Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES

Viva el tango! Salutul argentinienilor, în 11 decembrie

Este Ziua Internaţională a Tangoului, proclamată în cinstea a lui Carlos Gardel şi a lui Julio De Caro, două figuri legendare ale muzicii argentiniene, ambii născuţi în ziua de 11 decembrie. Tangoul argentinian, dansul şi cântecul, din suburbiille Buenos Aires-ului s-a răspândit în toată lumea şi, din septembrie 2009, este parte a patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO.

11 Decembrie 2015, 08:58 (actualizat 11 Decembrie 2015, 09:23) | de Liliana Teică |
Tangou argentinian
Tangou argentinian
Tango 2
Tango 1
Carlos Gardel tango
Tangou argentinian 2
Orchestra Julio De Caro

Ideea de celebra o Zi a Tangoului aparţine compozitorului şi producătorului muzical argentinian Ben Molar (1915-2015), iniţiator al unui proiect artistic care combina arta, poezia şi muzica pentru a promova tangoul argentinian.

Prieten apropiat al celebrului şef de orchestră Julio De Caro, Molar a propus municipalităţii Buenos Aires, în anul 1965, ca ziua naşterii celor doi muzicieni să devină Ziua Naţională a Tangoului şi deşi ideea a devenit realitate abia după 11 ani, acum 11 decembrie este recunoscută ca Ziua Internaţională a Tangoului.

Ziua este sărbătorită de  întreaga Argentina, la Buenos Aires au loc mai multe festivaluri şi Campionatul Mondial de Tango, iar în lume este marcată toţi iubitorii tangoului.

Tangoul – numele pasiunii(w300) Tangou arg

S-a născut prin anii 1880-1890, în carierele sărace din Buenos Aires pline de imigranţi, într-un context istoric şi social profund multicultural.

Bărbaţii singuri îşi luau  partenere de dans dintre femeile uşoare din port şi căutau cele mai incitante mişcari de dans pentru a le impresiona. Tangoul, dans şi gen muzical, are teme banale, dar mişcări pline de pasiune, este o dispută simbolică pe ringul de dans între îndrăgostiri, un amestec bizar de dragoste şi ura, un gest de libertate.

Versurile de tango s-au îndepărtat treptat de caracterul vulgar şi au căpătat profunzime şi sentiment, iar muzica  dansabilă era interpretată de grupuri mici de muzicanţi amatori care cântau la vioara, flaut şi chitară, care cântand după inspiraţie, improvizaţia şi creativitatea fiind singurele regul. Bandoneonul, instrument de origine germană, împreună cu pianul, apar pe scena tangoului în jurul anilor 1900, substituind treptat sunetul melancolic al flautului.

Din perifera săracă sau bordelurile din Buenos Aires, tangoul s-a răspândit în întreaga Argentina, în Uruguay, apoi  a trecut oceanul şi a ajuns şi în Europa, în saloanele aristocratice din Paris.

Trupele de dansatori venite din America Latină au înregistrat primele succese la Paris, apoi şi la Londra sau Berlin, iar prin anii 1920 s-au îndragostit de tangou şi newyorkezii sau finlandezii, fiecare dezvoltând propriile stiluri şi şcoli de dans.

Tangoul s-a reîntors în Argentina şi s-a răspândit, la un alt nivel, prin şcolide de dans şi s-au înfiinţat orchestre specializate în interpretarea tangourilor, care purtau de obicei numele şefului de orchestră însoţit de denumirea “y su orquesta tipica”.

(w380) Orchestra

În anii 1920 şi 1930, Juilo de Caro avea cea mai importantă orchestră de tango din toate timpurile, iar tehnicienii de la Compania Victor, care-i înregistra discurile, îi adaptaseră vioara adăugând la ea o mică pâlnie de gramofon, pentru a amplifica sunetul.

Cele mai renumite tangouri se cânta şi se dansează şi astăzi, la mai mult de la un secol de când au fost compuse.

El Choclo, „Ştiuletele de porumb“, a fost prezentat public în 1903 în localul “El Americano” din centrul Buenos Aires-ului ca “dans creol”, Caminito, scris în 1903, descrie o străduţă îngustă tipică unui sat argentinian, La Media Luz - din 1924, Adiós muchachos - vechi şi el de nouă decenii sau Adiós pampa mía sunt alte tangouri celebre.

