VIDEO. 18 aprilie, Ziua Internațională a Monumentelor și Siturilor Istorice. Inițiativele UNESCO, apreciate și criticate în egală măsură

Comunitățile locale și persoanele fizice sunt încurajate să se gândească, în prezent, la importanța patrimoniului cultural, la vulnerabilitățile sale și la eforturile necesare pentru a-l proteja și conserva. „Patrimoniul cultural și turismul durabil“ este o temă importantă în contextul conservării patrimoniului în secolul 21.

Dar părerile, mai ales ale locuitorilor din zonele protejate, sunt împărțite. Unii salută prezența orașului lor pe lista UNESCO, alții simt că pierd apartenența la propria comunitate. Un exemplu în acest sens este Luang Prabang.

Luang Prabang, cel mai bine conservat oraș din Asia de Sud-Est

Luang Prabang sau Louangphrabang este capitala provinciei Luang Prabang din partea central-nordică a statului Laos. Orașul se află la confluența râurilor Nam Khan și Mekong, la aproximativ 300 km nord de capitala statului, Vientiane.

Dacă inițial, populația număra 50.000 de locuitori, începând cu anul 1995, , după ce orașul a intrat în lista Patrimoniului Mondial și s-a transformat în obiectiv turistic, majoritatea localnicilor a plecat. Și acesta nu este un exemplu singular în lista celor 1.031 situri și monumente cu „valoare universală excepțională“.

Dacă turismul în zonă ia amploare, prețurile escaladează, localnicii se mută, apar noi oportunități de afaceri, caracterul autentic, în multe cazuri, se pierde. Pe de altă parte, cei care rămân pot prospera, iar comunitățile muribunde pot fi astfel revitalizate.

„Dacă deschizi ușa ești lovit de un aer proaspăt, dar însoțit de țânțari“, spune Prince Nithakhong Tiaoksomsanith, un specialist în conservarea patrimoniului artistic din Luang Prabang.

După ce UNESCO a intervenit în zonă, localnicii au fost înlocuiți de străini bogați, turiști francezi, australieni, americani.

Bogatul patrimoniu arhitectural al Luang Prabang-ului, protejat de reglementările UNESCO, a supraviețuit spre deosebire de multe alte situri istorice din Asia. Dar practic, fiecare casă și magazin de familie din centrul istoric au fost transformate în agenții turistice, pensiuni, restaurante, cafenele. Fosta închisoare a fost recent transformată într-un hotel de lux, iar Centrul Cultural Francez a devenit un salon de masaj.

Scene din viața zilnică sunt rare, deoarece localnicii și-au vândut casele și terenurile și au plecat.  Un teren vândut cu 8.000 de dolari, în trei ani a valorat 120.000 de dolari.  „Am salvat clădirile Luang Prabang, dar ne-am pierdut sufletele.“ spune un rezident.

Programele UNESCO, criticate și lăudate în egală măsură

Din 1972, UNESCO a salvat comori din 163 de țări.

Ziaristul Marco d’Eramo îl numește „UNESCOcid“ și spune că de fiecare dată când un oraș intră în Patrimoniul Mondial, acesta „se stinge, devenind o chestiune de taxidermie. Un mausoleu cu dormitoare atașate“

Directorul Programului Patrimoniului Mondial UNESCO, Mechtild Rossler, a recunoscut că există o linie foarte subțire „între beneficiile aduse comunității și drepturile vizitatorilor“ Ea a mai spus că UNESCO se străduiește în prezent să păstreze „cultura neatinsă“, mai degrabă decât cărămizile și pietrele.

Sunt și voci care susțin că piramidele, Marele Canion, Stonehenge ar fi atras oricum turiști, chiar dacă nu s-ar fi aflat pe lista UNESCO și că turismul de masă este pur și simplu un fenomen al secolului 21. Oamenii recunosc însă, că în țările în curs de dezvoltare, aceasta nu s-ar fi putut întâmpla fără ajutorul UNESCO.

Guvernele și operatorii de turism sunt conștienți de beneficiile prezenței pe lista UNESCO și o folosesc ca strategie de marketing. A apărut chiar un sub-grup de turiști, „baggers WHS“, care au drept scop vizitarea tuturor monumentelor și siturilor aflate sun protecția UNESCO.

„Țările emergente ne-au bombardat cu noi nominalizări, în special China și India, în plus față de țările europene, care au fost întotdeauna interesate“, a spus Rossler. „Impactul lor economic este extraordinar, chiar și în Europa.“

Rossler a mai spus că multe situri intră pe lista UNESCO înainte să fie pregătite în mod corespunzător. Listarea este finalizată nu de către UNESCO în sine, ci de către un Comitet al Patrimoniului Mondial cu membri din 21 de națiuni.

În Luang Prabang, prințul a avertizat că locuitorii, operatorii de turism și călugării budiști nu erau pregătiți să facă față afluxului brusc.

În timp ce toate pliantele îi  îndemnă pe turiști să respecte obiceiurile locale, un comportamentul ofensator al unora dintre ei continuă. „Aceasta este o procesiune religioasă, nu Disneyland“, a spus prințul, în timpul unei manifestări locale.

În comparație cu alte locuri, la Luang Prabang s-a respectat tradiția și obiceiurile locului, iar templele au fost renovate cu material tradiționale.

„UNESCO ar trebui să fie puțin mai dur privind aplicarea reglementărilor. Unele dintre siturile aflate  în pericol ar trebui să fie delistate. Asta ar fi un impuls pentru ca țările lor să se trezească și să ia măsuri“, a declarat Timothy din statul Arizona.

În Luang Prabang, reacțiile cetățenilor sunt diferite și complexe. Ei sunt mândri să fie recunoscuți pe plan internațional, mulțumiți de oferta locurilor de muncă și de banii aduși de turiști în comunitate. Pe de altă parte, sunt supărați din cauza restricțiilor impuse de UNESCO și nu împărtășesc, în general, nostalgia occidentală, preferând case noi  în suburbiile moderne. Ei spun, în general, că au pierdut sentimentul de apartenență la comunitate.

Surse:

wall-street.ro

skift.com

icomos.org

unesco.org