Un asasinat de 20.000 de dolari. Soloviov, propagandistul nr. 1 al Kremlinului, ar fi ordonat uciderea unui gangster. Detaliile incendiare ale unui fost agent FSB

În februarie, Comisia de Investigații a acuzat șapte persoane de „aderare la o organizație teroristă”, într-un dosar privind un atentat la viața prezentatorului TV Vladimir Soloviov. Nu se cunosc circumstanțele acestui caz, nu este clar dacă într-adevăr cineva încercase să-l ucidă pe Soloviov, dar prezentatorul recunoscuse el însuși în decembrie că a participat la o confruntare cu bandiți și „a mers la săgeți”. Poate că aici Soloviov a spus adevărul. În orice caz, fostul ofițer al FSB Serghei Astașin a povestit, pentru The Insider, cum a încercat propagandistul să-i ordone uciderea celebrului hoț în lege Otarik Kvantrișvili.

La începutul anilor ’90, Otarik, așa cum îi spuneau prietenii, le-a impus taxă de protecție multor afaceriști. Ofițerul FSB a refuzat apoi să îndeplinească ordinul, dar Kvantrișvili a fost până la urmă ucis în 1994. Crima a fost rezolvată doar 12 ani mai târziu. Autorul s-a dovedit a fi Alexei Șerstobitov („Leșa Soldatul”), legendarul killer al grupării de crimă organizată, Medvedkovskaia. În ceea ce îl privește pe Soloviov, încercarea sa de a-i comanda FSB-istului omorul a rămas nepedepsită și, dimpotrivă, cariera prezentatorului a cunoscut ascensiunea. Fostul ofițer FSB este sigur că încercarea de a comanda o tentativă de asasinat ar fi putut fi un motiv convenabil pentru racolarea lui Soloviov.

Otari Kvantrișvili a fost împușcat pe 5 aprilie 1994, la ieșirea din băile Krasnopresnenski. Toate cele trei gloanțe trase au lovit ținta. Ucigașul a folosit o armă de calibru mic, Anschutz, de fabricație germană, cumpărată din Estonia. Președintele Boris Elțin a transmis condoleanțe rudelor bărbatului ucis, iar la înmormântare și la slujba de pomenire au fost prezenți primarul de atunci al Moscovei, Iuri Lujkov, președintele Fundației Naționale pentru Sport, Șamil Tarpișcev, asistentul lui Andrei Ruțkoi Sidelnikov, proprietarul NTV, Vladimir Gusinski, deputatul Dumei de Stat, Iosif Kobzon, Alexander Rosenbaum, Bogdan Titomir, dar și sportivi și artiști renumiți.

La începutul anilor ’90, Kvantrișvili și Iosif Kobzon au înființat Fondul de asistență pentru aplicarea legii „Scutul și Lira”, precum și „Asociația secolului XXI”. Printre altele, Otarik a creat partidul Atleții Rusiei, care a inclus campioni olimpici, luptători de sambo și boxeri. Avea acțiuni la mai multe cazinouri metropolitane, bănci, în transportul petrolului și, împreună cu liderul interlop Silvestr, controla extracția metalelor prețioase.

Anchetarea crimei a intrat imediat în categoria necunoscutelor, neexistând suspecți concreți, iar criminalul nelăsând vreo urmă, cu excepția câtorva mucuri de țigară. Și nici acelea, după cum s-a dovedit mai târziu, nu îi aparțineau: ucigașul colecta mucuri de țigară din stațiile de autobuz pentru a le pune ulterior la locul faptei. Prin instituțiile de aplicare a legii, piste privitoare la motivele și autorii crimei au existat constant. Printre clienți, pe lângă Silvestr, a fost menționat și fostul ofițer și maestru al sportului la biatlon, Gheorghi Javoronkov. Pe parcurs, au fost verificați luptători din forțele speciale ale FSB, „Alfa” și „Vîmpel”, care fuseseră implicați tangențial în alte crime comandate, precum și cekiștii din Sankt Petersburg, care nu doreau ca Otarik să preia controlul asupra portului maritim.