Cel mai celebru tango - La Cumparsita

Tangoul, cu titlul Mica paradă, a fost compus în 1916 pentru carnavalul din Montevideo, este printre cele mai faimoase, şi mai uşor de recunoscut, din toate timpurile.

Alături de el, ocupă un loc special în istoria tangoului şi cafeneaua La Giralda, din Montevideo, Uruguay. Aici, în 1916, tânărul student la arhitectură Gerardo Matos Rodriguez i-a prezentat lui Roberto Firpo, şefului orchestrei, compoziţia sa şi acesta a decis prezinte publicului acest tangou. Piesa a avut un succes moderat, iar apoi a fost uitată. După şapte ani, Gerardo, care locuia la Paris, i-a prezentat piesa lui Francisco Canaro, un cunoscut şef de orchestră, care a considerat că poate face din La Cumparsita un adevărat hit dacă îi adaugă şi un text şi o redenumeşte Si Supieras, Dacă ai fi ştiut.

A avut dreptate. Tangoul a cucerit imediat lumea, întregul Buenos Aires îl cânta şi dansa, era prezent în toate show-urile, înregistrat şi difuzat. Erau anii charlestonului, shimmy, one-step sau a boston-ului, dar toată lumea cerea şi tangoul La Cumparsita. De la Paris s-a răspândit în toată lumea şi numele La Cumparsita a devenit sinonim cu tangoul.

Tragicul erou al tangoului

Carlos Gardel, denumit şi Carlitos, Regele Tangoului sau Magicianul, cu vocea baritonală şi frazarea sa dramatică, întruchipează chiar spiritul tangoului şi a făcut din interpretările sale adevărate capodopere ale acestui gen muzical.

(w220) Carlos GarGardel s-a lansat în 1917 cu tangoul Mi noche triste, şi a vândut rapid peste 10 mii de copii ale întegistrării, tangoul intrepretat de el ajunsese un hit în întreaga Americă Latină. Gardel a început să facă drumuri peste tot, în Argentina, Uruguay, Chile, Brazil, Puerto Rico, Venezuela sau Colombia, dar şi la Paris, New York, Barcelona sau Madrid. În 1928, în doar trei luni, a vândut la Paris peste 70 de mii de discuri, iar popularitatea şi figura sa carismatică l-au făcut cunoscut şi la Hollywood.

A fost vedeta a mai mult de 20 de filme, între care şi Cuesta abajo, El tango en Broadway sau El día que me quieras, alături alte mari staruri feminine ale epocii.

Se inspira şi aduna influenţe de peste tot şi împreună cu prietenul său, textierul Alfredo Le Pera , au compus 183 de tangouri, ajunse celebre, şi au făcut mai mult de 700 de înregistrari.

Gardel a trait doar 45 de ani, se afla în plină glorie când un accident de avion, la Medelin în Columbia, avea să-i curme viaţa, în 1935. Au murit împreună cu el şi Alfredo Le Pera, ghitariştii Guillermo Desiderio Barbieri şi Ángel Domingo Riverol, dar şi mai mulţi prieteni şi un grup de oameni de afaceri împreuno cu care călătorea. A fost plâns milioane de argentinieni şi i s-au adus omagii la New York City, Rio de Janeiro sau Montevideo.

Tangoul - argentinian, milonga, de sala sau internaţional, finlandez, apoi numit nuevo şi cel mai nou tangoul fusion - nu mai este dansul momentului, e întrecut în popularitate de salsa sau de dansurile latino, şi totuşi în Buenos Aires sunt încă mii de oameni care ies în fiecare seară la să danseze tango.

surse

milonga.ro

scolidedans.ro

 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN CULTURĂ
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 10°C 8°C
IASI 9°C 8°C
CLUJ 6°C 5°C
CONSTANTA 12°C 10°C
CRAIOVA 11°C 9°C
BRASOV 6°C 5°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 19 Noiembrie 2017, 12:33
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 17-11-2017
Deschidere: 7716.26
Maxim: 7774.77
Mimim: 7716.26
Variatie: 0.72%
SNG
31.45
1.92%
BRD
12.90
0.31%
TLV
2.14
0.71%
FP
0.84
0%
TRP
0.39
0.26%
SFG
33.10
0.3%
TGN
387.00
1.57%
TEL
25.20
0.2%
SNN
7.52
0.4%
SIF1
2.62
0.57%
ARHIVĂ ȘTIRI