Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES
TELEJURNAL MOLDOVA

Un istoric explică destrămarea URSS, după puciul eșuat de la Moscova, din 19 august 1991

Se împlinesc 25 de ani de la organizarea puciului de la Moscova. O lovitură de palat eșuată, care a fost in cele din urma începutul destrămării imperiului sovietic. Într-un interviu in exclusivitate pentru TVR Moldova, istoricul Octavian Țâcu încercă să identifice cauzele acelui puci, contextul în care s-a produs și care a fost comportamentul elitei politice de la Chișinău în acele vremuri tulburi.

19 August 2016, 22:05 (actualizat 19 August 2016, 22:20) |
TELEJURNAL MOLDOVA / Puciul de la Moscova, din 19 august 1991, și sarabanda independențelor
EMBED VIDEO LINK CU VIDEO
Embed:
Link:

Sfârșitul anilor '80 ai secolului trecut. Întreaga Uniune Sovietică fierbea. În tot spațiul, stăpânit de ”Marele Urs”, a început o paradă a suveranităților. La acest proces, firesc și ireversibil deja, a fost parte și regiunea dintre Prut și Nistru.

”Prin declarația de suveranitate din 23 iunie 1990, RM își proclama dreptul de a decide pe teritoriul ei asupra problemelor care o vizau, așezând, în același timp, cu avizul sovietului suprem, pentru condamnarea pactului Molotov – Ribbentrop, această suveranitate pe principiile românești, identitatea românească, limba, cultura. Acest context de suveranitate a fost umbrită de încercarea liderului sovietic de a așeza noul tratat de uniune sovietică pe alte principii”, ne-a declarat Octavian Țâcu, cercetător la Institutul de Istorie, din cadrul Academiei de Științe.

Mihail Gorbaciov își dorea păstrarea URSS, doar că îmbrăcată în alte haine. Prin urmare, tratatul pe care îl propunea, încă liderul sovietic, nu aducea nimic nou cetatenilor.

”Era proclamată o nouă uniune a republicilor sovietice suverane, fără drept de secesiune și fără recunoașterea acestor suveranități”.

Documentul lui Gorbaciov a fost respins de republicile unionale. După eșuarea acestei tentative, urmează o alta - declarația de la Novo-Ogaryovo.

”Era un compromis între menținerea URSS și dreptul republicilor unionale de a fi suverane în cadrul unei asemenea entități. Și această declarație a dus la noul tratat unional, care urma să fie semnat la 20 august 1991, și care a fost precedat la 19 august de o tentativă de lovitură de stat care a nu a fost nimic altceva decât o încercare din partea reacționarilor de a menține URSS în forma în care era. Erau lideri ai structurilor de forță și din Biroul Politic care, prin această decizie întârziată, l-au sechestrat pe Gorbaciov la Foros, încercând să oprească acel tren al independențelor care se pornise”.

Doar că puciul a eșuat iar organizatorii loviturii de stat au fost arestați. Cu toate acestea, setea de libertate nu mai putea fi oprită. Prin urmare, parada suveranităților a fost urmată de cea a independențelor.

”Clasa politică din R. Moldova nu s-a lăsat influențată și șantajată. A mers împotriva acelui curent care spunea că, dacă veți sta liniștiți, veți avea o țară integră și ferită de fracturare teritorială. Deci ceea ce a prevalat atunci a fost faptul că noi am dorit să refacem integritatea teritorială cu România, să condamnăm expres fracturările teritoriale de la 1812, 1929 – 1940, și să dăm curs unei statalități a RM, paralelă cu cea a României, pentru că atunci se vorbea clar de existența celor două state românești care urma să se unească”.

RM și-a proclamat independența dupa opt zile de la declansarea puciului. Prin comparație, Lituania s-a desprins definitiv de imperiu în martie '90 iar Estonia și Letonia a doua zi după lovitura puciștilor. Prin urmare, unele voci, și după 25 de ani, consideră că independența ne-ar fi fost pusă pe tavă, fără prea mari eforturi. Istoricul Octavian Țâcu contrazice aceasta ipoteza.

”Această luptă pentru independență a fost una de sacrificiu, făcută de niște lideri politici de la acel moment, destul de coerenți, pentru că acel trio politic, mă refer la Mircea Druc, prim-ministru, Alexandru Moșanu, ca președinte al Sovietului Suprem, Mircea Snegur, ca președinte al RM, au acționat în spiritul de a da curs acestei independențe.

Dar, pe de altă parte, ea a fost și dorința exprimată de acele adunări masive care nu au mai fost în istoria noastră – 27 august 1989, 16 decembrie 1990 și la 27 august 1991, care au spus categoric că RM trebuie să fie un stat independent, în afara URSS”.

Independența a fost precedată de alte decizii curajoase ale elitei politice de pe malul stâng al Prutului.

”Prima țară am fost care a recunoscut Lituania ca stat independent. Mă refer la adoptarea tricolorului ca drapel național, la schimbarea denumirii RSSM în RM, la adoptarea legii despre limbă în 1989, care a dus la reîntoarcerea limbii române și a grafiei latine. Și acest lucru este remarcabil, pentru că să nu uităm că pe teritoriul nostru staționa una dintre cele mai puternice armate sovietice, la Tiraspol. Pe teritoriul RM se afla încă administrația sovietică, PCM era încă influent”.

Chiar dacă marcăm un sfert de secol de independență, nu putem spune că idealurile anilor '90 au devenit realitate, consideră Octavian Țâcu.

”Paradoxul acestei statalități este că toate performanțele realizate au ajuns, până la urmă, jumătăți de măsură. fiindcă avem o țară fracturată teritorial și politic, sub controlul Moscovei, efectiv în partea stângă a Nistrului, dar și cu influențe mari în partea dreaptă, inclusiv în sudul RM, în găgăuzia. Am obținut dreptul de a vorbi limba și de a face politici în limba română, exprimând starea de fapt în care vorbitorii de română sunt majoritari, însă, avem, o situație paradoxală de dezbinare la nivelul identității, unii considerându-se moldoveni, alții români.

Un lucru care, în mare parte, îngreunează realizarea unui proiect statalist viguros în interior și, aparent, dorind să ieșim de sub influența Moscovei, să intrăm într-un spațiu de civilizație euro atlantic, rămânem în continuare nostalgici după URSS și dornici de a reveni, cumva, în forme reformate ale acestei uniuni sovietice. Această jumătate de măsură este plata și compromisul care s-a realizat în dorința de a deveni independenți”.

Iar viitorul nu arată deloc roz in opinia istoricului.

”Viitorul acestei statalități va continua o perioadă îndelungată să evolueze în aceeași parametri care au fost și timp de 25 de ani”.

Adică spre nicăieri?!

”Adică un status quo care i-a obișnuit pe foarte mulți și care este foarte greu de schimbat în condițiile în care la ora actuală există un nivel sporit de rivalitate între Rusia și lumea occidentală”.

Articole pe aceeaşi temă
 
 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN CULTURĂ
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 3°C 2°C
IASI 1°C 1°C
CLUJ 0°C -1°C
CONSTANTA 3°C 3°C
CRAIOVA 4°C 2°C
BRASOV -1°C -2°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 18 Decembrie 2017, 16:46
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 18-12-2017
Deschidere: 7603.31
Maxim: 7677.84
Mimim: 7603.31
Variatie: 0.92%
FP
0.86
0.58%
TLV
2.11
1.92%
SNG
31.00
1.14%
BRD
12.50
0%
SIF5
2.17
0.69%
SFG
43.50
3.57%
SNO
2.97
2.76%
SIF1
2.74
1.11%
DIGI
35.60
0.28%
EL
10.98
1.85%
ARHIVĂ ȘTIRI