Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES

VIDEO. Corneliu Coposu. 20 de ani de la moartea ultimului Senior al României

În 11 noiembrie 1995, unul din fondatorii democraţiei din România părăsea această lume. Corneliu Coposu nu a beneficiat de funeralii naţionale şi nici de onoruri militare, dar sute de mii de oameni veniţi din întreaga ţara au trecut atunci pe la căpătâiul Seniorului spunând "Iartă-ne!".Viaţa sa exemplară rămâne un model de moralitate, iar liniile politice formulate de ultimul mare lider ţărănist constituie fundamentul politic al României euroatlantice. Dar, unde ne-am fi aflat astăzi dacă liderii ţării din ultimii 25 ani ar fi aplicat, de la început, ideile sale ?

11 Noiembrie 2015, 09:08 (actualizat 11 Noiembrie 2015, 12:17) |
Corneliu Coposu
Corneliu Coposu
20 de ani de la moartea lui Corneliu Coposu/foto: TVR2
Notă informativă despre Corneliu Coposu
Rodica şi Flavia Coposu
Corneliu Coposu cu surorile sale
Corneliu Coposu PNTCD
Corneliu Coposu arestat
Coposu cu Maniu la nunta sa
Corneliu Coposu 2

Nu are importanţă să traiesc eu, important este sa trăiasca ideile mele.

Cred că pentru tânăra generaţie de azi, cel mai important lucru pentru a înţelege trecutul este să i se ofere pilda unui prezent mai bun - spunea Corneliu Coposu.

(w300) Corneliu CRezistase timp de 17 ani umilinţelor şi torturilor din închisorile comuniste şi apoi încă 25 de ani, presiunilor Securităţii.

În 8 ianuarie 1990, Corneliu Coposu devenea preşedintele Partidul Naţional Creştin-Democrat, primul partid înfiinţat în România postdecembristă şi continuatorul PNŢ, partidul istoric desfiinţat de comunişti. Coposu îşi ţinuse promisiunea făcută în închisoare lui Iuliu Maniu de a nu lăsa partidul să moară.

Într-o Românie abia ieşită din comunism, intrarea în viaţa publică a foştilor deţinuţi politici a fost un adevărat şoc, la fel şi discursul politic al lui Coposu, total diferit de cel al activiştilor de partid.

El vorbea despre orientarea euroatlantică a ţării, în condiţiile în care, dintre toate fostele state comuniste, România a fost singura care a semnat un Tratat cu URSS, în anul 1991.

Pentru Coposu era obligatorie garantarea proprietăţii, în timp ce Constituţia adoptată în 1991 stipula doar protejarea proprietăţii, iar preşedintele de atunci al ţării, Ion Iliescu, socotea că proprietatea este un moft.

Corneliu Coposu susţinea ferm restituirea integrală a proprietăţilor confiscate de regimul comunist, o condiţie dovedită obligatorie la integrarea Romaniei în NATO şi UE. Liderul ţărănist s-a lovit însă de opoziţia fermă a puterii PDSR (ulterior PSD). Legile proprietăţii aveau să fie adoptate abia în anul 2001.
Liderul ţărănist vorbea despre agricultura bazată pe retrocedarea terenurilor agricole şi încurajarea fermelor de dimensiuni medii, adică exact ceea ce susţine şi actuala politică agricolă a UE.
Ca monarhist convins, Corneliu Coposu considera nelegitimă instaurarea republicii, la 30 decembrie 1947, şi susţinea revenirea României la monarhia constituţională.

A fost primit cu foarte multa ostilitate de puterea instalata ad-hoc în momentele aşa-zisei Revoluţii. Cred ca ei şi-au dat seama că este un tip care nu va negocia şi nu va face concesii. El avea o altfel de mentalitate, cu totul alta decât a noastră. Nu se revolta, nu protesta vehement, nu-şi arăta indignarea. Zicea: "Săraca ţara asta, Doamne, oare prin ce-o mai trece?" - povesteau surorile sale Flavia şi Rodica Coposu, într-un interviu acordat în anul 2011 .

Au început tot felul de invective, de murdarii. I-au atribuit toate relele şi am impresia că au canalizat împotriva lui toată ura adunată de noi în anii comunismului - mai spuneau atunci surorile sale, despre campania de denigrare şi violenţele îndreptate împotriva lui Coposu. Nu a scăpat nici de furia minerilor, în ianuarie 1990, când au fost devastate sediile principalelor partide de opoziţie şi când a fost salvat cu o tanchetă din sediul asediat chiar de premierul de atunci Petre Roman, şi nu a scăpat nici de huiduieli, cum a fost la sărbătoarea de 1 decembrie 1990 de la Alba Iulia.

Petre Tuţea ş-a considerat pe Coposu „ultimul senior al României”, dar presa vremii îl numea duşman al poporului, străin, burghez, moşier sau titra: Coposu s-a înţeles cu ungurii să vândă Ardealul, Coposu – amantul Doinei Cornea, Corneliu Vadim Tudor îl avea în vizor permanent şi îl batjocorea  în revista România Mare. Senatorul-poet Adrian Păunescu îi acuza că a fost informator al Securităţii, iar preşedintele de atunci Ion Iliescu îl soma „nu ne mai puneţi, domne, sula-n coastă!“.

Cu calmul său de ardelean,  Seniorul spunea In momentul când ai trecut prin ce am trecut eu în închisoare, toate mi se par mărunţişuri şi neimportante.... Niciodată nu mi-am pierdut încrederea în oameni .

Dumneavoastră, domnule Coposu, n-aţi fost nici preşedinte, nici prim ministru, nici conducător militar, nici academician, nici măcar ambasador, niciuna din acele figuri care ţin să apară la televizor. Dar nici n-aţi avut nevoie. Toată lumea vă cunoaşte şi vă respectă. Sper ca poporul român să se recunoască în dumneavoastră" - afirma Bernard Boyer, ambasadorul Franţei în România, în mai 1995, înmânându-i decoraţia „Ofiţer al Legiunii de Onoare", cea mai înaltă distincţie acordată de Republica Franceză cetăţenilor străini. A fost singura distincţie primită de Senior în întreaga sa viaţă.

Corneliu Coposu, un destin

Am trecut în revistă toate suferinţele şi mizeriile prin care am trecut de-a lungul puşcăriilor, al anilor de detenţie, al persecuţiilor post-penitenciare. Dacă ar fi să aleg, aş opta pentru acelaşi destin - Corneliu Coposu (20 mai 1914 - 11 noiembrie 1995).

Descendent al unei vechi familii româneşti din comuna Bobota, judeţul Salaj, Corneliu Coposu intra, la numai 16 ani,  la Facultatea de Drept şi Ştiinţe de Stat din Cluj, iar după absolvire, în trei ani îşi obţinea şi doctoratul.

A fost avocat, ziarist talentat şi şi-a făcut ucenicia ca om politic pe lângă liderul naţional-ţărănist Iuliu Maniu. Era un ardelean plin de umor, înalt şi foarte voinic şi campion de haltere.

(w300) Coposu cu

Primeşte titlul de secretar politic al lui Iuliu Maniu în anul 1940 şi în acestă calitate este participant la evenimente politice importante:

negocieri şi pacte politice încheiate de PNŢ cu alte partide din opoziţie pentru limitarea dictaturii personale a regelui Carol al II-lea, negocieri cu Washington-ul şi Moscova, pregătirea actului de la 23 august 1944 şi martor al înscenărilor făcute de comunişti împotriva partidelor istorice şi al terorismului legionar.

În 1945, devenea preşedinte al filialei PNŢ Salaj.

Inversarea rezultatului alegerilor din 1946, câştigate de fapt de partidul lui Iuliu Maniu, a dus la instaurarea comunismului, şi în 14 iulie 1947, alături de toţi liderii tărănişti, Corneliu Coposu a fost arestat.

Timp de 9 ani, Coposu a fost ţinut în arest preventiv, fără a fi judecat. Şi Arlette, soţia sa, a fost aruncată în temniţă, fiind acuzată de spionaj pentru statul francez.

În 1956, lui Corneliu Coposu i s-a înscenat un proces, pentru "înaltă trădare a clasei muncitoare" şi pentru "crima contra reformelor sociale", şi a fost condamnat la munca silnică pe viaţă.

(w300) Corneliu CA fost supus anchetelor,  acuzat de acţiuni de spionaj întreprinse de PNŢ pe lângă misiunea militară aliată anglo-americană şi s-a încercat implicarea lui ca martor al acuzării în procesul lui Iuliu Maniu, dar Coposu a rezistat şi a refuzat categoric să se desolidarizeze de mentorul său.

Doi ani şi jumătate nu a văzut lumina zilei şi timp de opt ani i-a petrecut singur într-o celulă de 2 metri pătraţi în închisoarea tăcerii de la Râmnicu Sarat, rezistând tratamentului inuman impus de Alexandru Vişinescu.

Pe 9 iulie 1962, a fost eliberat din penitenciar şi trimis pentru încă 24 de luni în domiciliu obligatoriu în comuna Rubla, judeţul Brăila.

În aprilie 1964 era pus în libertate după 17 ani de detenţie. Avea 33 de ani când fusese aruncat în închisoare de comunişti şi avea 114 kg. La eliberare  cântărea doar 51, abia putea să stea în picioare şi nici nu mai ştia să vorbească.

Seniorul spunea m-au salvat credinţa în Dumnezeu şi gândul că voi scăpa de acolo. Soţia sa, Arlette Coposu, închisă şi ea în mai multe penitenciare, a fost eliberată după 14 ani de detenţie şi a murit de cancer, în 1965.

Lui Corneliu Coposu i s-a propus un post de jurist-consult la Consiliului de Stat cu condiţia să semneze o declaraţie, dar a refuzat orice înţelegere cu regimul comunist şi s-a angajat ca muncitor necalificat, la Întreprinderea de Construcții-Montaj Bucureşti.

(w300) Corneliu CDespre umilinţele şi chinurile din temniţă nu a povestit niciodată.

Nu le-a spus nimic nici surorilor sale Flavia şi Rodica Coposu, cu care a locuit până la moartea sa într-un apartament modest pe strada Mămulari, în spatele halelor Unirii. 

Lui Cornel îi plăcea foarte mult să glumească, spune sora sa Flavia Bălescu, dupa ce a ieşit din închisoare a continuat sa spună bancuri şi să-i facă pe ceilalţi să râdă, dar el îşi pierduse buna dispoziţie de fond. Nu însă şi optimismul.

La sfârşitul anului 1972,  torţionarul Nicolae Pleşiţă punea la cale un plan cu măsuri şi termene precise pentru compromiterea lui Corneliu Coposu, de teamă ca Seniorul să nu reînvie PNŢ.
Conform documentelor CNSAS, studiate de istoricul Marin Pop, planul avea drept scop acreditarea ideii potrivit căreia Corneliu Coposu este informatorul Securităţii statului.
Până în 1989, Corneliu Coposu a fost permanent urmărit de Securitate, iar dosarul său de urmărire informativă aflat la CNSAS are 38 de volume, circa 18 mii de file. Dosarele pe care familia Coposu le-a putut vedea după revoluţie au scos la iveală informaţii cutremuratoare. Fusese urmărit pas cu pas, izolat, discreditat, turnat la Securitate chiar şi de prietenii apropiaţi, iar toate persoanele cu care intrase în contact, anchetate ore întregi.

Încă din 1987, înşelând vigilenţa poliţiei politice, Coposu a reuşit să informeze liderii politici din familia partidelor creştin-democrate şi conservatoare europene, despre existenţa în ilegalitate a nucleului care îşi asuma continuitatea PNŢ, iar în 8 ianuarie 1990, Corneliu Coposu reînfiinţa Partidul Naţional Ţărănesc, sub titulatura Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat. Pe 26 noiembrie 1991, se forma coaliţia şi alianţa electorală şi politică CDR, Convenţia Democratică din Romania, al cărui fondator a fost şi Corneliu Coposu.

Fumător înrăit, Corneliu Coposu fusese internat în 1994 într-o clinică din Germania pentru a-i fi extirpată o parte din plămânul drept, dar în octombrie 1995, starea sa s-a înrăutăţit şi a fost internat la secţia de terapie intensivă a Spitalului Municipal din Bucureşti. Nu am văzut, în 30 de ani de medicină, pe cineva care să aibă atâta putere de rezistenţă, spunea atunci un medic. S-a stins în 11 noiembrie 1995.

surse

corneliu-coposu.ro

adevarul.ro

evz.ro

 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN DOCUMENTARE
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 3°C 2°C
IASI 2°C 0°C
CLUJ 2°C 0°C
CONSTANTA 5°C 2°C
CRAIOVA 4°C 3°C
BRASOV 1°C -1°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 18 Decembrie 2017, 07:16
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 15-12-2017
Deschidere: 7587.26
Maxim: 7648.19
Mimim: 7570.95
Variatie: 0.21%
FP
0.85
2.26%
SFG
42.90
6.33%
TLV
2.10
0.71%
SIF3
0.25
1.65%
SNG
30.90
0.81%
EL
10.76
0.18%
DIGI
35.30
4.06%
BRD
12.54
0.79%
TRP
0.40
0%
SNP
0.28
1.06%
ARHIVĂ ȘTIRI