Va fi 2023 anul crizei economice? Ce spun economiștii

În cadrul rubricii „Mari întrebări”, Project Syndicate a discutat cu Anat Admati, Jim O’Neill și Eswar Prasad dacă o criză majoră este iminentă.

Anat Admati, profesoară de finanțe și economie la Stanford Graduate School of Business

Mai multe scenarii plauzibile pot declanșa ceea ce ar putea fi calificat drept o „criză economică” în 2023. Dacă războiul din Ucraina se intensifică și mai mult sau dacă tensiunile cu China – de exemplu, în legătură cu Taiwanul – se intensifică, lanțurile de aprovizionare pot fi afectate, provocând penurii și creșteri de prețuri. Atacurile cibernetice pot perturba infrastructura-cheie în orice moment și oriunde, cu repercusiuni potențial semnificative. Și întrucât sistemul financiar este la fel de fragil, periculos și distorsionat ca niciodată (poate chiar mai mult), o criză în acest domeniu este cu siguranță posibilă. De la criza din 2007-2009, autoritățile de reglementare au ratat în repetate rânduri oportunitățile de a reforma sistemul, lăsând să se înțeleagă clar că „alte crize vor veni”.

O acumulare enormă de riscuri în întregul sistem financiar – adesea ignorată de autoritățile de reglementare și de investitori, doar pentru a apărea brusc – este îngrijorătoare. Multe bănci europene par deja destul de slabe. Potrivit unui studiu din 2018, nivelurile datoriilor „extrabilanțiere” au crescut din 2007. Un raport recent arată că există 65.000 de miliarde de dolari în datorii ascunse în dolari americani pe piețele valutare – o sumă mult mai mare decât înainte de 2008 – și indică alte riscuri. Potrivit Băncii Mondiale, începând cu anul 2000, cele mai sărace țări din lume au cheltuit cea mai mare parte a veniturilor lor din exporturi pentru plata serviciului datoriei către țările bogate, iar riscurile legate de datorie cresc și în economiile cu venituri mici și mijlocii. Băncile centrale intervin în mod obișnuit pentru a calma piețele turbulente, așa cum a făcut recent Banca Angliei pentru a susține piața obligațiunilor de stat (gilt) și pentru a proteja fondurile de pensii. Însă o criză care implică mai multe jurisdicții și instituții-cheie cu angajamente nesustenabile ar putea să nu fie ușor de stăpânit.

Orice „nouă” criză va fi înrădăcinată, în cele din urmă, în crizele actuale, întrepătrunse, ale capitalismului și democrației. Sistemul nostru economic pare manipulat și nedrept, iar mulți sunt pe bună dreptate furioși. Când mi s-a cerut recent să scriu un scurt eseu despre „ce a mers prost cu capitalismul și cum să-l reparăm”, am susținut că „capitalismul financiarizat” a subminat, copleșit și corupt guvernele democratice și că narațiunile eronate au creat confuzie și au blocat reformele. Martin Wolf, a cărui carte în curs de apariție se intitulează The Crisis of Democratic Capitalism (Criza capitalismului democratic), exprimă preocupări similare. Dacă și până când nu vom diagnostica problemele în mod corespunzător și nu vom stabili regulile jocului, lumea noastră va fi în pericol.

Jim O’Neill, fost președinte al Goldman Sachs Asset Management și fost ministru britanic al Trezoreriei, este în prezent membru al Comisiei paneuropene pentru sănătate și dezvoltare durabilă

Sincer să fiu, nu sunt deloc sigur. Rămân atât de multe necunoscute, ca să nu mai vorbim de posibile noi evoluții pe care nimeni nu le poate prezice. În același timp, după trei ani de pandemie, invazia Rusiei în Ucraina și creșterea neașteptată a inflației, suntem cu toții atât de marcați încât probabil că nu suntem pregătiți pentru surprize pozitive.