Foarte multă vâlvă a făcut mărturia cofondatorului Biroului Federal de Detectivi din Rusia (FSBR), Ivan Voronțov, care lucrase anterior în Administrația Prezidențială. Arestat pentru deținere ilegală de arme, Voronțov le-a spus anchetatorilor că vicepremierul rus, Alexandr Șohin, și fratele său, Ghenadi, erau posibilele creiere din spatele asasinatului. Motivul ar fi fost o sumă mare de bani pe care Otarik le ceruse oficialilor să o transfere în fundația sa. Cu toate acestea, la confruntările față în față, speriatul Voronțov nu a recunoscut pe nimeni și a fost trimis la un spital de psihiatrie.

Ancheta a avansat doar la 12 ani după uciderea lui Otarik, când au început arestările în rândul membrilor grupării criminale organizate, Medvedkovskaia. Uciderea liderului interlop fusese comisă de ucigașul plătit al „Urșilor”, Alexei Șerstobitov (Șaraiabgetov), poreclit Leșa Soldatul, care are la activ 12 crime și tentative de asasinat, dovedite. În timpul interogatoriilor, Leșa Soldatul a spus că ordinul venise de la Silvestr, cu care Otarik nu împărțea rafinăria Tuapse, iar fostul locotenent KGB, Grigori Gusiatinski (Grișa Severnîi) a fost intermediarul. Ca ofițer de contrainformații al KGB, Gusiatinski le transmitea informații secrete bandiților încă din vremea URSS, iar după demitere, el însuși a devenit un lider interlop. Din păcate, nu a fost timp pentru interogarea lui Gusiatinski, deoarece în 1995, la Kiev, a fost împușcat de același Leșa Soldatul. În plus, între timp fusese ucis și Silvestr. La proces, Șerstobitov a declarat că pentru uciderea lui Kvantrișvili i s-a oferit un apartament cu trei camere și un Jiguli model șapte.

Să fi fost oare Silvestr cel care îi ordonase lui Leșa Soldatul să-l omoare pe Kvantrișvili? Poate, dar atunci nu a fost singurul care a încercat să o facă. Serghei Astașin, care a lucrat în FSB pentru o lungă perioadă de timp, apoi ca anchetator în biroul procurorului, iar pe final de carieră a intrat în avocatură, a contactat redacția The Insider. Potrivit lui Astașin, Soloviov a apelat la el pentru a-i găsi un criminal care să-l omoare pe Kvantrișvili.

***

De ce ne contactați acum?

– Uitasem această poveste, dar într-o zi, la o emisiune, l-am văzut pe Soloviov spunând: „Am făcut afaceri, nu am plătit niciodată pe nimeni și dacă eram intimidat, băieții și cu mine luam mitraliere”. M-a enervat atât de tare: ce cățea! Dacă voi avea posibilitatea, îmi voi aminti de mitraliere.

Cum l-ați cunoscut pe Soloviov?

– Era noiembrie 1993. Învățam la acea vreme la academia Ministerului Securității din Rusia (acum Academia FSB), la facultatea de contrainformații militare. A venit la mine Kirill Raikov, era curierul lui Soloviov și livra mărfuri. Eram prieteni buni și mi-a cerut să verific dacă există „gândaci” (microfoane – n.tr.) în biroul lui Soloviov. Am luat echipamentul, m-am dus și am găsit „gândacii”. Erau de un centimetru pe un centimetru, dar de o calitate destul de bună, nu aveau nevoie de baterii. Era conectat prost la cablul telefonic din panou și încăpere. În timp ce eu lucram, Soloviov ședea, îmbrăcat într-o haină lungă de cașmir, neagră. Îmi amintesc că avea un ceas elvețian și, privind la al meu, a zis că este ieftin. Eu și alți patru angajați primisem acel ceas ca recompensă. Soloviov m-a plătit cu 200 de dolari.

Și cine pusese „gândacii”?

– Cel de la care Soloviov închiriase încăperea. Proprietarul l-a ascultat. Aveau un fel de răzătoare la bani. Soloviov a fost atunci furios și a spus: „Bănuiam eu”.

Într-un interviu pentru KP (Komsomolskaia Pravda – n.tr.), Soloviov a spus că era deja bogat când a intrat în TV. Avea propriile fabrici în Rusia și Filipine și vindea echipamente disco în întreaga lume.

– Da, a făcut asta cu prietenii din organizația evreiască. Băuturi alcoolice, nuci, caju – acesta a fost business-ul lui personal. Aducea alimente și vodcă „Keglevici” din Israel. El a fost primul care a început să aducă la Moscova, toate se vindeau bine.

Ce s-a întâmplat după ce ați găsit „gândacii”?

– Au trecut trei sau patru zile, iar prietenul meu, Kirill Raikov, mi-a cerut din nou să mă întâlnescă cu Soloviov. Am venit din nou la biroul lui și ne-am dus în parc, ne-am așezat pe o bancă. Îmi amintesc că deja căzuse puțină zăpadă, era frig. Soloviov mi-a cerut personal să-l găsesc pe trăgător. La început, nu a vrut să spună cine trebuia îndepărtat. I-am zis: „De ce nu vrei să apelezi la bandiți? Merge rapid pe bani”. L-am pisat mult timp. Pe scurt, trebuia mers peste Otarik Kvantrișvili. Soloviov s-a dus la prietenii săi din organizația evreiască pentru a rezolva situația. I-au spus: rezolvă tu problema – radical, caz în care te vom acoperi. L-am ascultat și m-am întors la academie. Apoi am scris un raport adresat șefului de curs, unde totul a fost descris în detaliu. Nu existau computere atunci, doar șeful de curs avea mașină de scris, așa că am scris de mână. Raportul a fost trimis serviciului de securitate al academiei, iar apoi a mers la departamentul pentru Moscova și regiune.

Și cât a oferit Soloviov pentru uciderea lui Otarik?

— Douăzeci de mii pentru trăgător. Mai întâi a oferit zece mii, dar i-am spus: „Ce ești, naiba? Nu îl vor căuta doar polițiștii, ci și hoții. Omul trebuie să o facă și să plece. El, din nou: zece. Apoi spun: Bine, dar îți asumi toate cheltuielile. Mașină, armă. E problema ta de unde și cum. El, imediat: Nu mă încurc cu de-astea.

20.000 de dolari?

– Da. Mai mult, a spus că nu sunt banii lui, ci bani alocați pentru asta. Îmi amintesc foarte bine.

Și cum au reacționat superiorii dumneavoastră?

– Am dat personal raportul șefului de curs, Viaceslav Kabanov. Mai întâi a tunat și fulgerat și a discutat mult timp cu mine. Apoi am fost chemat la serviciul de securitate al academiei.

Ce s-a întâmplat mai departe?

– Kirill Raikov mi-a adus vodcă „Keglevich” de la Soloviov. Și apoi – bang, nimic. Îi comand lui Kirill câteva sticle de Anul Nou și el spune că Vladimir a plecat în Israel – că tipul lui a fost tras în „birou” < în FSB – nota The Insider >. Nu a zburat de acolo, i-a spus lui Kirill că trebuie să-și împacheteze lucrurile și să plece. A mai trecut ceva timp și Kirill a venit în vizită la mine și mi-a zis: „Vladimir s-a întors, totul este în regulă cu el, iar noile comenzi sunt chiar în volume mai mari”.

Interesant, cum și-a rezolvat Soloviov problemele cu FSB? A fost racolat?

– Faptul că biroul l-ar putea strivi este sută la sută. Trebuie să fii idiot să ratezi o asemenea ocazie. Vedeți singur câte stele strălucitoare erau la televizor în acel moment. Unde sunt ele acum? Și are totul în sus și în sus.

V-ați văzut cu Soloviov după întoarcerea lui din Israel?

Cu Soloviov nu m-am mai întâlnit niciodată. Când am aflat că Kvantrișvili fusese ucis în primăvară, am mers la șeful de curs. Și aproape că mi-a tras una peste ceafă, zicându-mi: „Pleacă de-aici. Uită totul despre asta. Deja nu te mai privește”.

Sunteți gata să depuneți mărturie în instanță?

– Desigur, dar ce este de confirmat? Sunt gata de detector [de minciuni] – știu că totul a fost adevărat.

Potrivit lui Astașin, un raport detaliat despre întâlnirea cu Soloviov este păstrat în dosarul său personal, la Academia FSB. Vladimir Soloviov nu a răspuns la numeroasele apeluri și mesaje din partea The Insider. Nu a fost posibilă nici contactarea lui Kirill Raikov, menționat de Astașin. The Insider este pregătit să publice comentariile lui Soloviov.