VIDEO. Creioane celebre şi creioane obişnuite, sărbătorite pe 30 martie

30 martie 2017, 11:09

Celebrităţi şi creioanele lor

Thomas Edison folosea numai creioane speciale produse de Eagle Pencil. Fiecare creion era lung de trei inci, mai gros decât creioanele standard și aveau miezul mai moale decât în mod normal.

Vladimir Nabokov scria numai cu creionul.

John Steinbeck a fost un utilizator obsesiv al creionului şi se spune că în unele zile folosea chiar şi 60 de creioane. Se spune că pentru „East of Eden” ar fi folosit 300 de creioane.

Vincent van Gogh folosea numai creioane Faber, pe care le considera „superioare” celor Carpenters.

Johnny Carson se juca frecvent cu creionul în timpul emisiunii pe care o găzduia „The Tonight Show Starring Johnny Carson”. Creioanele erau special realizate cu radieră la ambele capete pentru evitarea eventualelor accidente de pe platoul de filmare.

Roald Dahl îşi scria cărţile numai cu creioane cu exterior galben. El avea 6 creioane gata ascuțite la începutul fiecărei zile și numai atunci când toate cele 6 se toceau le ascuţea din nou.

Nicholas-Jaques Conte este părintele creionului modern, iar grafitul a fost descoperit pentru prima dată în Europa, Bavaria, la începutul secolului al XV-lea.

De ce creioane galbene?

Creioanele galbene erau renumite la sfârșitul anilor 1800, atunci când cel mai bun grafit din lume era produs în China. Marii producători din Vest doreau să-şi personalizeze creioanele şi să-şi atenţioneze clienţii că produsele lor sunt realizate cu plumb de calitate superioară. Astfel ei şi-au colorat creioanele cu galben, culoare asociată regalităţii chineze.

Creionul apre şi în cele 10 sfaturi pentru scris de la Margaret Atwood

1. Ia un creion cu tine când călătoreşti cu avionul. Pixurilor le mai curge pasta.

2. Dacă se rupe creionul, nu poţi să-l ascuţi în avion pentru că nu poţi lua obiecte ascuțite cu tine. Prin urmare: ia două creioane. Dacă ambele se rup, încearcă să le ascuți cu o pilă de unghii metalică.

3. Ia cu tine ceva pe care să scrii. Hârtia este bună. În cazuri extreme, scrie pe lemn sau chiar pe mână.

4. Dacă foloseşti un computer, să ai mereu la îndemână un stick de memorie să salvezi ce ai scris recent.

5. Fă mereu exerciţii de spate. Durerea îţi distrage atenţia.

6. Fă în așa fel încît să reții atenția cititorului. (Cel mai bine ar fi dacă reușești tu însuți să-ți captezi atenția.) Dar nu știi cine este cititorul, deci e ca şi cum te-ai apuca să pescuiești pe întuneric. Ce îl fascinează pe cititorul A îl va plictisi pe cititorul B.

 

(w500) creioane g

7. Cel mai probabil ai nevoie de un lexicon, o carte de gramatică și o aderenţă la realitate. Cea din urmă înseamnă: nu ți să dă nimic gratis. Scrisul înseamnă muncă. Este, de asemenea, un risc. Nu ți se garantează o pensie. Ceilalți te pot ajuta un pic, dar în esență, eşti pe cont propriu. Nu te pune nimeni să faci acest lucru: tu l-ai ales, așa că nu te văita.

8. Niciodată nu îţi poţi citi cartea cu acea inocentă nerăbdare cu care deschizi prima pagină a unei cărţi noi, fiindcă de data asta tu ești autorul. Ai fost în culise. Ai văzut câţi iepuri au fost introduşi ilicit în pălărie. Prin urmare, cere-le unor prieteni cărora le place să citească să se uite peste ce-ai scris înainte de a o da spre publicare. Acest prieten nu ar trebui să fie cineva cu care ai o legătură romantică, asta de nu vrei să vă despărțiţi.

9. Încearcă să nu rămâi blocat. Dacă esti pierdut în spaţiu sau neinspirat, întoarce-te acolo unde ai greșit. Apoi, apuc-o pe celălalt drum. Și/sau schimbă personajul. Schimbă tensiunea. Schimbă începutul.

10. Rugăciunea ar putea să funcţioneze. Sau încearcă să citeşti altceva. Ar putea ajuta și o vizualizare constantă a versiunii publicate, finite, a cărții tale.

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite