„Totul este o făcătură”. Reputatul istoric Stephen Kotkin analizează „lumea rusă” pe care o promovează regimul Putin

Foto: Wikimedia Commons
Foto: Wikimedia Commons
15 septembrie 2022, 15:11

Redăm câteva întrebări interviu.

Novaya Gazeta: Se zice că una dintre lecțiile perestroikăi pe care Putin și echipa sa le-au învățat este că orice ideologie este periculoasă. Ce părere aveți despre puterea ideologică a actualului Kremlin? Există idei în spatele „lumii ruse” sau este doar un concept gol?

Stephen Kotkin: Este resentiment. Este furie. Este amărăciune. Asezonată cu Alexander Dughin și prostii geopolitice asezonate cu Ivan Ilyin și capcane filozofice religioase. Este oportunism. Este incoerență. Este lipsa unei strategii. Panslavism, slavofilism, eurasianism. Totul este o făcătură. Nu este real pentru regimul Putin.

Tot ce au este antioccidentalismul. Antioccidentalismul ca motorul cel mai profund și mai constant al acestei amărăciuni și resentimente. „Nu se poate avea încredere în Occident”. „Occidentul a trădat Rusia”. „Occidentul vrea să distrugă Rusia așa cum a distrus Uniunea Sovietică”. Nu contează că George Bush a încercat să salveze Uniunea Sovietică și au fost trei oficiali ai nomenclaturii sovietice din Rusia, Belarus și Ucraina care au dizolvat Uniunea Sovietică, precum și Mihail Gorbaciov, secretarul general, care a destabilizat-o în primul rând.

Antioccidentismul este ideologia regimului Putin. Este o ideologie slabă. După cum am spus, este incoerent și oportunist și are limitele sale cu populația, deoarece Rusia, deși nu este occidentală, este europeană. Rusia este o țară europeană. Europa este o cultură.

Faptul că Rusia este europeană înseamnă că există o limită a antioccidentalismului. Pare ceva puternic pe termen scurt să aduni populația cu povești despre trădarea occidentală, cu povești despre conspirații occidentală îndreptate împotriva Rusiei. Dar, de fapt, pe termen lung își va arăta limitele – și deja își arată limitele.

Oficialii ruși nu vor vacanțe la Phenian. Nu vor să-și trimită copiii la școală din Harbin. Nu vor să-și ascundă bunurile furate în Teheran. Oficialii ruși, chiar și cei care susțin cel mai mult regimul Putin, sunt orientați spre Europa. Acolo vor să fie în vacanță. Acolo vor să-și trimită copiii la școală. Acolo vor să-și păstreze bunurile furate.

Vedem încercarea de a explica războiul din Ucraina. Denazificarea Ucrainei, demilitarizarea Ucrainei și alte minciuni și prostii. Și toți au eșuat. Acei tropi de propagandă pentru a explica, pentru a motiva războiul, agresiunea împotriva Ucrainei nu au funcționat. Și acum se rezumă la protejarea Donbasului, pe care Rusia l-a aplatizat și care nu mai are nicio valoare din punct de vedere economic, din păcate. Și este, de asemenea, anti-NATO. Anti-Occident. Asta e tot ce are. Asta e tot ce a mai rămas.

Rusia este una dintre marile civilizații ale lumii. Are o istorie plină de istorii. Cultura ei este incredibilă prin bogăția sa, prin profunzimea sa, în toate artele, muzica și pictura și arhitectură, balet și film. Nu există cultură mondială fără cultura rusă. Dar Putin îndepărtează Rusia din ce în ce mai mult de acea măreție, de acea civilizație, de acel loc pe care Rusia l-a ocupat întotdeauna în cultura mondială. Și o face în numele antioccidentalismului, când Occidentul a fost întotdeauna cea mai mare sursă de comerț, transfer de tehnologie, influențe intelectuale și relații ale Rusiei.

Rusia nu va mai putea deveni niciodată ceea ce a fost sub Uniunea Sovietică și trebuie să accepte acest statut diminuat. Dar a arde toate podurile către Europa și Occident în numele unei strategii eșuate este o crimă. Și ne rupe inima tuturor celor care iubim Rusia și care-i respectăm și admirăm profund cultura și civilizația.

Novaya Gazeta: Dar cât de departe sunt limitele acestei ideologii? Deocamdată, Putin pare să se bucure de un anumit nivel de sprijin public, deși este imposibil de măsurat adecvat într-un regim de acest fel. Unii autocrați cu și mai puțin sprijin pot rămâne la putere foarte mult timp.

Stephen Kotkin: Se bucură de sprijinul public pentru război. Dar aceasta este o versiune mitologizată a războiului. El nu se bucură de sprijinul public pentru războiul adevărat. Publicul susține minciunile care sunt distribuite prin propagandă. Asta susțin ei. Dacă li s-ar oferi adevărul, dacă Novaya Gazeta încă funcționa pe deplin, dacă acest regim laș nu folosea sistemul judiciar pentru a suprima adevărul despre război… S-ar putea să existe sprijin pentru că oamenii își susțin propria țară. Corect sau greșit. Dar ar exista același nivel de sprijin?

Să ne amintim că, dacă ne uităm la studiile științifice, termenii, expresiile care sunt folosite în propagandă, demilitarizare, denazificare – au renunțat aproape complet la ele. Și acum auzim doar despre NATO, anti-NATO, anti-Occident. Nu sugeram că nu există sprijin pentru război. Sugeram că tot ceea ce are el este antioccidentalismul, care nu este suficient pe termen lung ca bază a puterii ruse în lume, deoarece Occidentul este cea mai importantă relație a Rusiei. Și aceasta este o declarație istorică, nu o afirmație filozofică, o declarație care se bazează pe studiul istoriei și a cazurilor istorice.

Deci mai există o Rusie, va fi o altă Rusie. Și chiar și regimul Putin, trebuie să recunoaștem, a făcut lucruri importante pentru Rusia, mai ales în primul și al doilea mandat, când haosul colapsului sovietic era încă acolo. Putin trebuie să obțină creditul pe care îl merită pentru că a pus capăt destrămării statului rus.

Au existat obiective demne de a stabiliza și întări statul rus. Dezvoltarea economică a fost un obiectiv demn. Ridicarea Rusiei din genunchi a fost un obiectiv demn. Dar metodele folosite în urmărirea acestor obiective au ajuns să pună Rusia în poziția teribilă în care se află astăzi.

Așa că Putin și-a distrus în multe feluri propria moștenire, care ar fi putut fi o moștenire pozitivă ca reconstrucție a statului rus și a puterii ruse și a poziției Rusiei în lume. Poate da vina pe extinderea NATO și să spună că este vina Occidentului că a trebuit să ucidă femei și copii în Ucraina, poate face asta la fel cum a făcut-o Stalin în Războiul Rece. Este întotdeauna de vină Occidentul ori de câte ori Rusia comite crime, ori de câte ori Rusia își cucerește vecinii, ori de câte ori Rusia încearcă să anexeze un teritoriu care nu-i aparține legal.

Dar aceasta este o traiectorie. E un comportament pe care îl vedem înainte de existența NATO și este derivat din slăbiciunea Rusiei ca mare putere în comparație cu aspirațiile sale de a fi cea mai mare putere. Aceasta este problema centrală în istoria Rusiei. Gestionarea aspirațiilor mari în concordanță cu capacitățile.

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite