Viața în Cisiordania, în tabăra de refugiaţi de la Jenin. 20.000 de oameni, în condiţii de sărăcie extremă: drumuri desfundate, praf, mizerie, epave de maşini şi locuințe arse. Reportaj Știrile TVR

Baricade din ţepi de metal şi oameni cu mitraliere M-16 atârnate la gât. Este intrarea în tabăra de refugiaţi de la Jenin, în nordul teritoriilor palestiniene. Tabăra a fost înfiinţată în 1953, după crearea statului Israel în 1948. Pe mai puţin de jumătate de kilometru pătrat, trăiesc peste 20.000 de oameni în condiţii de sărăcie extremă: drumuri desfundate, praf, mizerie. Se adaugă epave de maşini şi locuințe arse.

Este ce a rămas în urma uneia dintre cele mai mari operațiuni militare ale Israelului în Cisiordania ocupată din ultimii 20 de ani. La începutul lui iulie, 12 palestinieni și un militar israelian au fost uciși aici, în tabăra de refugiați de la Jenin.

La cimitir o întâlnim pe mama lui Farouk Salameh, ucis de forţele aramte israeliene în noiembrie anul trecut. Era un lider local al Jihadului islamic, recunoscută drept organizaţie teroristă de Israel şi lumea occidentală. Potrivit armatei israeliene, în mai anul trecut, Farouk Salameh a fost implicat în uciderea unui veteran israelian.

Pe străduțele boltite ale cartierului Al-Yasmina din Nablus, la ușa fiecărui palat de piatră sunt afișate fotografiile celor consideraţi de către palestinieni drept martiri şi luptători pentru eliberare, iar de către Israel şi lumea occidentală – terorişti islamişti.

Pe stradă se vând brelocuri, pandantive și „icoane” ale celor considerați martiri.

Ea este mama lui Mohammad Al-Azizi, ucis într-o operațiune militară israeliană în iulie anul trecut. Era membru al brigăzilor Al-Quds, denumirea în arabă a Ierusalimului. Este aripa armată a Jihadului Islamic din Nablus.

Mama lui Mohammad Al-Azizi: Palestina e a noastră. Dacă ei vin să ne atace, noi trebuie să ne apărăm. Fiul meu era unul dintre apărători. Nu suntem terorişti.

Israelienii sunt însă categoric de cu totul altă părere.

Atilla Somfalvi, jurnalist israelian din Tel Aviv: Noi aici în Israel îi vedem că terorişti, ei încearcă să convingă lumea că sunt luptători pentru libertate. Nu există un punct în care narativul palestinian să poată fii acceptat în momentul în care copii, femei, bătrâni sunt ucişi pe stradă doar pentru că sunt evrei sau israelieni.

Nu doar imagini cu luptători islamişti sunt însă în Nablus. Orașul vechi te îmbie cu aromele sale levantine, cu magazinele cu săpun, mirodenii sau rahat. Cu bazarul unde se vând inclusiv pui vii de găînă și rață. Cu localurile unde poţi să guşti excelenta prăjitură kunefa.

Nablus a fost întemeiat în urmă cu aproape 2.000 de ani de împăratul roman Vespasian și avea numele de Flavia Neapolis. E situat în centrul Palestinei istorice, nordul actualei Cisiordanii, în Samaria.

Fără protecția unor autorități e aproape imposibil de vizitat. Riști să fii prins în schimburi de focuri dintre luptătorii islamişti și forțele israeliene, să fii considerat suspect de supravegherea aeriană israeliană sau pur şi simplu răpit de militanții islamiști.