Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES
»
SIMFONIA UNUI DESTIN

Un palat cu istorie zbuciumată: Muzeul Naţional George Enescu

Palatul Cantacuzino sau Casa cu Lei, situat în Bucureşti, pe Calea Victoriei, cu o latură pe strada Frumoasă şi alta pe fostul Pod al Mogoşoaiei, a aparţinut familiei Cantacuzino încă din secolul al XVII-lea. Astăzi adăposteşte muzeul dedicat marelui muzician.

08 Mai 2015, 21:22 | Magda Manea |
 |  GALERIE FOTO

Turneul Internaţional Stradivarius Enescu Experience - 2015 are drept cauză socială strângerea de fonduri şi materiale pentru restaurarea casei din Mihăileni şi transformarea ei într-un centru cultural şi muzical internaţional. Între 3 mai şi 15 iunie 2015, turneul va urma un itinerariu care cuprinde 15 oraşe din România, la care se adaugă Chişinău, în Republica Moldova, şi din Franţa - Bretagne-Brest, Rennes, Quimper. Violonistul Alexandru Tomescu îl va avea ca invitat special în turneu pe pianistul rus Eduard Kunz, iar repertoriul va fi dedicat marelui George Enescu, de la a cărui moarte se împlinesc 60 de ani. Ştirile TVR sunt mândre să susţină acest demers.

Prinţul George Grigore Cantacuzino, primul proprietar al palatului

Supranumit “Nababul”, unul dintre cei mai bogaţi români de la începutul secolului al XX-lea, s-a născut pe 22 septembrie 1837, la Bucureşti, iar studiile le-a efectuat la Paris, de unde s-a întors cu un titlu de doctor în drept.

A fost judecător la Tribunalul Ilfov, apoi, consilier la Curtea de Apel, de unde a demisionat în mai 1864, în urma loviturii de Stat. După abdicarea lui Cuza, s-a întors în magistratură, iar în acelaşi an, a fost ales membru al Constituantei şi s-a dedicat exclusiv vieţii politice. A fost şi primar al Capitalei (1869-1870), iar în ianuarie 1870 a intrat în guvernul Ghica, ca ministru al Justiţiei.

După moartea sa, la 23 martie 1913, uriaşa avere a fost împărţită între Mişu, Şerban, Nicu, Grigore Cantacuzino, copiii Irinei Ghica şi dna Alexandra Barbu Catargi.

Mişu, fiul cel mare, era pe atunci căsătorit cu Maruca. Maria Rosetti-Tescanu, devenită, prin căsătorie, prinţesă Cantacuzino, avea să-şi împletească mai târziu destinul cu cel al geniului muzicii româneşti, George Enescu.

Palatul Prinţului Cantacuzino

Planurile arhitectului Ion Berindei şi viziunile prinţului Cantacuzino s-au întâlnit pe 1 iunie 1901, într-un proiect ce se dorea a fi un palat care să reflecte puterea şi greutatea numelui Cantacuzinilor.

Recepţia finală a construcţiei a avut loc pe 12 octombrie 1906, când cei 600 de invitaţi aleşi de Nabab au fost rugaţi să respecte o serie de reguli: bărbaţii să poarte decoraţiile, iar femeile să fie împodobite ca la un bal al Curţii regale. Oaspeţii de onoare au fost moştenitorii princiari, Ferdinand şi Maria.

(w500) Arcadă

Cuplul Mihail şi Maria Cantacuzino a locuit aici timp de opt ani, până la moartea prinţului.

Construit în stil Ludovic al XIV-lea, pe patru niveluri, îmbină robusteţea stilului baroc cu delicateţea rococo, dar şi cu elemente Art Nouveau. Clădirea este străjuită de doi lei, copii la scară redusă a celor din grădinile Tuileries de la Paris.

Curtea încăpătoare este înconjurată de un gard înalt din fier forjat, cu motive spiralate şi lampioane.

(w500) Palatul Ca

Marmură albă şi verde, piele de Cordoba, onix, statuete din bronz, pereţi lambrisaţi, ceramică pictată, parchet american de stejar împodobesc Palatul Cantacuzino.

Interiorul este decorat cu picturi monumentale realizate de G.D. Mirea, Costin Petrescu, Arthur Verona, Nicolae Isidor Vermont, precum şi sculpturi realizate de Fr. Storck si Em. W. Becker.

Palatul era recunoscut în Bucureşti prin marile baluri pe care Mihail G. Cantacuzino împreună cu soţia sa le organizau aici. Seratele şi audiţiile muzicale, la care George Enescu era un obişnuit, erau binecunoscute şi se bucurau de prezenţa numelor sonore din aristocraţia română şi străină.

