Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Ziua Diplomaţiei Române, sub deviza "Semper fidelis patriae"

De la acordurile secrete între trimişi acreditaţi la cele internaţionale transparente, de la diplomaţia publică la cea economică sau cea culturală, scopul diplomaţilor a fost mereu obţinerea de rezultate pozitive pentru interesul naţional. Cu instrumente inteligente şi subtile, diplomaţia a fost actorul principal sau martorul din umbră al marilor evenimente care au marcat istoria modernă a României.

01 Septembrie 2015, 09:13 (actualizat 01 Septembrie 2015, 15:06) | documentar de Liliana Teică |
Diplomaţie / FOTO: dcnews.ro
Diplomaţie
Ministerul Trebilor Straine
Apostol Arsachi
Unirea Principatelor Romane
Nicolae Titulescu
Grigore Gafencu
Miron Costin
Vasdile Alecsandri
Mihail Kogălniceanu
Elena Văcărescu
Sigla Ministerului Afacerilor Externe al României
Steaguri Romania si UE
Mihai Eminescu

"Pentru omagierea tradiţiei diplomatice româneşti şi pentru stimularea activităţii Corpului diplomatic şi consular al României, în fiecare an, în luna septembrie, se sărbătorește Ziua Diplomaţiei Române" - art.61, Legea 269/2003 privind Statutul Corpului Diplomatic şi Consular al României.

Ministerul Trebilor Străine

(w220) Apostol ArUnirea Principatelor Române sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, în 1859, a făcut posibilă şi construirea unei politici care să urmărească pe plan extern interesele noului stat, iar printre primele măsuri de modernizare a statului s-a înscris şi înfiinţarea, în 1862, a Ministerului Trebilor Străine.

Primul ministru de externe al României, între 22 ianuarie şi 24 iunie 1862, a fost doctorul Apostol Arsache, născut în 1792 în satul Hotahova, în nordul actualei Grecii. Cu studii medicale la Viena şi un doctorat în medicină luat la Halle, în Saxonia, Apostol Arsache profesase medicina la Bucureşti, din 1814, şi intrase în diplomaţia Valahiei încă din anul 1822, fiind consilier al domnilor munteni. Din poziţia de ministru al Trebilor Străine, Arsache a încercat să ofere ţării o viziune de politică externă proprie, trimiţând misiuni diplomatice în marile capitale europene. Ca mare filantrop, a ajutat cu bani statul grec, iar una din instituţiile de învăţămînt pe care le-a finanţat cu generozitate poartă şi azi numele său - Arsakeion.

(w300) MinisterulSediu al Ministerului Afacerilor Straine a fost Palatul Sturdza, construit între anii 1898 şi 1901 de arhitectul Iulius Reiniqke pentru Grigore Sturdza, fiul lui Mihail Sturdza, domn al Moldovei între 1834 şi 1849. După moartea prinţului Sturdza palatul a devenit sediul Ministerului Afacerilor Externe deşi în epocă palatul nu era prea apreciat, reproşîndu-i-se amestecul de stiluri, ornamentaţia încărcată şi turnuleţele. Din 1937 ministerul s-a mutat într-o clădire alăturată nouă - actualul Palat Victoria. Palatul Sturdza a fost bombardat în timpul războiului şi apoi demolat în anul 1946.

Apariţia noii instituţii dedicate afacerilor străine şi constituirea unui corp diplomatic format mai ales din personalităţi care, prin contacte personale şi de familie în lumea diplomatică şi politică europeană, puteau face auzite dezideratele românilor, a impulsionat eforturile de emancipare politică. La acestea s-a adaugat şi aducerea pe tronul Principatelor Unite a lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, după detronarea lui Cuza, în februarie 1866. Sub regele Carol I, ţara şi-a proclamat independenţa, câştigată pe câmpurile de luptă şi recunoscută internaţional de Congresul de la Berlin din 1878, şi a devenit un regat modern.

(w300) Unirea Pri

În această perioadă şi apoi dupa unirea din 1918 a Regatului Romaniei cu Basarabia, Bucovina şi Transilvania, elitele diplomatice au acţionat pentru reprezentarea intereselor României ca stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

Ideile vizionarea ale diplomaţilor de excepţie Vasile Alecsandri, Costache Negri, Ion Ghica, Mihai Kogalniceanu, Ion C. Bratianu, Tache Ionescu, Alexandru Vaida Voievod, Nicolae Titulescu, Grigore Gafencu, Vespasian Pella, Constatin Caragea, sau ale altor diplomaţi, rămaşi de multe ori anonimi, au consolidat naţiunea română şi prestigiul României în relatiile internaţionale.

Cronicari, domnitori, scriitori sau istorici - abili diplomaţi

La înălţimea celor mai abili diplomaţi s-au ridicat şi alti mesageri ai intereselor neamului românesc, fie că s-au numit soli, trimişi, capuchehaia, ambasadori sau ataşaţi culturali sau de presă.

