an.

Conform legendelor populare, Moş Martin ar fi fost, în vremuri imemoriale, un om obişnuit, morar sau păstor în satul său, indică lucrarea „Sărbători şi obiceiuri româneşti” (Ion Ghinoiu, Editura Elion, 2002).

Ziua Ursului, cunoscută şi ca Martinul cel Mare, este la mijlocul celor trei zile succesive ale Martinilor de iarnă, sau Sân-Martinii. În credinţa populară, puterea acestui animal este transferată asupra oamenilor, în special asupra copiilor, prin îndeplinirea a diferite obiceiuri şi practici magice. În această zi, ursului nu i se spune pe nume, ca o dovadă a caracterului său divin, ci se vorbeşte despre el, cu respect, folosind denumiri precum „Moş Martin” sau „ăl Bătrân”. Toate aceste ritualuri sunt menite să apere gospodăriile de agresiunea urşilor.

În 2021, ursul Baloo, mascota vie a staţiunii montane Straja, din judeţul Huneadoara, a prevăzut iarna grea din Masivul Vâlcan, în Valea Jiului, intrând în hibernare la începutul anului, mai exact pe 3 ianuarie, notează Agerpres. Îngrijitorii afirmau la finele lunii ianuarie 2021 că este pentru prima oară când Baloo hibernează atât de mult timp. Baloo a prevestit perioada de iarnă bogată în zăpadă în staţiunea Straja, unde la 31 ianuarie 2021 stratul de zăpadă în staţiune a depăşit 1,20 metri.

Sărbătorirea Întâmpinării Domnului (Candlemas) a apărut în creştinism drept ziua în care credincioşii merg cu lumânări la biserică pentru binecuvântare, pe care apoi le duc acasă pentru a le proteja locuinţa în restul iernii. Credinţa populară ce implică şi prezenţa unui animal în tradiţii ar fi apărut în Germania, aminteşte site-ul www.timeanddate.com. Potrivit folclorului german, dacă bursucul (sau ariciul, conform altor surse) îşi vede umbra în ziua de Candlemas va urma o „a doua iarnă sau încă şase săptămâni de vreme rea”. Germanii ar fi dus această tradiţie în Statele Unite ale Americii, în regiunea de astăzi Germany din Pennsylvania. Cum acolo nu trăiau bursuci, a fost ales un alt animal care hibernează. Astfel s-a ajuns la Ziua Cârtiței, conform www.groundhog.org.