The Spectator: Vladimir Putin trebuie că se roagă acum ca Lukașenko să supraviețuiască

Redăm argumentele lui Owen Matthews.

***

Protestele în masă din capitala Belarusului, Minsk, din august 2020, după alegeri considerate în general ca fiind furate de Lukașenko, au fost cele care l-au determinat pe Putin să decidă că Occidentul este irevocabil ostil Kremlinului și că este hotărât să promoveze schimbări de regim în fosta Uniune Sovietică – inclusiv în Rusia.

Pentru Putin și cercul său interior de foști colegi din KGB – în special secretarul Consiliului de Securitate Nikolai Patrușev și șeful Serviciului Federal de Securitate Aleksandr Bortnikov – protestele de la Minsk au fost, ca și revoluția Maidan de la Kiev în 2014, în întregime regizate și produse de Washington. Lukașenko a supraviețuit cu greu revoltei din 2020, ajutat de multă forță brută rusească și numai după ce a arestat zeci de mii de protestatari care au fost bătuți, violați și torturați în mod sistematic. Dar lanțul de evenimente care l-a determinat pe Putin să invadeze Ucraina a fost declanșat direct de teama că protestele presupus a fi susținute de occidentali, care au fost atât de aproape de a-l răsturna pe Lukașenko, s-ar putea repeta la Moscova.

Problema pentru Putin este că Lukașenko, în vârstă de 68 de ani, nu are un succesor evident. Fostul manager viclean de fermă colectivă este la putere din 1994, iar conducerea și imaginea personală a lui Lukașenko au devenit fundamentul central, chiar unicul, al regimului său. Fără „Batka” – „micul părinte”, porecla dată preoților ortodocși și țarului – regimul de la Minsk are puțină legitimitate. Și, spre deosebire de Rusia, există un lider clar al opoziției care așteaptă în culise pentru a prelua puterea: Svetlana Tihanoskaia, presupusa câștigătoare a alegerilor din 2020, care a fugit în Lituania vecină și conduce un consiliu de opoziție activ recunoscut de lituanieni ca un guvern oficial în exil.

Zvonurile privind starea de sănătate precară a lui Lukașenko înseamnă un singur lucru: „Trebuie să fim bine pregătiți pentru orice scenariu”, a scris duminică Tihanoskaia pe Twitter. „Pentru a întoarce Belarusul pe calea democrației și a împiedica Rusia să intervină, avem nevoie ca comunitatea internațională să fie proactivă și rapidă.”

În urmă cu două zile, cercetătorii open-source au urmărit un avion privat al guvernului rus, folosit de obicei de înalți oficiali de la Moscova la Minsk, probabil pentru discuții de criză. Dar opțiunile de intervenție ale lui Putin sunt limitate și toate comportă un pericol serios pentru propriul său regim. Dacă, așa cum pare probabil, vor izbucni proteste în masă după ce Lukașenko moare sau părăsește scena politică, demonstrațiile vor fi mult mai greu de stăpânit decât în 2020, deoarece forțele statului belarus nu vor avea un lider clar. Putin ar putea – și probabil va încerca – să zdrobească revolta și să sprijine un succesor convenit între Moscova și acoliții lui Lukașenko de la Minsk. Dar războiul din Ucraina a epuizat serios forțele de securitate ale lui Putin, iar înfrângerile sale militare pe teren au încurajat opoziția din Belarus.

O strategie și mai riscantă ar fi ca Putin să anexeze în mod oficial Belarusul – care, pe hârtie, face de fapt deja parte dintr-un „stat al Uniunii” supranaționale cu Rusia, creat de Lukașenko și Boris Elțîn în 1998. O astfel de mișcare ar fi, teoretic, în concordanță cu mesajul lui Putin din ajunul invaziei Ucrainei de „re-unificare a popoarelor slave”. Dar, din nou, în termeni practici, o astfel de mișcare ar necesita o investiție masivă a forțelor de securitate rusești și ar întâmpina o rezistență acerbă și violentă din partea opoziției belaruse. Vecinii Belarusului, Polonia și Lituania – ambii membri ai NATO și ai UE și șoimi de frunte în ceea ce privește Rusia – s-ar angaja viguros pentru a preveni o repetare a zdrobirii brutale a democrației de către Lukașenko și Putin în 2020.

În același timp, Putin nu își poate permite să piardă Belarusul. Deși această țară de 9,3 milioane de locuitori nu a intrat în mod oficial în războiul împotriva Ucrainei, teritoriul belarus este o rampă-cheie pentru atacurile rusești în nord-vestul țării. Și, mai important, o victorie a unei opoziții democratice, hotărât pro-europene, la Minsk ar fi o lovitură dură pentru regimul lui Putin și un eșec fatal pentru marele său proiect de renaștere a măreției rusești și a influenței asupra străinătății sale apropiate.

Indiferent ce durere are Lukașenko, Putin trebuie că se roagă ca aliatul său să supraviețuiască. În timp ce Ucraina se pregătește pentru o ofensivă majoră, ultimul lucru de care are nevoie Kremlinul este o nouă criză pe flancul său vestic. Într-un sens foarte real, soarta lui Lukașenko este strâns legată de cea a lui Putin.