The Economist: Europa se pregătește de tăierea gazului rusesc. „Mă aștept ca rușii să-i facă pe europeni să plătească în această iarnă”

Parlamentul Germaniei tocmai a adoptat o lege a securității energetice, care permite guvernului să salveze firmele afectate de șocul energetic. Amenințarea supremă – o întrerupere completă din partea Rusiei – pare din ce în ce mai plauzibilă, notează The Economist.

Gazprom, gigantul de gaze controlat de stat, din Rusia, îi presează pe europeni de luni de zile. S&P Global, o firmă de cercetare, consideră că, în iunie, Rusia a transportat doar 4,7 miliarde de metri cubi (bcm) către Europa, abia o treime din nivelul de la începutul anului 2021. Cele mai mari fluxuri de gaz vin prin Nord Stream 1 (NS1), care leagă Rusia de Germania prin Marea Baltică. (Nord Stream 2, o nouă conductă pe aceeași rută, a fost lăsată de Germania fără aprobare, ca pedeapsă pentru agresiunea Rusiei).

Acum, Rusia reduce și mai mult. Pe 16 iunie, a redus exporturile prin NS1 la 40% din capacitate, invocând probleme tehnice. Marii cumpărători europeni, cum ar fi Eni din Italia, OMV din Austria și Uniper din Germania, au fost puternic afectați: trebuie să compenseze deficitul cumpărând gaze scumpe pe piața activă. Uniper, care pierde aproximativ 30 de milioane de euro (30,5 milioane de dolari) pe zi după o singură estimare, este acum pe „linie” pentru o salvare.

În dimineața zilei de 11 iulie, Rusia a închis toate exporturile de gaze prin intermediul NS1 pentru aproximativ zece zile de întreținere. O turbină vitală trebuie reparată, iar Siemens Energy, producătorul ei, a expediat-o în Canada pentru intervenție. Dar din cauza sancțiunilor canadiene, a fost reticent să trimită turbina înapoi în Rusia. Habeck a cerut Canadei să elibereze kit-ul Germaniei, ocolind sancțiunile, pentru a „înlătura această scuză legată de turbină departe de Putin”. Pe 9 iulie, Canada a cedat.

Jonathan Stern, de la Oxford Institute for Energy Studies, crede că Putin este încântat de dispută, întrucât face ca sancțiunile să pară contraproductive. Acum, că Occidentul a renunțat, crede el, Putin va relua o parte din fluxurile de gaze pe NS1 și Europa va primi o păsuire. Dar Putin ar putea folosi gazul ca armă ulterior, pe măsură ce vremea se răcește, într-un moment de criză maximă. „Mă aștept ca rușii să-i facă pe europeni să plătească în această iarnă”, spune un șef din Big Oil.

Comisia Europeană dorește să organizeze un răspuns UE la un astfel de coșmar, nu în ultimul rând pentru a evita genul de politici „ beggar-thy-neighbour” pe care le-au urmat inițial statele membre atunci când a apărut Covid-ul. „Trebuie să ne asigurăm că, în caz de întrerupere completă, gazul curge acolo unde este cel mai necesar”, a declarat, pe 6 iulie, președinta Comisiei, Ursula von der Leyen. Planul Comisiei ar trebui anunțat până pe 20 iulie. Un summit ministerial privind securitatea energetică este planificat la sfârşitul acestei luni.

Răspunsul Europei are patru piloni: creșterea nivelurilor de stocare a gazelor, diversificarea surselor de energie, încurajarea reducerii cererii și raționalizarea. Cel mai important ține de creșterea stocării. Anul trecut, multe firme au refuzat să cumpere gaz la prețuri umflate de manipularea rusă. Nivelurile din depozitele de stocare au rămas precar scăzute, dar Europa a fost salvată de vremea blândă. Anul acesta, un plan adoptat de UE, în iunie, prevede o rată de umplere minimă de 80% a stocării de gaz până la 1 noiembrie, care va crește la 90% în anii următori. Statele membre care nu au depozit de gaze trebuie să păstreze cel puțin 15% din consumul lor anual în instalații din alte țări.

Vestea bună este că rezervoarele UE sunt acum pline cu aproape 60%, cu aproximativ 60 de miliarde de metri cubi stocați, față de aproximativ 50 de miliarde de metri cubi în urmă cu un an. Înainte de închiderea NS1, Michael Stoppard, de la IHS Markit, o firmă de cercetare, consideră că UE era pe cale să „atingă și să depășească” obiectivul unei rate de completare de 80% până la 1 noiembrie. Un nou plan realizat de un grup german de experți, condus de Institutul Kiel, sugerează că Germania ar putea face față în această iarnă, chiar dacă Rusia va întrerupe toate gazele în iulie. În aprilie, când era mai puțin în depozite, credea că acest lucru este imposibil.

Dar nu toate țările au stocat gaz în mod egal. Cele care se situează astăzi la 50% sau sub 50% (Bulgaria, România și Ungaria sunt codașii) ar suferi foarte mult în caz de cut-off, iar toți ar avea de suferit dacă iarna va fi anormal de rece. Stoppard consideră că o iarnă rece ar putea adăuga o cerere suplimentare de până la 25 de miliarde de metri cubi. Chiar și țările care reușesc cumva până în această iarnă ar fi într-o poziție teribilă în primăvară.