Sol în timpul lui Ştefan cel Mare a fost Ion Ţamblac, un grec cu experienţă dobândită la Florenţa, Veneţia şi Roma, care a făcut cunoscută Apusului gândirea politico-diplomatica a domnului unei ţări mici, care credea în necesităţii unei largi coaliţii antiotomane.

În conştiinţa poporului român au rămas şi „învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie”, de la începutul secolului XVI, care dezvăluie înţelepciunea sa practică în relaţiile cu domnitorii vecini, şi urzeala fină a negocierilor din ambasadele de la curtea Poloniei, Veneţiei sau a papilor.

(w160) Miron CostPrin inteligenţa şi energia sa cronicarul Miron Costin s-a alăturat lui domnitorului Vasile Lupu în misiuni diplomatice delicate pe lângă Poarta Otomană sau în Polonia.

În secolul XVII boierul Nicolae Milescu Spătarul, călător în Occident şi autor de scrieri istorice şi teologice s-a iniţiat în timpul domnitorului moldovean Gheorghe Ştefan în tainele diplomaţiei, iar apoi a fost, sub domnitorul Ţării Româneşti Grigore Ghica, capuchehaia, reprezentant diplomatic, al domnitorului pe lângă Înalta Poartă şi probabil chiar agent dublu, a dus regelui şi reginei Suediei scrisori secrete, a fost numit apoi de ţarul Rusiei traducător la „ Departamentul soliilor ”, un fel de Minister al Afacerilor Străine, a tradus acte diplomatice secrete şi a făcut parte din mai multe ambasade secrete ruseşti în China.

În Ţara Românească Constantin Cantacuzino Stolnicul a urmat şcoli superioare din Italia care l-au pregătit ca viitor cărturar şi diplomat. Impreună cu fratele sau, Şerban Cantacuzino domnul Ţării Româneşti, a stabilit legături secrete cu Austria pentru a înlătura dominaţia otomană cu ajutor Habsburgic, iar în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu a avut o cariera diplomatică strălucită.

O personalitate remarcabilă în arta diplomaţiei a fost Dimitrie Cantemir, care în lucrarea sa „Creşterea şi Descreşterea Curţii Otomane ” a intuit declinul Porţii Otomane şi a reuşit să obţină respectarea autonomiei interne, inviolabilităţii şi independenţei Moldovei de către ţarul Rusiei, prin tratatul de la Lutk din 13 aprilie 1711, pe care l-a redactat în întregime.

În Ardeal, marele episcop Ioan-Inochentie Micu-Klein ( 1692-1768 ), ajungând captiv la Roma, a redactat memorii pentru susţinerea drepturilor legitime ale celor urgisiţi din patria sa.

Ienăchiţă Văcărescu, poet, filolog şi istoric, s-a dovedit şi un diplomat abil în 1781 când a călătorit într-o misiune diplomatică la Viena pentru a obţine sprijinul împăratului Iosif al II-lea pentru trimiterea acasă a fiilor lui Alex Ipsilanti, care fugiseră în Transilvania şi treziseră astfel suspiciunea Porţii Otomane care ameninţa tronul tatălui lor. Ienăchiţă Văcărescu a impus în limba română termeni din limbajul diplomatic internaţional, iar prin operele sale literare şi filologice a contribuit la formarea conştiinţei naţionale, care a dus la răscoala lui Tudor Vladmirescu şi la Revoluţia de la 1848.

Nicolae Bălcescu, istoric, scriitor şi revoluţionat, prin forţa cuvântului scris şi prin discursurile înflăcărate a contribuit la mobilizarea tinerilor patrioţi români, a militat pentru construirea statului naţional şi pentru unirea forţelor tuturor românilor. În timpul Revoluţiei din 1848, a devenit ministrul „ Trebilor de Afară ” şi membru al locotenenţei domneşti, guvernul legitim al Valahiei.

(w220) Vasdile AlPentru realizarea idealului de unire a acţionat cu dăruire şi energie şi poetul Vasile Alecsandri. A fost Secretar de Stat şi apoi Ministru de Externe din 1859 pe timpul a trei guverne: guvernul Vasile Sturdza, guvernul Ion Ghica şi guvernul Manolache Kostaki-Epureanu. A intervenit autoritar împotriva amestecului în treburile interne a delegatului turc şi a susţinut alegerea lui Al. I. Cuza, care l-a numit apoi agentul său diplomatic la Paris. După detronarea lui Cuza, Alecsandri a acceptat în 1855 funcţia de ministru plenipotenţiar la Paris, reprezentându-l pe regele Carol I.