Prinţesa Maruca Cantacuzino

Iubită şi înşelată în egală măsură, Maria Rosetti-Tescanu s-a căsătorit la vârsta de 19 ani cu Mihail (Mişu) Cantacuzino, fiul “Nababului” George Grigore Cantacuzino. La numai câţiva ani de la fericitul eveniment, Prinţesa a descoperit că soţul o înşela cu sora sa, Nellie. Acesta a fost momentul în care Maruca şi-a amintit de dragostea ce i-o purta tânărului muzician George Enescu, iar în 1939 s-a şi căsătorit cu acesta.

După nouă ani de căsnicie, mamă a doi copii, ea respinge gândul divorţului, şi de teama bârfelor din saloanele Bucureştiului, dar şi din dorinţa de a-şi păstra statutul de prinţesă. Căsătoria s-a desfăcut abia în anul 1928, când Mişu Cantacuzino a murit.

Înainte să devină Maria Cantacuzino Enescu, Maruca trăieşte o aventură cu mondenul filosof Nae Ionescu, care a considerat-o pe bătrâna aristocrată mai mult un trofeu, decât o parteneră de viaţă. După cinci ani de relaţie, despărţirea de Nae i-a produs o mare suferinţă. Depresia a dus-o în pragul sinuciderii.

Dar zbuciumul Marucăi nu s-a oprit aici. Enescu a înşelat-o cu poloneza Claudia Ragulski adusă chiar de ea pentru a-i ţine companie.

(w500) Maria Cant

Palatul a intrat, în 1927, la moartea lui Mihai, fiul Nababului, în proprietatea văduvei sale, Maruca.

În timpul Primul Război Mondial pentru o vreme aici au stat austriecii, apoi, în perioada 1933 – 1947, Maruca l-a închiriat Consiliului de Miniştri.

Apoi clădirea a revenit Academiei Române şi a fost adus aici Institutul de Studii Româno-Sovietice.

Clădirea şi celelate anexe care compun ansamblul au fost donate statului.

Muzeu Naţional “George Enescu”

În 2007, după Ateneul Român şi “Calea Eroilor” de la Târgu-Jiu, opera sculptorului Constantin Brâncuşi, Palatul Cantacuzino, ce gåzduieşte Muzeul “George Enescu”, a devenit, oficial, parte din Patrimoniul European.

În trei săli ale Palatului Cantacuzino se desfăşoară expoziţia permanentă ce cuprinde fotografii, manuscrise, documente diverse, diplome, decoraţii, desene, busturi, instrumente muzicale, fracul şi costumul de academician al Academiei Române, masca mortuară, dar şi mulajul mâinilor artistului.

Tot aici se află şi vioara pe care Enescu a primit-o cadou la vârsta de 4 ani, partituri ale operelor sale, diplome şi medalii ce i-au fost conferite, printre care şi cea a Legiunii Franceze de Onoare.

Casa din spatele palatului, auster amenajată, a devenit Casa Memorială "George Enescu".

(w500) Casa Memor

Muzeul are deopotrivă valoare istorică, culturală, artistică, dar şi turistică, iar patrimoniul său permite recompunerea istoriei unei vieţi şi cariere de excepţie, puse în slujba muzicii româneşti şi a afirmării sale în context universal.

Muzeul Naţional „George Enescu” reuneşte donaţiile oferite statului român şi muzeului de către George Enescu şi familia acestuia, respectiv Palatul Cantacuzino şi Casa Memorială din Bucureşti, Casa Memorială din Sinaia – Vila „Luminiş” şi Casa Memorială din Tescani.

 

Surse:

www.georgeenescu.ro

Narcisa Darin Ion, Elitele şi arhitectura rezidenţială în Ţările Române (sec. XIX – XX), Oscar Print, 2011

Constantin Olariu, Bucureştiul monden. Radiografia unei prăbuşiri (1940 – 1970), Paralele 45, 2006

 
Articole pe aceeaşi temă
 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN ÎMPREUNĂ SALVĂM CASA ENESCU
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 19°C 21°C
IASI 18°C 20°C
CLUJ 21°C 20°C
CONSTANTA 10°C 12°C
CRAIOVA 19°C 22°C
BRASOV 20°C 18°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 23 Martie 2017, 08:37
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 22-03-2017
Deschidere: 7974.92
Maxim: 8010.55
Mimim: 7947.3
Variatie: -0.07%
TLV
2.75
1.09%
FP
0.88
0.57%
COTE
110.50
14.8%
TGN
362.00
0.56%
SNP
0.30
0.67%
BRD
12.10
0.49%
SNG
28.60
0.17%
EL
14.10
0.42%
SIF2
0.85
0.12%
SIF3
0.25
0.79%
ARHIVĂ ȘTIRI