Ursula nu e Papa | Un editorial de Gabriel Giurgiu, realizatorul emisiunii Europa Mea

Da, doar Papa este infailibil. Cea mai recentă ocazie publică în care s-au rostit aceste cuvinte a fost o conferință de presă la Bruxelles, în place Schuman, clădirea Berlaymont, sediul Comisiei Europene. Eric Mamer, purtătorul de cuvânt al onorabilei instituții a ținut să reamintească tuturor jurnaliștilor prezenți că greșeala făcută de “Gardianul tratatelor” este omenească. În plus, momentul a avut și ceva simbolic într-însul, având în vedere că se adresa mai degraba irlandezilor, catolici în mare majoritate. Singurul detaliu rămas ușor neclar era, totuși, esențial. Cine a comis greșeala? Doamna președinte von der Leyen sau aparatul tehnocrat din subordine?

Până la urmă, despre ce a fost vorba? Pe scurt, tămbălăul a fost pornit de activarea articolului 16 din Acordul de retragere a Marii Britanii din Uniunea Europeană. Acesta prevede, practic, izolarea de facto a Irlandei de Nord în cazuri de necesitate. Cu alte cuvinte, impunerea de controale vamale la frontiera dintre cele două Irlande, adică revenirea la situația de dinainte de Acordul din Vinerea Mare: graniță cu controale vamale, ofițeri, tot tacâmul. Ce s-a întâmplat atât de grav încât să se ajungă la o situație cu greu evitată prin negocieri dure, timp de 4 ani? Răspunsul scurt este: nevoia de vaccinuri. Mai pe larg, însă, trebuie făcut un mic istoric al situațiunii.

Destul de puțină lume știe că politicile de sănătate nu sunt parte a acquis-ului comunitar, ci țin de suveranitatea națională a fiecărui stat membru, conform principiului subsidiarității. De exemplu, nu există o procedură unitară de decontări în sistemul public, nu se poate vorbi de standarde europene privind dotarea spitalelor sau protocoalele de tratament. “Spitalul la standarde europene” este o descriere la fel de vagă ca “țara ca afară”. Sună frumos, dar este mult prea greu de definit prin detalii tehnice, normative.

Lipsa unei “Uniuni a politicilor de sănătate” (The Health Union) a făcut ca, la începutul pandemiei, cam acum un an, să se pornească, încă din primele zile, o competiție extrem de dură pentru te miri ce. După cum, prin supermarketuri, unii europeni goleau rafturile de hârtie igienică, tot așa statele membre căutau prin orice mijloace să își asigure stocuri cât mai mari de echipament de protecție pentru personalul medical. Măști, halate, mănuși, dezinfectant, viziere. Cam toate erau de import, tocmai din China. Cea mai mare fabrică din Europa era în Germania. Drept care, guvernul federal a decis să instituie un embargo la exportul de măști de protecție. Nici măcar statele membre UE nu mai aveau acces la produsele uzinei 3M. E drept, după numai 24 de ore, Comisia a atras atenția Germaniei că încalcă tratatele și nemții au dat înapoi. S-a pus la punct un mecanism de achiziție comună a necesarelor echipamente. Statele făceau comenzile, acestea erau trimise la Bruxelles pentru avizare, apoi la furnizor pentru contractare etc. Birocratia s-a dovedit atât de mare încât multe state membre au renunțat la mecanism și au făcut achiziții pe cont propriu. A fost un prim semnal de alarmă. Ce era mai rău, de-abia urma.

O dată cu anunțurile privind testele pentru vaccinuri, încă din 13 iunie s-a format așa zisa “Inclusive Vaccine Alliance”, formată din Germania, Franța, Italia și Olanda. Cele patru țări au trecut la negocieri cu Pharma. Au spus tuturor că ei doar dau un impuls, că vor pune la dispoziția întregii Uniuni rezultatele eforturilor lor, concretizate rapid într-un acord de o pagină cu Astra Zeneca, pentru 3-400 de milioane de doze. A doua zi, ministrul belgian al sănătății suna alarma, considerând că acordul reprezenta o amenințare la adresa întregii Uniuni. Toate statele mici i s-au alăturat. După numai 4 zile, pe 17 iunie, comisarul pentru sănătate, Stella Kyriakides a propus utilizarea a mai bine de 2 miliarde de euro din Emergency Support Instrument pentru a face achiziții comune pentru toată Uniunea. Pentru negocieri, a fost desemnată DG SANTE, o unitate administrativă slabă ca influență în aparatul Comisiei, fără pic de experiență în ale negocierilor comerciale. De aceea, peste noapte a fost detașată de la DG TRADE doamna Sandra Gallina, un tehnician decent, proaspăt artizan al Acordului UE-MERCOSUR. Practic, din acest moment, cele patru state din Alianța Vaccinurilor au predat cele negociate deja către Comisie. Pharma nu mai negocia cu 27 de state separat, ci cu 27 de state împreună.

Drept care a început rapid pregătirea ostilităților. Companiile au invocat imediat o lege americană, numita PREP Act care prevede scutirea de responsabilitate în cazul în care apar efecte secundare urâte, pentru medicamentele distribuite în caz de urgență sanitară. Gallina nu a fost de acord. A răspuns cu un NU sec și hotărât, chiar după ce alianța producătorilor a publicat un articol plătit în Financial Times, pe 26 august, încercând să pună presiune pe Comisie. Aceeași negociatoare a repetat refuzul de a ceda în privința responsabilității privind efectele secundare și în fața Parlamentului European, la o audiere de urgență.

Se pregătea deja furtuna din decembrie-ianuarie, cu victimele de rigoare.

Va urma

• Mulțumiri pentru idei și informații: Diego Velazquez (Luxemburger Wort), Jillian Deutsch (Politico), Florian Eder (Politico), Alexander Stubb (finlandez cu multă experiență), Mihaela Gherghișan Naum (RFI), Jean Claude Juncker (pensionar), Duncan Robinson (The Economist), Robert Peston (ITV), Stefan Auer (profesor în Hong Kong), Anthony Gardner (diplomat american), Christian Spillman (Financial Times), Alain Franco (RT Swiss), Jean Quatremer (Liberation), David M. Herszenhorn (Politico)