Scriitorul moldovean Costache Negri şi-a început cariera diplomatică în aprilie 1855, când l-a reprezentat pe domnitorul Grigore Ghica la Conferinţa de la Viena unde s-a discutat problemna unirii Ţării Româneşti şi a Moldovei.

(w220) Mihail KogMişcarea revoluţionară de la 1848, Unirea Principatelor Române şi recunoasterea independentei României au fost realizate şi cu importanta contribuţie a lui Mihail Kogălniceanu, avocat, istoric si publicist, apoi ministru al afacerilor străine şi apoi reprezentant la Paris. Kogălniceanu a reorganizat instituţiile diplomatice şi a obtinut unui nou sistem de reprezentare diplomatică a României în străinătate. În timpul său au fost fixate ranguri de trimişi extraordinari, miniştri plenipotenţiari, miniştri rezidenţi şi însărcinaţi cu afaceri.

Aceeaşi rodnică activitate diplomatică a avut şi sciitorul paşoptist Dimitrie Bolintineanu, intrat încă de tânar în diplomaţie. Domnitorul Al. I. Cuza, de care l-a apropiat o sinceră prietenie, l-a numit ministru de externe în guvernul Ştefan Golescu. A ocupat de două ori în 1860 şi 1861 postul de Comisar al Ţării Româneşti din Comisia riverană a Dunării. Acceptarea modificării textului Convenţiei de la Paris a constituit un triumf diplomatic al lui Costache Negri şi Dimitrie Bolintineanu.

(w300) 124 de aniFără să facă parte propriu-zis din corpul diplomatic şi poetul Mihai Eminescu şi-a îndeplinit cu multă conştiinciozitate funcţia de secretar de legaţie pe lângă junimistul Theodor Rosetti, agentul diplomatic al României în capitala Germaniei.

Secretar de Legaţie la Roma începând cu 1888, la Atena şi apoi la Bruxelles, scriitorul Duiliu Zamfirescu a parcurs toate gradele diplomatice, până la funcţia de Ministru Plenipotenţiar şi trimis extraordinar al Majestăţiii Sale Regelui, titlu echivalent celui de ambasador. Din 1906 a fost Secretar General al Ministerului de Externe.

(w220) Elena VăcScriitoarea Elena Văcărescu, urmaşă a vestitei familii boiereşti şi personalitate a culturii româneşti şi franceze, a asistat la 4 iunie 1920 la momentul semnării în marele Trianon de la Versailles a tratatului prin care Transilvania reîntregea România. Din 1921 a fost secretar al Delegaţiei române la Liga Naţiunilor şi Consilier Special de Presă pe lângă Legaţia României din Paris, iar în 1927 a primit Legiunea de Onoare din partea preşedintelui Franţei. Din 1940 i s-a încredinţat conducerea serviciului de Presă şi Propagandă de pe lângă Ambasada română din Paris.

Reputatul istoric Nicolea Titulescu, începând din anul 1921 a fost delegat permanent al României la Liga Națiunilor de la Geneva, fiind ales, în 1930 şi 1931, preşedinte al acestei organizații internaționale.

(w300) Nicolae TiÎn această calitate a militat împotriva revizionismului din Europa, pentru păstrarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace, pentru raporturi de bună vecinătate şi pentru respectarea suveranităţii şi egalităţii tuturor statelor în relațiile internaționale, pentru securitate colectivă şi prevenirea agresiunii.

Începând din 1927,  Nicolae Titulescu a fost de trei ori Ministru al Afacerilor Străine, până în 1936, când la presiunea cercurilor pro-naziste legionare şi externe, regele Carol al II-lea l-a îndepărtat din toate funcţiile oficiale şi l-a obligat să se exileze. Stabilit în Elveţia şi  apoi în Franţa, Titulescu a propagat şi din exil, prin conferinţe şi articole de ziare, ideea prezervării păcii, anticipând pericolul unui nou război. Nicolae Titulescu s-a stins la Cannes la data de 17 martie 1941.

(w300) Grigore GaÎn anul 1938, devine ministru al afacerilor străine Grigore Gafencu care a încercat să asigure neutralitatea României şi să apere interesele ţării în faţa unui război iminent. În vara anului 1940, Gafencu şi-a dat demisia din fruntea Ministrului de Extere şi a fost trimis ca ministru plenipotenţiar la Moscova. Ulterior, Gafencu s-a stabilit la Geneva. Considerat unul dintre cei mai buni analişti politici ai epocii, Grigore Gafencu a ţinut, în timpul războiului, numeroase conferinţe publice la Londra, Paris, Strasbourg, Florenţa, Zurich, Geneva, pledând întotdeauna cauza şi interesele României.

După sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial, Grigore Gafencu a depus pe masa Conferinţei de Pace de pa Paris din 1947 două memorandumuri prin care cerea respectarea drepturilor politice şi economice ale României.  Acţiunile şi poziţia sa în favoarea Aliaţilor aveau să-l transforme pe Gafencu în persona non grata în faţa regimului procomunist de la Bucureşti care, în noiembrie 1947, împreună cu lotul Maniu-Mihalache,  l-a condamnat în contumacie. Membru al Comitetul Naţional Român şi fondator al Ligii Românilor Liberi, Grigore Gafencu a continuat să apere interesele democratice române în occident. S-a stins din viață la 30 ianuarie 1957, în locuinţa sa din Paris.
Scriitorul Lucian Blaga, fost ataşat de presa la Varşovia, Praga, Belgrad, Berna şi Viena începând din 1926, avea să fie numit trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Lisabona, în 1938. Prin eforturile sale au fost cunoscute în străinătate personalităţi din literatură, politică, filozofia românească, precum şi personalitatea regelui Carol al II-lea.

Diplomaţia culturală din România a avut în a doua jumătate a secolului al XX-lea un strălucit reprezentant în poetul, esteticianul, criticul şi istoricul literar Tudor Vianu. A contribuit la dezvoltarea relaţiilor României cu UNESCO, Organizaţia pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, iar în 1963 Vianu a avut iniţiativa înfiinţării „Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Europene si fost ambasadorul României la Belgrad, dupa cel de-al Doilea Război Mondial.

Şi alţi scriitori valoroşi s-au remarcat în diplomaţie : Alexandru Creţianu, Raul Bossy, Frederic Nanu, Oscar Walter Cizek, Darie Novăceanu sau Mircea Eliade.

Recrearea elitelor diplomatice

(w300) Sigla MiniRevoluţia din decembrie 1989, care a dus la rasturnarea regimului comunist, a mobilizat către recrearea elitei diplomatice şi normalizarea relaţiilor internaţionale ale Românie.

În 1991 s-a înfiinţat Academia Diplomatică, iar în septembrie 2005 a fost fondat Institutul Diplomatic Român, sub auspiciile Ministerului Afacerilor Externe, cu scopul de a pregăti personalul diplomatic. De la înfiinţare mai mult de 2500 persoane au frecventat cursurile postuniversitare de formare sau perfecţionare organizate de Institutul Diplomatic Român.

Cu consecvenţă şi profesionalism corpul diplomatic român a reuşit să atragă încrederea şi implicarea prietenilor şi partenerilor externi ai Romaniei în proiecte de reformare şi dezvoltare, aportul diplomaţiei adăugându-se efortului general de dezvoltare internă, pentru asigurarea securităţii şi consolidarea prosperităţii naţionale.

Diplomaţia românească a contribuit la procesul de aderare a României la NATO în anul 2004 şi la Uniunea Europeană în 2007 şi apoi a consolidat statutul României ca membru de încredere în familia europeană şi euroatlantică, participând la proiectul european, la activitatea Uniunii Europene şi la misiunile Alianţei Nord-Atlantice.

Politica şi eforturile constante ale Ministerului Afacerilor Externe pentru pregătirea adecvata şi promovarea candidaţilor români competenţi a făcut să crească numprul diplomaţilor români desemnaţi să servească în structurile diplomatice euroatlantice şi în Serviciul European de Acţiune Externă.

România întreţine în prezent relaţii diplomatice bilaterale cu 184 de state din cele 193 state membre ale ONU, la care se adaugă Sfântul Scaun, Ordinul Suveran Militar de Malta şi Palestina, este un stat respectat şi un actor mai activ în diplomaţia europeană şi în forurile internaţionale. Diplomaţia română şi-a făcut datoria şi în crearea reţelei de parteneriate strategice şi alianţe necesare pentru asigurărea securităţii şi prosperităţii naţionale, integrând România în construcţii solide – Alianţa Nord-Atlantică, Uniunea European şi în alte parteneriate strategice şi relaţii speciale cu SUA, Azerbaidjan, China, Coreea de Sud, Franţa, Italia, Japonia, Marea Britanie, Polonia, Turcia şi Ungaria.

surse

mae.ro

Articole pe aceeaşi temă
 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN DOCUMENTARE
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 17°C 14°C
IASI 17°C 14°C
CLUJ 17°C 13°C
CONSTANTA 12°C 12°C
CRAIOVA 21°C 15°C
BRASOV 15°C 8°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 20 Aprilie 2019, 17:49
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 19-04-2019
Deschidere: 8279.83
Maxim: 8352.28
Mimim: 8279.83
Variatie: 0.86%
BRD
13.60
2.39%
FP
0.96
0.63%
SNG
33.45
0.6%
TLV
2.15
1.88%
TGN
350.00
0.28%
SNN
10.86
1.69%
EL
11.05
0.9%
WINE
19.00
1.06%
SIF2
1.20
0.84%
TBM
0.30
1.69%
ARHIVĂ ȘTIRI