VIDEO: Zero toleranţă faţă de mutilările genitale ale femeilor. 15 milioane de fete sunt supuse riscului

Mutilările genitale se referă la toate procedurile care implică îndepărtarea parțială sau totală a organelor genitale feminine externe sau alte leziuni ale organelor genitale din motive non- medicale. Este o practică ce încalcă drepturile omului și provoacă complicații de sănătate grave.

Povestea unei fete din Gambia, Aisha, care acum are 33 de ani şi locuieşte în Statele Unite

Îmi amintesc că mă jucam cu sora mea, când o femeie a venit și ne-a luat. Eu aveam 6 ani şi sora mea 3. Această femeie era cunoscută în sat, şi ne-a spus că ne duce să vedem ceva. Am crezut-o. Ne-a dus într-o casă, apoi ne-a legat la ochi.Peste tot mirosea a frunze şi mizerie. Am știut atunci că nu mai suntem în interior, ci undeva afară. Femeile cântau nişte cântece pe care nu le înţelegeam. Am auzi şi copii plângând de durere, dar nu ştiam de ce. Am fost târâtă la un gard acoperit cu frunze, unde mi-au scos legătura de la ochi. Am văzut fete sângerând şi suspinând de durere. Am văzut o bătrână care ţinea un cuțit ascuțit pe a cărui lamă erau picături de sânge. Era sângele celorlalte fete. Trei femei îmi țineau mâinile și picioarele, iar alta s-a așezat pe pieptul meu şi mi-a acoperit gura. Încercau să mă împiedice să plâng ca să nu audă celelalte fete. Simt şi acum greutatea acelei femei pe pieptul meu. Pot să spun şi astăzi cum arătau şi ce exprimau feţele lor –  privirile lor erau goale, ca şi cum nu mă vedeau ca pe o fiinţă umană. Tăietura a avut loc foarte repede…….M-am luptat tot timpul şi prin urmare mutilarea mea nu a fost completă. Mama mi-a spus recent că atunci când se întâmplă acest lucru, operaţiunea este reluată după ce femeia naşte primul copil.După ce toate fetele au fost astfel mutilate, am fost lăsate acolo să sângerăm câteva ore. În cele din urmă, când s-a întunecat, ne-au dus acasă la cea care ne tăiase și ne-au înghesuit într-o încăpere pentru a ne vindeca. Am stat aşa trei luni, timp în care am mâncat dintr-un bol comun. Dimineaţă ne-au trezit, ne-au aliniat şi ne-au administrat „tratamentul” – frunze uscate puse pe rană şi schimbate la trei zile. Şi tot aşa până când rana începea să se cicatrizeze. În fiecare dimineață, venea o femeie care ne învăţa diferite cântece, iar dacă nu memoram cuvintele, ne bătea. De asemenea, ne spuneau, în fiecare zi, că, dacă vorbim vreodată despre acest lucru, ne vor omorî. M-am împrietenit cu celelalte fete, cu unele am mers la şcoală, iar despre două dintre ele am aflat că au murit la naştere, tocmai datorită mutilărilor genitale la care au fost supuse. Au sângerat până au murit. La sfârșitul celor trei luni, a existat o ceremonie pentru a sărbători îndeplinirea acestui ritual. Când mama a venit să ne ia, am întrebat: „De ce ne-au făcut asta? Unde ai fost?”. Ea a răspuns: „Ți-au spus să nu spun nimic, nu? Atunci nu vorbi despre asta.” N-am primit o explicație, decât după mulţi ani.Eu lucrez în serviciile de asistență medicală și am multe întrebări cu privire la sănătatea mea, așa că am vorbit din nou cu mama. În cele din urmă, mi-a spus că a făcut-o pentru a mă proteja. Ea a spus: „Dacă nu făceam asta, aţi fi fost privite ca nişte proscrise, ca nişte fiinţe murdare. Aţi fi fost excluse. Eu nu vreau ca cineva să fie un proscris al societății noastre. Aştia suntem”.A recunoscut că nu a putut fi acolo când ne-au luat, chiar dacă ea aranjase totul, pentru că era prea dureros pentru ea. Știu 100 de femei care urmează să fie supuse acestor proceduri. Soția unchiului meu este cea care se ocupă de asta acum, în satul nostru. Toate nepoatele mele și orice fată născută în familia mea va fi mutilată genital. Sora mea a fost prima care a ajuns la şcoală în Statele Unite şi m-a luat şi pe mine. Ea nu poate avea copii, ca urmare a mutilării genitale la care a fost supusă. Eu am două fiice pe care le-am născut aici şi care nu vor trece prin ce am trecut eu. Mama m-a asigurat de faptul că odată ajunse în Gambia şi ele ar trece cu siguranţă prin asta. Familia mea nu le va vedea vreodată.

Mutilarea genitală a femeilor este un ritual practicat în 27 de țări din Africa sub-sahariană și de Nord-Est, și într-o măsură mai mică în Asia, Orientul Mijlociu și în cadrul comunităților de imigranți. Ţările cu cele mai multe cazuri semnalate la fete şi femei cu vârsta între 15 şi 49 de ani sunt Somalia 98%, Guineea 97% şi 93 % Djibouti.

Dacă aceste practici nu încetează, 15 milioane de fete, între 15 şi 19 ani, sunt supuse riscului, până în 2030. Procedurile sunt în mare parte realizate în cazul fetelor până în 15 ani, și, ocazional, la femeile adulte. În Africa, s-a estimat că mai mult de trei milioane de fete sunt supuse anual acestui risc. Practica este cel mai des întâlnită în regiunile de vest, est și nord-est ale Africii, în unele țări din Asia și din Orientul Mijlociu, precum și în rândul migranților.

Cauze sociale, religioase şi culturale

Cauzele mutilării genitale feminine includ o combinație de factori culturali, religioşi și sociali.

În cazul în care mutilarea este o convenție socială, presiunea societăţii este o motivație puternică pentru a perpetua practica.

Mutilarea este adesea considerată o parte necesară a maturizării și o cale de a pregăti tânăra pentru căsătorie.

În multe comunități se consideră că aceste practici reduc libidoul unei femei și, prin urmare, femeia are mai puţine tentaţii.

Practica este asociată cu idealurile culturale de feminitate şi modestie, printre care şi ideea că fetele sunt „curate” şi „frumoase”, după îndepărtarea unor părți ale corpului, considerate „masculine” sau „necurate”.

Liderii religioși au poziții diferite: unii promovează practicile, alţii consideră că este irelevant pentru religie, iar alții contribuie la eradicarea lor.

În cele mai multe societăți, mutilarea este considerată o tradiție culturală, care este adesea folosită ca argument pentru continuarea acesteia.

În unele societăți, adoptarea recentă a practicii este legată de copierea tradițiilor grupurilor vecine. Uneori, ea a început ca parte a unei mișcări de renaștere religioasă sau tradițională.

surse:

un.org

cosmopolitan.com