The Spectator: Xi Jinping l-a dezlănțuit pe Frankenstein. Zero-Covid este noua politică a copilului unic

Lucrători sanitari în Shanghai
Lucrători sanitari în Shanghai
7 noiembrie 2022, 14:46

Locuitorii furioși care au ieșit în stradă s-au confruntat cu polițiștii. În timp ce videoclipurile de la cea mai mare fabrică de iPhone din lume, din orașul Zhengzhou, din centrul Chinei, unde sunt angajați 350.000 de persoane, au arătat muncitori formând baricade în ceea ce a echivalat cu o evadare în masă în urma încercărilor de a-i închide în căminele lor după un focar Covid.

O creștere a cazurilor în toată țara a însemnat restricții impuse în 28 de orașe, unde locuiesc peste 200 de milioane de oameni. Acestea variază de la Xining și Lhasa în vest, până la Beijing, Guangzhou și chiar Wuhan – unde virusul a fost detectat pentru prima dată în urmă cu aproape trei ani. Au existat apeluri, de-acum familiare, pentru alimente și provizii medicale din partea celor închiși în case sau în vastele unități de carantină împrăștiate prin toată China.

Totuși, piețele bursiere din Shanghai și Hong Kong și-au revenit săptămâna trecută datorită zvonurilor că Beijingul ar putea să-și relaxeze politica de zero-Covid și că în sfârșit și-a venit în fire în fața furiei și a frustrării tot mai mari. Numai că, sâmbătă, o purtătoare de cuvânt al Comisiei Naționale de Sănătate a declarat, la o conferință de presă mult așteptată la Beijing, că nu va exista nicio șovăială. China va „adera neclintit” la politica zero-Covid, care este „complet corectă”, a spus ea.

Ea făcea ecou cuvintelor lui Xi Jinping, care cu câteva zile mai devreme descrisese zero-Covid drept un „război popular pentru a opri virusul”. În discursul său la Congresul Partidului Comunist, președintelui nu i s-a clintit niciun mușchi de pe chip în fața durerii economice și sociale cauzată de o politică care a devenit parte a cultului Xi. Este ca și cum blocajele nesfârșite, valurile de teste în masă și restricțiile claustrofobe și supravegherea ar fi un semn al virilității de partid, noua normalitate pentru China lui Xi, subliniază Ian Williams.

Retorica „războiului popular” amintea de epoca lui Mao Zedong și de Revoluția Culturală. Cu excepția unor paznici roșii fanatici care agită cărticele roșii, Xi desfășoară o armată de paznici albi fanatici, cei care îndeplinesc menirea zero-Covid, dărâmând uși și fluturând tampoanele și termometrele înainte de a-i trage cu forța pe oameni în carantină.

Este o analogie tentantă, dar una mai precisă ar putea fi politica privind copilul unic, acum eliminată. La fel ca încercarea crudă a Chinei de a controla populația, zero-Covid a devenit o industrie în sine, cu o birocrație enormă și o armată de zeloți a căror activitate este aceea de a da măsura loialității față de partid și liderul său. Ca și în cazul copilului unic, abuzul a devenit o rutină, iar vocile care avertizează asupra prejudiciului economic evident sunt suprimate sau ignorate. Politica copilului unic a urmărit să controleze corpurile femeilor, zero-Covid se referă la un control social mai larg. Ambele caută să constrângă extrem modul în care oamenii își trăiesc viața. La fel precum copilul unic, zero-Covid și-a dezvoltat o logică politică proprie, divorțată de scopul său inițial de a proteja sănătatea – o politică-Frankenstein, notează Ian Williams.

