Tibi Ușeriu, o viață demnă de un roman. Cum a ajuns fostul deținut 2800 sportivul de anduranţă de astăzi

A fost cioban în România, pizzar în Italia, bodyguardul unui interlop sârb şi autorul unor jafuri armate în Austria şi Germania.

În cartea autobiografică, „27 de paşi“, lansată în 2017, Tibi Uşeriu vorbeşte despre viaţa sa, despre o condamnare de peste două decenii la închisoare, despre jafurile armate şi tentativa de omor care l-au trimis acolo, dar şi despre reabilitarea adusă de proiectul Tăşuleasa Social şi alergatul care l-a făcut celebru.

Masca avea un efect narcotic asupra mea. Deveneam un om în stare de orice

“Furam maşini de lux din Germania. Le făceam altă faţă şi apoi le duceam în Italia. Am început să creştem nivelul şi am început să facem magazine de bijuterii, apoi le valorificam în Iugoslavia. Acolo am făcut rost de arme pentru că exista o piaţă. Nu mai aveam frică demult. Din copilărie mi-am pierdut acest simţ al fricii. Erau momente când mă gândeam la repercusiunile care ar putea să fie. Eram conştient şi mi le asumam. Ştiam că la un moment dat o să se înfunde. Acţionam cam de trei ori pe an. Apoi făceam o pauză. Se făcea un plan. În mare parte foloseam cagule pe faţă. Acum filmele sunt puţin exagerate. În ultima perioadă ne-am specializat pe persoane care duceau bani de la magazine mari. Venea o maşină, lua banii şi îi ducea la bancă. Noi atacam maşina respectivă”, declara Tiberiu Uşeriu, într-un interviu acordat unui post de radio, în 2017.

„Cândva demult, într-o cameră de hotel din Austria, masca mea neagră era o cagulă, pe care o probam în oglindă. (…) Masca avea un efect narcotic asupra mea. Deveneam un om în stare de orice, toate simţurile mi se ascuţeau, acţionam cu precizie şi sânge rece. Şi, mai ales, acţionam fără să mă gândesc prea mult la consecinţe”.

A fost acuzat de furt, jaf armat şi tentativă de omor și a primit o pedeapsă de 23 de ani de închisoare pentru faptele comise în Austria şi Germania.

“Eram căutat, am fost prins de două ori, am evadat din 2006 şi 2008 şi la un moment dat din cei 23 de ani (am primit 13 ani în Germania şi nouă ani şi în Austria şi trebuia să fac amândouă pedepsele), în 2006 comunitatea europeană a cumulat aceste pedepse şi a trebuit cea mai mare pedeapsă. Am executat cei 13 ani însă şi din aceştia am făcut 2/3.”

A fost condamnat 13 ani în Germania și aproape 10 ani în Austria, dar, în urma unei decizii europene, pedepsele au fost cumulate și i-a fost impusă să pedeapsa cea mai grea, cea de 13 ani.

„Ora 5 dimineaţa. Sună goarna. Scoală şi morţii din mormânt. Deţinutul 2800 sare din pat. Dezbracă pijamaua de hârtie şi îmbracă un costum albastru, standard. Face patul. Trec 2 minute şi 17 secunde până când o mână îi deschide vizeta, însoţită de un zdrăngănit de chei. 2800 trebuie să fie în picioare în faţa patului. Aşa e regula. Un necunoscut îl priveşte fără nicio vorbă. Apoi, 2800 se spală pe faţă şi pe dinţi. Aşteaptă. Orele trec chinuitor. I se aduce o mâncare anostă. Deşi nu-i e foame, mănâncă. Azi nu şi-a propus nicio grevă a foamei. Are de aşteptat cam 10 ore până să fie scos sfară, printr-un tunel, la plimbare. Singur, fără alţi deţinuţi. Curtea închisorii e mică. Plimbarea din jurul piscinei are fix 27 e paşi. E păzit de 2 gardieni.”

Cei 27 de paşi pe care îi număra de sute de ori la plimbările zilnice îl urmăresc şi în maratoane şi în pregătirile pentru competiţii. Cei 27 de paşi pe care îi făcea în curtea închisorii dau titlul cărţii semnate de el.

După 10 ani, deținutul 2800 a beneficiat de reducerea pedepsei și a ieșit din închisoare.

Am reînvăţat totul: să umblu, să lucrez, să mă bucur şi să trăiesc fiecare zi ca un cadou venit de sus

Fratele său, Alin Uhlmann Ușeriu, l-a ajutat să își revină după perioada petrecută în spatele gratiilor și l-a implicat activ în asociația Tășuleasa Social, cunoscută pentru proiectele sale de protejare a mediului și din domeniul social.

„Nu o să uit niciodată momentu când am ieşit din aeroportul Otopeni, printre taximetrişti şi călători. Vocile oamenilor îmi bubuiau în cap, toate culorile erau de o intensitate insuportabilă, aerul- irespirabil. Urma să dau piept cu cele mai grele 6 luni din viaţa mea. L-am aşteptat pe Alin să mă culeagă şi să mă redea lumii. A venit, m-a dus acasă şi a încercat tot ce era omeneşte posibil, doar că eu îl imploram să mă ducă înapoi, între zidurile mele albe. Acolo am reînvăţat totul: să umblu, să lucrez, să mă bucur şi să trăiesc fiecare zi ca un cadou venit de sus”, mărturisea maratonistul.

Tibi a recunoscut că implicarea în proiectele asociației au fost salvarea lui, pentru că a avut unde se întoarce după cei zece ani în spatele gratiilor.

Bistriţeanul Tiberiu Uşeriu a câştigat, în pe 16 martie 2018, după 7 zile, pentru a treia oară consecutiv din tot atâtea participări, ultra-maratonul 6633 Arctic Ultra.

Tibi a transmis primele gânduri, după ce a ajuns la linia de sosire, într-o intervenţie telefonică pentru Tăşuleasa Social: „Am terminat! Măi am intrat într-o furtună, patru ore, ai de capu’ meu! O fost cât pe ce să mă scoată ăştia! Deci o fost ceva… ai de capu’ meu! La mişto… o fost cireaşa de pe tort! Mă bucur c-am terminat-o. Îi mult, mult mai grea decât ce-o fost înainte. Deci, ultima parte, asta de 160 de kilometrim îi numai urcări şi coborâri, exact ca prima, după aia aproape 300 de kilometri de ice-road, ceea ce m-o mâncat. Dar aşa, per total, e mult, mult mai grea decât ce-o fost în anii trecuţi. Dar na, de asta am venit: să o termin, şi mă bucur şi că am câştigat-o. Mulţumesc celor care m-or urmărit, vouă că mă suportaţi, sponsorilor care m-au ajutat şi mă ajută în continuare, şi să ne vedem cu bine, acasă! Cu drag!„

Bistriţeanul Tibi Uşeriu a câştigat, pentru prima dată, în 2016, cel mai greu maraton din lume, ”6633 Arctic Ultra”, pe care l-a denumit ”cursa vieţii”, ajungând primul la capătul celor 566 km din zona Cercului Polar.

Pentru prima dată în istoria acestui maraton, a pus steagul României dincolo de Cerul Polar.

În 2017 a repetat performanța de anul trecut și a treacut primul linia de finiș în Ultramaratonul Arctic. A devenit astfel primul sportiv care reușește să câștige Ultramaratonul Arctic, o cursă infernală, de 566 de kilometric, doi ani la rând.