În ceea ce privește aprovizionarea cu energie alternativă, importurile de gaze naturale lichefiate (LNG) au crescut dramatic. Prețurile ridicate din Europa au atras navele-tanc departe de Asia. Banca Morgan Stanley estimează că aproximativ 41 de miliarde de metri cubi de LNG au intrat în Europa în primul trimestru, în creștere cu 70% față de anul precedent. Aproape 30% din LNG-ul exportat la nivel mondial a mers în Europa în ultimul timp, de la sub 20% în 2021.

Dacă acest lucru poate fi susținut, este o întrebare deschisă. Europa a „absorbit” deja atât de mult din LNG-ul lumii care poate fi redirecționat în afara Asiei, încât acum nu mai este suficient pentru a acoperi o întrerupere completă a Rusiei, mai ales dacă economia Chinei își revine după blocajele provocate de Covid. Între timp, LNG nu poate ajunge direct în Germania, deoarece nu are instalații de regazificare. A achiziționat nave plutitoare de regazificare pentru care guvernul lui Habeck aprobă rapid. Dar este puțin probabil ca acestea să funcționeze până la începutul anului 2023, consideră Jaime Concha, de la Energy Intelligence Group. În mod ironic, în cele trei luni de după invazie, aproximativ 15% din LNG-ul care a intrat în Europa pentru a înlocui gazul rusesc venit prin conducte a sosit tot din Rusia, notează Stoppard. El estimează că Rusia a câștigat aproape 400 de milioane de dolari pe zi din vânzările de gaz prin conducte și înghețate către Europa.

Planul pe termen mediu al UE este de a extinde eolianul, solarul și hidrogenul pentru a înlocui mai mult decât importurile rusești. Dar asta va ajuta puțin dacă gazul este întrerupt în câteva săptămâni. Spre supărarea „verzilor”, cărbunele murdar este la îndemână acum. Cu binecuvântarea eurocraților, statele membre, inclusiv Țările de Jos și Germania, emit derogări de mediu pentru ca, în special, centralele pe cărbune să producă mai multă energie.

Apoi vine răspunsul la cerere. Prețurile ridicate ale gazelor au redus deja o anumită cerere. Leslie Palti-Guzman, de la Leviaton, estimează că, în Europa, consumul industrial a scăzut cu 20 de miliarde de metri cubi în ultimele luni. Industria germană, care depinde de gazul ieftin și reprezintă 37% din consumul total al țării, va fi lovită puternic, crede ea. Simon Müller, de la Agora Energiewende, și-ar dori ca guvernul său să se ocupe serios de conservarea resurselor, în martie. Subvenționarea firmelor care se confruntă cu prețuri mari, o politică binecuvântată recent de Comisie în ciuda regulilor privind ajutorul de stat, creează un stimulent ticălos de a continua să utilizeze gaze, notează el.

În cele din urmă, există raționalizarea energiei. Germania vorbește deschis despre această perspectivă înfricoșătoare, dar majoritatea țărilor au evitat-o. Acum, Comisia pregătește un „cadru de management al crizei”. Există deja planuri pentru a ajuta vecinii într-o scurtă urgență, dar nu și pentru una care ar putea fi la nivelul întregii regiuni și să dureze luni de zile. O propunere ar fi aceea de a coordona comisia reducerile cererii de gaze în toate statele membre. Dincolo de protejarea spitalelor și a bunicilor, diferite țări au priorități diferite; ar putea refuza să-și trimită gazul pentru a ajuta un vecin să-și satisfacă nevoile pe care nu le consideră urgente. Fără o schemă armonizată, spune un om din interior, „vom avea o oprire completă a pieței unice în câteva luni”.

Durerea raționalizării s-ar putea să nu fie împărțită în mod egal, se îngrijorează Agata Loskot-Strachota, de la Centrul de Studii Orientale OSW. Polonia nu a avut niciodată încredere în Rusia, așa că a început să se diversifice departe de gazul Gazprom. Dar alte țări din estul Europei au renunțat mai încet la acest obicei și vor fi lovite mai puternic de un șoc. Coșmarul lui Loskot-Strachota este o renaștere a naționalismului energetic, protecționismului și neîncrederii în țările vecine și în instituțiile europene.

Xi Nan, de la Rystad Energy, este de acord. Încercările Comisiei de coordonare vor fi subminate de un răspuns haotic al pieței, se îngrijorează ea. De exemplu, unele țări și companii europene au refuzat cererea Rusiei de a fi plătite în ruble pentru exporturile de energie, dar altele au cedat. Europa nu are o piață integrată a gazelor; fiecare țară are propriile sale politici. Acestea sunt susceptibile de a se abate dacă este întrerupt gazul, consideră ea, iar o criză în stilul Lehman nu este imposibilă.

Liberalizarea energiei a fost una dintre marile realizări ale pieței comune a UE. Acum, ea este pusă la încercare de protecționism, intervenția statului și naționalismul resurselor. „Desigur că poți supraviețui”, spune Nan. „Dar întrebarea este cum și cu ce preț”.