VIDEO Mărturiile unui fost manechin care luptă împotriva ISIS în Siria. Hanna Böhman: „Am simțit glonțul tras de un lunetist aproape de cap”

Ajunsă în Siria, Hanna a beneficiat de o scurtă pregătire, apoi a fost repartizată la prima ei unitate, unde nu a avut parte de prea multă acțiune.

Rolul ei era, în principal, supravegherea teritoriului, iar singura amenințare reală a fost un atac sinucigaș cu camion. Dar, după ce s-a mutat într-o altă unitate, a intrat direct în linia întâi.

Hanna povestește cea mai intensă experiență de luptă pe care a trăit-o.

„Eram untr-un grup de șase occidentali și eram singura femeie … Ne-am pierdut încercând să găsim frontul și am crezut că am intrat accidental în zona Daesh, când am început să vedem oameni morți în mijlocul drumului. Șoferul cerea frenetic ajutor prin telefon și radio, iar tensiunea era foarte ridicată. Eram 6 împotriva a peste 100 Daesh, dar ne-am întâlnit cu 12 kurzi aflați deja pe poziții. Misiunea lor era de a ocupa un pod pentru a cuceri orașul. Am petrecut restul zilei luptând pentru acel pod. Atunci am simțit cum glonțul tras de un lunetist mi-a trecut foarte aproape de cap. Am reușit să nu cedăm„

După această bătălie, mai slabă cu 30 de kilograme, Hanna s-a întors în Canada. Nu a putut sta prea mult în  Vancouver și după câteva luni s-a întors pe câmpul de luptă, unde se află și astăzi, alături de unitățile kurde YPJ (Women’s Protection Units), în nordul Siriei.

Dar, contrar celor crezute de mulți, viața în Siria nu înseamnă doar luptă, spune ea. „Nu este ceea ce se așteaptă oamenii. Nu suntem blocați în mod constant într-o luptă pe viață și pe moarte. Nu este numai o luptă împotriva unei grupări extremiste, este o luptă lungă pentru drepturile femeilor„

„Nu suntem mulți, dar avem o preocupare reală pentru umanitate„, a spus ea. „Credem că facem ce trebuie, să oprim răul și să îi ajutăm pe cei neajutorați. Noi suntem vârful unei săbii alcătuită din oameni din întreaga lume care nu mai așteptă ca guvernele lor să eșueze din nou. Noi aducem schimbarea pe care vrem să o vedem „

Întrebată de ce a decis să se întoarcă la război, ea a răspuns: „Nu cred că am avut de ales. Cum aș putea să am o viață normală în Canada după ce am văzut viața de aici? Mai mult, eu sunt mult mai utilă aici – cel puțin așa mă simt„

Hanna, care inițial și-a protejat identitatea sub porecla Tiger Sun, a spus că nu are nicio idee despre viitorul ei, dar a adăugat: „Știu ce aș vrea – să mă aflu în siguranță și fericită într-un loc pe care îl iubesc. Credeam că este vorba de Vancouver, dar nu mai cred asta.”

Hanna Tiger Böhman și copiii războiului din Kobane

Zâmbetele și atitudinea aparent lipsită de griji a copiilor rămași printre ruinele de la Kobane sunt numai o fațadă a ororile pe care le-au văzut și trăit. Unii dintre ei, deși au opt ani, spun că vor să lupte, să moară dacă e nevoie, după ce deja i-au pierdut pe cei dragi. „Unii vor să meargă pe front doar să moară – cei care au pierdut pe cineva„, spune Hanna.

„Era ca un vis ciudat să mă plimb pe străzile din Kobane, printre ruinele caselor și viețile îngropate sub munți de cărămizi. Era sumbru și deprimant. Apoi am auzit ecourile unor copii nevăzuți care râdeau printre dărâmături, asemenea unor fantome. Abia când ne-am apropiat mai mult, au ieșit dintre dărâmături și ne-au privit cu precauție. Atât de frumoși și jucăuși și dornici să ne arate ce a rămas din cartierul lor, ca și cum ar fi fost încă o poveste. Păreau fericiți, în ciuda iadului din jur„.

O mare parte din Kobane este o ruină, după luptele dintre Stat Islamic și trupele kurde.

În timp ce mulți oameni au fugit din Kobane, încercând să ajungă în Europa prin Turcia, alții sunt hotărâți să rămână cu familiile lor și să-și reconstruiască orașul iubit.

Despre copii, Hanna spune „Unii dintre ei sunt cu siguranță învinși de cele din jur, dar majoritatea sunt încă în viață. Au fost pe marginea prăpastiei, și-au văzut moartea cu ochii”

surse

dailymail.co.uk

bbc.com

businessinsider.com