Când ne gândim la Europa contemporană, o comunitate de popoare și state suverane, nu ar trebui să ignorăm rolul crucial jucat de Vatican în transformarea societăților noastre. Se cunoaște prea puțin despre implicarea Sfântului Scaun în fondarea Uniunii Europene. Pentru români însă, și toți cei care au suferit în regimurile totalitare, este recunoscut astăzi meritul primordial al Papei Ioan Paul al doilea în prăbuşirea comunismului.
În mai 1981, Uniunea Sovietică încerca astfel să înlăture un adversar greu de redus la tacere prin propagandă : a trimis un asasin să-l elimine pe cel care urma să aprindă fitilul imploziei comunismului. Mai târziu, Papa Ioan Paul al II-lea avea să-l ierte pe cel care a încercat să-l ucidă. Dovedea astfel că puterea credinţei este de neînvins, sub orice dictatură.
Mesajul său a fost ascultat. În decembrie 1989, căderea Zidului Berlinului a deschis drumul fostelor ţări comuniste spre libertate, alegeri libere şi democraţie.
După câţiva ani, primele state din est aderau la NATO şi începeau negocieri de aderare la Uniunea Europeană. Dar nu şi România.
Spre sfârşitul anilor 90, Vaticanul întinde, însă, o mână simbolică: În 1999, ţara noastră devenea prima ţară majoritar ortodoxă care-l primea pe urmaşul Sfântului Petru. Acest lucru avea să ne schimbe destinele.
La 20 de ani de la mesajul profetic al Papei Ioan Paul al II-lea, adresat României şi Europei, Papa Francisc va fi în ţara noastră în timpul mandatului României la Președinția Consiliului Uniunii Europene.
Rolul Vaticanului la crearea şi coeziunea Uniunii Europene este acum recunoscut de istorie. Şi va fi acceptat şi de teologi!