Ce s-ar întâmpla dacă s-ar ajunge la o rezoluție în cazul războiului din Ucraina? Ce se întâmplă dacă ieșirea Chinei din politica sa de zero-COVID se desfășoară fără probleme, permițând o revenire economică bruscă? Ce se întâmplă dacă, pe lângă aceste evoluții, comerțul mondial crește brusc? Dacă adăugăm și o acțiune mai eficientă a factorilor de politică monetară pentru a ține în frâu inflația – un scenariu probabil, în conformitate cu cele mai recente previziuni ale băncilor centrale – nu este greu de imaginat o mare revenire a piețelor globale de acțiuni. Cred că șansele ca acest lucru să se întâmple nu sunt neglijabile.

Desigur, sunt probabile și scenarii mai puțin optimiste. Ieșirea Chinei din zero-COVID ar putea duce la mai multe rezultate negative pentru sănătate, punând în pericol redresarea economică și lăsând liderii politici într-o dilemă. Având în vedere unele dintre problemele de bază persistente ale economiei, care provin din gradul ridicat de îndatorare în sectoarele legate de proprietate, acțiunile chinezești se confruntă cu alergarea urșilor.

De asemenea, este posibil ca inflația să nu se relaxeze în conformitate cu așteptările băncilor centrale, iar semnele modeste ale unui efect de antrenare pe piețele forței de muncă – sub forma creșterii salariilor – încep să se integreze în comportament. În aceste condiții, ratele dobânzilor pe termen scurt ar crește aproape sigur mult mai mult decât se așteaptă în prezent. Acest lucru ar pregăti terenul pentru o repetare a anului 2022 și ar putea duce la o criză financiară în toată regula.

În ansamblu, însă, mă găsesc puțin mai înclinat spre scenariul optimist. Acesta este, cu siguranță, un contrast puternic față de această perioadă a anului trecut, când părea rezonabil de evident – chiar înainte de începerea războiului din Ucraina – că 2022 va fi o provocare.

Eswar Prasad, profesor de economie la Dyson School din cadrul Universității Cornell, este senior fellow la Brookings Institution

Anul viitor se anunță a fi unul dificil pentru economia globală. Slăbirea impulsului de creștere pe toate planurile, consecințele unei serii de răni politice autoprovocate și constrângerile severe asupra marjei de manevră a factorilor de decizie politică, prefigurează riscuri sporite de noi dureri economice și turbulențe financiare în 2023.

Într-o notă pozitivă, economia mondială pare să se fi adaptat la o serie de șocuri nefavorabile în ultimul an, inclusiv la un război prelungit în Ucraina, la prețurile volatile ale energiei și la perturbările provocate de politica draconică a Chinei de zero-COVID. Inflația în marile economii pare să se fi stabilizat și chiar dă semne de scădere.

Desigur, așa cum arată haosul provocat de încercarea Chinei de a ieși din politica zero-COVID, factorii de decizie politică acționează pe muchie de cuțit, cu o marjă de eroare redusă. Cu toate acestea, o criză economică sau financiară explozivă la nivel mondial nu pare probabilă, cu excepția cazului în care factorii de decizie politică din oricare dintre marile economii acționează în mod capricios sau orchestrează o izbucnire geopolitică majoră.

Acestea fiind spuse, se poate spune că unele părți ale lumii sunt deja în criză. Țările cu venituri mici au fost afectate puternic de creșterea prețurilor la alimente și la mărfuri, de efectele devastatoare ale schimbărilor climatice și de accesul limitat la finanțare externă. Chiar și în economiile cu venituri medii și ridicate, o combinație de factori afectează standardele de viață ale persoanelor sărace.

Indiferent dacă va avea loc sau nu o criză majoră în 2023, este probabil ca inegalitatea economică – atât în interiorul țărilor, cât și între acestea – să se adâncească și mai mult, dacă factorii de decizie politică nu iau măsuri hotărâte și constructive pentru a restabili încrederea consumatorilor și a întreprinderilor.