Politica copilului unic a fost implementată în 1980, cerând cuplurilor din etnia majorității Han din China să se limiteze la un singur copil. La apogeul ei, agențiile de planificare familială au angajat aproximativ opt milioane de oameni, până la nivelul satului, unde oficialii locali au pătruns în cel mai intim colț al vieții oamenilor. Femeile au fost sterilizate forțat, echipate cu dispozitive intrauterine și forțate să facă avorturi. Oficialii le-au dat atât de multe amenzi celor care au încălcat regulile, încât, după o estimare, ei aduceau 5 miliarde de dolari în cuferele locale în fiecare an și își acopereau propriile buzunare în acest proces.

Ca și în cazul zero-Covid, politica copilului unic a fost însoțită de un baraj de propagandă cu lozinci care o descriau drept o luptă pentru supraviețuirea națională. „Nașteri mai puține și mai bune, un serviciu pentru națiune”, era un slogan tipic epocii copilului unic. Pentru cei care se confruntă cu lockdown-ul Covid, platformele care emit sloganurile s-au schimbat, dar barajul online, la televizor și pe rețelele de socializare rămâne același. Există îndemnuri precum „Stingeți fiecare focar!”, spunându-se că „Istoria îi va aminti pe cei care au contribuit!” Alte sloganuri ale epocii copilului unic erau mai amenințătoare: „Dacă nu ești sterilizat, casa ta va fi demolată” și „Dacă scapi (de sterilizare), te vom urmări; dacă vrei să te spânzurezi, îți dăm frânghia”, erau avertizați sătenii.

Politica copilului unic a durat 35 de ani, timp în care partidul comunist a ignorat avertismentele cadrelor universitare și altora cu privire la dezastrul demografic care se profila și la dezechilibrul de gen ca urmare a avortării selective a fetelor. În 2015, partidul a cedat, iar cuplurilor căsătorite li s-a spus că ar putea avea doi copii, deși detestata birocrație de planificare familială, atât de vastă și profund înrădăcinată, a fost menținută pentru a administra noile reguli. Anul trecut, partidul a anunțat că va permite trei copii. Dar e vorba tot de planificare familială prin dictat și oricum este prea târziu. Femeile chineze aleg familii mai mici sau fără copii, iar dezastrul demografic prezis a sosit, cu o populație în scădere și îmbătrânire rapidă, cu un impact potențial devastator asupra economiei în anii următori.

Supravegherea în era copilului unic a fost una intensă, la fel ca zero-Covid, iar autoritățile locale au primit puteri draconice pentru a-și controla cartierele. Nu există cifre pentru dimensiunea birocrației zero-Covid, dar este probabil mult mai mare decât a fost vreodată cea a copilului unic, scrie Ian Williams. În ajunul congresului, Liang Wannian, un epidemiolog de top, a declarat că China are acum capacitatea de a testa un miliard de oameni într-o singură zi. El a adăugat că nu există „nicio cronologie” pentru o ieșire din regulile zero-Covid. Există acum o rețea vastă de facilități de carantină și, la fel ca în era copilului unic, lucrătorii guvernamentali zeloși și voluntarii au monitorizat și raportat din ușă în ușă activitățile rezidenților. Aceasta este completată de tehnologia de supraveghere, de la camere de recunoaștere facială la aplicații de urmărire a fiecărei mișcări și contact, până la dronele care mișună printre blocuri și transmit instrucțuni.

Așa cum a fost cazul politicii copilului unic, există voci singuratice care avertizează cu privire la pagubele cauzate de blocajele nesfârșite zero-Covid, care au devenit simptomatice pentru o Chină care se întoarce din ce în ce mai mult spre ea însăși. Economia se oprește, dar impactul nu este doar economic. Lu Lin, președintele Spitalului 6 al Universității din Peking, a avertizat că impactul asupra sănătății mintale ar putea dura două decenii. El a spus că o treime dintre rezidenții care s-au izolat s-au confruntat cu depresie, anxietate și insomnie. Numărul tinerilor afectați – generația copilului unic – este deosebit de mare, Ministerul Educației estimând că, în 2020, aproximativ 220 de milioane de copii și tineri chinezi au fost izolați pentru perioade lungi. Un sondaj de la Universitatea Fudan, la începutul acestui an, pe aproape 5.000 de tineri, a constatat că 70% exprimau grade diferite de anxietate. Impactul a fost agravat de separarea frecventă a copiilor de părinți în timpul carantinei lor forțate.

