Viaţa după #Colectiv. Minunea care alină suferința familiei lui Andrei, tânăr arhitect mort în infernul din club

Lui Andrei îi plăceau lucrurile simple. Arta trebuie să fie simplă, în stilul lui Brâncuşi. Şi atunci, cu cât e mai simplă, şi reuşeşti să transmiţi mai mult, cu atât va dăinui mai mult.

Visurile lui Andrei au rămas. Părinţii nu le pot uita chiar dacă el nu le mai poate duce mai departe. Unele poate vor fi preluate de Andreea. Fetiţa de şapte luni este minunea care a dat din nou speranţa unei familii distruse după dezastrul din Colectiv.

Andrei era arhitect, avea doar 29 de ani şi multe proiecte şi visuri. Cel mai mult şi-ar fi dorit să lucreze cu tatăl său, inginer naval, la restaurarea unui vas din anii ‘70. Tânărul se gândise deja cum va arăta nava, cu interior modern şi primitor pentru pasageri. Proiectul a fost, până la urmă, finalizat doar de tatăl lui Andrei. Și nu i-a fost uşor.

Dorin Bucă, tatăl lui Andrei: Dedic tot efortul meu şi al colegilor din ultimii doi ani victimelor de la Colectiv. Sau Andrei, băiatul meu, a participat la această navă iar câţiva muncitori de-ai lui au lucrat câteva luni, aici, la noi.

În seara fatidică de 30 octombrie 2015, Andrei a fost în faţa scenei din Colectiv şi lângă stâlpul care a luat foc. Cum să scape din mijlocul infernului? Nu a avut nici o şansă.

Au fost zile, săptămâni şi luni de durere sfâşietoare, fără nicio rază de bucurie, pentru părinţii lui.

Apoi lumea s-a schimbat din nou: viaţa le-a mai oferit un copil, deşi amândoi au trecut de 50 de ani. Andreea le aduce acum, în fiecare clipă, bucuria de a trăi.

Nașul Andreei este unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Andrei.

Dorin Bucă, tatăl lui Andrei: Avem tot doi copii. Pentru Andrei oftăm şi plângem. Este greu. Ne e dor de el. Se fac doi ani şi e aproape incredibil. Iar cu ea e o mare bucurie, o minune. Eu tot mai cred că jumate din Andrei e aici. Au fost toate aşa de bine aranjate de Bunul Dumnezeu. Dar Andrei fiind acolo, mai aproape de Bunul Dumnezeu, s-a rugat pentru noi.