Timpul, trocul erei digitale

Pe rețelele de time banking sunt înscriși oameni care oferă timpul lor altor persoane. Fie că fac vreun serviciu pe o anumită durată, fie că predau ceva sau doar stau de vorbă, oamenii care oferă timp primesc la rândul lor credite de timp. Ei pot folosi aceste credite pentru a beneficia de timpul altcuiva înscris pe platformă. Este un fel de troc modern, în care moneda este de fapt timpul.

Utilizatorii nu trebuie să plătească niciun fel de taxă de înscriere. Cei care oferă timpul câștigă credite, numite ”TimeCoin”. Un astfel de credit înseamnă 15 minute. S-a creat un fel de piață de timp și servicii, un loc unde se întâlnesc cererea și oferta.

Jurnaliștii BBC au intervievat-o pe Coral Sunone, o „clientă” a băncii de timp. Ea a povestit că a fost călugăriță timp de zece ani în Myanmar. Când a revenit în societate, și-a dat seama că nu mai știe în ce să se îmbrace. Și a realizat că avea nevoie de ajutor. Numai că nu își permitea să plătească un stilist profesionist. Așa că a intrat pe TimeRepublik, care se descrie drept „o bancă de timp pentru era internetului”. Coral, din Myanmar, a intrat în legătură cu Cherish Cullison, un designer profesionist din New York. Prin intermediul Zoom, fosta călugăriță a învățat să se îmbrace și să-și creeze un stil propriu. Coral a spus: „M-a stilat foarte bine. Niciun ban nu poate plăti pentru o astfel de tranzacție. Este neprețuită. Se bazează pe încredere”. În schimb, Coral i-a oferit designer-ului câteva lecții de meditație. Cherish a povestit: „Banii nu au nicio legătură. În schimb, ajungi cu adevărat la miezul lucrurilor și descoperi ceva care este mai mare și oarecum neprețuit.”

Pe aceeași platformă, TimeRepublik, se întâlnesc și fac schimb de servicii mai bine de 100.000 de oameni din întreaga lume. Cofondatorii Gabriele Donati și Karim Varini au lansat prima versiune în Elveția în 2012, iar în următorii doi ani au reușit să se extindă internațional.

Gabriele Donati a declarat pentru BBC: „Am vrut să ne distanțăm de tranzacțiile financiare și să găsim ceva care să creeze relații între oameni. Deoarece credem cu adevărat că numai prin relații poți câștiga încrederea altei persoane.” Cofondatorul TimeRepublik admite că acest concept datează încă din secolul al XIX-lea, dar el l-a adaptat pentru un public mai tânăr, mai digitalizat.

O altă organizație care tranzacționează timp este Timebanking UK. Platforma permite utilizatorilor să posteze oferte și cereri, să înregistreze orele și să lase feedback. Directorul executiv al Timebanking UK, Sarah Bird, spune că, deși banca de timp nu înlocuiește serviciile profesionale sau programele guvernamentale, le poate sprijini și poate implica oameni care în principiu nu ar face voluntariat tradițional. Mai mult, ea zice că Departamentul pentru Muncă și Pensii le permite persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă să revendice timpul petrecut făcând servicii altora, prin intermediul băncii de timp. Sarah Bird punctează: „Banca timpului ar putea fi primul pas pe care cineva îl face din șomajul de lungă durată, înainte de a merge, poate, la voluntariat sau la un curs de formare, pentru că este o metodă de a face ca persoana respectivă să se simtă mai încrezătoare în sine”. Timebanking UK a înființat scheme similare și în țări precum China, Rusia, India, Coreea de Sud și Thailanda.

Mai este o platformă identificată de BBC: Tempo Time Credits, cu sediul în Cardiff, Țara Galilor. Modelul său este diferit față de cele precedente. Participanții, în loc să câștige timp pe care îl pot răscumpăra de la alții, primesc niște credite, pe care le pot răscumpăra la companii afiliate, care dețin de pildă săli de sport, cinematografe, ba chiar magazine alimentare.

Rachel Gegeshidze, directorul executiv al Tempo Time Credits, spune că este vorba despre o modalitate de a atrage și de a recompensa voluntarii. Este folosit de autoritățile locale din Regatul Unit pentru a combate sărăcia și singurătatea.

Articol de Arina Delcea