Efectele economice ale încercării de a menține numărul de cazuri de Covid cât mai aproape de zero au afectat perspectivele de angajare ale tinerilor. Cifrele oficiale arată șomajul urban aproape de 20 la sută, iar un număr tot mai mare de tineri abandonează cu totul piața muncii. Cifrele sunt greu de găsit, dar toată lumea spun că a existat o creștere bruscă a tangping-ului, care se traduce prin delăsare, și se referă la tinerii dezamăgiți care întorc spatele stilului de viață ultra-competitiv și convențiilor din China modernă.

În ajunul Congresului Partidului Comunist de luna trecută, la Beijing a avut loc un protest rar, un bărbat a desfășurat un banner pe un pod din capitală pe care scria: „Fără test Covid, vrem să mâncăm. Fără restricții, vrem libertate. Fără minciuni, vrem demnitate.” A fost rapid înhățat și imaginile șterse de pe internet.

Luna trecută a apărut un videoclip dintr-o sucursală Ikea din Shanghai, cu cumpărători care se îndreptau spre ieșiri împingând ofițerii de securitate, după ce autoritățile au încercat să sigileze magazinul și să-i trimită pe toți în carantină, deoarece un client a fost expus la Covid-ul asimptomatic al unui copil de 6 ani. Sentimentele sunt deosebit de crude în capitala financiară a Chinei, după o izolare de două luni la începutul acestui an, în timpul căreia oameni au murit din cauza lipsei de acces la asistență medicală. Au existat lipsuri de alimente și locuitorii au fost baricadați în blocurile lor. Omul responsabil de asta, șeful partidului din Shanghai, Li Qiang, a fost răsplătit de Xi pentru fanatismul său împotriva Covid-19 cu o promovare în comitetul permanent format din șapte oameni. Se așteaptă să fie confirmat ca premier la începutul anului viitor, devenind numărul doi al lui Xi, subliniază Ian Williams.

Într-un alt videoclip din Shanghai, un oficial este auzit strigând la o familie: „Dacă nu respectați ordinele orașului, pedeapsa dumneavoastră vă va afecta familia timp de trei generații!” Un bărbat răspunde: „Este bine. Oricum suntem ultima generație”. Curând după aceea, a început să circule hashtag-ul #lastgeneration, preluat în special de tineri ca formă de protest, subliniindu-le reticențele de a avea copii în China lui Xi.

Ian Williams mai scrie că Xi este prins de monstrul pe care l-a creat, dar și de ratele scăzute de vaccinare ale Chinei în rândul vârstnicilor – mai puțin de două treimi dintre cei de peste 60 de ani sunt complet vaccinați – și de rezistența lui încăpățânată în a permite importul de vaccinuri străine mai eficiente.

Nimeni nu se așteaptă ca zero-Covid să dureze atât de mult cât politica copilului unic, deși Cai Qi, secretarul Partidului Comunist de la Beijing, a spus recent că se așteaptă ca acesta să continue „în următorii cinci ani”. Și el a fost promovat acum în comitetul permanent al partidului. Daunele aduse mijloacelor de trai economice ar putea fi grave și din ce în ce mai greu de recuperat. Ca și în cazul copilului unic, zero-Covid este din ce în ce mai mult despre politică și o foame de control social, indiferent de intențiile inițiale. Asemeni copilului unic, zero-Covid a devenit o parte cheie a dogmei de partid, dar este și mai strâns asociat cu fanatismul unui singur om pentru care „persistența înseamnă victorie”. Asta face ca o retragere ordonată a lui Xi să fie dificilă, dacă nu imposibilă, conluzionează Ian Williams.

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite

Cele mai citite pe aceeași temă