Trupul neînsuflețit al Tamarei Buciuceanu Botez va fi depus joi la Bulandra. „Drama se joacă singură, pentru comedie este nevoie de ceva în plus, Dumnezeu mi-a dat acel ceva”
Indiferent dacă a intrat în rolul profesoarei Isoscel, în cel al Coanei Chiriţa sau al oricărui alt personaj din imensul palmares de peste 1.500 de roluri jucate în teatru şi film, Tamara Buciuceanu-Botez a îmbrăcat în primul rând haina profesionalismului.
A jucat comedie, e adevărat, dar cu o disciplină fier. Şi asta din respect pentru public!
„Drama se joacă singură, pentru comedie este nevoie de ceva în plus, Dumnezeu mi-a dat acel ceva în plus”, spunea Tamara Buciuceanu.
Nu întârzia niciodată, iar textele le ştia dumnezeieşte. Era o perfecţionistă şi o profesionistă.
În cei 65 de ani de carieră, Tamara Buciuceanu a jucat în multe teatre. Mulți dintre colegii de scenă i-au devenit prieteni. Oameni care deja îi simt lipsa.
Adeptă a unui fel de teatru care „într-o seară te face să râzi, iar în alta să plângi, dar întotdeauna te pune să gândeşti”, Tamara Buciuceanu-Botez a fost un artist complex. Putea să joace când tandru, când puternic, când comic, când dramatic, când operetă, când revistă. Puterea de adaptare şi-a luat-o mereu din dragostea infinită pentru teatru.
Publicul a iubit-o, iar asta a alimentat-o cu forţă până acum câţiva ani, când a simţit că nu mai poate.
Aplauzele au fost mereu premiile ei preferate. Ultimele îi mai pot fi oferite joi, la Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu.