Televiziunea, media cu cel mai puternic impact, celebrată în 21 noiembrie

Astăzi, în aproximativ 1.59 de miliarde de locuinţele din toată lumea există cel puţin un televizor şi circa 61% din populaţia lumii urmăreşte programele TV, iar în ţări ca Statele Unite, Japonia şi Marea Britanie rata de penetrare a televiziunii este de 95%.

În 20 iulie 1969, circa 530 de milioane de oameni au urmărit live primul pas făcut de om pe Lună, adică 14% din populaţia de atunci a lumii.

În 29 iulie 1981, nunta lui Charles, Prinţ de Wales, cu Lady Diana Spencer a avut o audienţă globală de 750 de milioane de telespectatori, în 74 de ţări, iar în 6 septembrie 1997, la funeraliile Prinţesei Diana s-au uitat în direct 2 miliarde de oameni din toată lumea.

Între 8 şi 24 august 2008, la Jocurile Olimpice de la Beijing s-au uitat în total 4.7 miliarde de oameni, adică 70% din populaţia lumii de atunci.

În 1939, avea loc prima transmisie televizată în SUA şi după şase decenii, rata de penetrare a televiziunii în Statele Unite ajunsese la 70%. În cazul Internetului, evoluţia a fost mult mai rapidă, primele conexiuni comerciale la Internet au aparut, tot in SUA, la mijlocul anilor ’90, iar rata de penetrare a depaşit 70%, după doar 16 de ani.

Cele doua media de informare au avut în comun industria publicităţii,  una din principalele surse de venituri şi de dezvoltare.

La 20 de ani de la apariţia Netscape IPO, 10 ani de la naşterea YouTube,  la 5 ani după primul iPad şi după ce streaming-ul a crescut vertiginos în popularitate, nu s-a reuşit detronarea Televiziunii, deşi în 2014, numărul telespectatorilor a fost egalat de cel al oamenilor activi pe Facebook.

Ca recunoaştere a “impactului în continuă creştere pe care televiziunea îl are asupra luării de decizii prin direcţionarea atenţiei, la nivel mondial, asupra conflictelor şi a ameninţărilor la adresa păcii şi a securităţii”, precum şi pentru recunoaşterea “rolului său potenţial în concentrarea atenţiei pe alte probleme majore, inclusiv pe cele economice şi sociale”, în decembrie 1996, Adunarea Generală ONU a proclamat data de 21 noiembrie ca Zi Mondială a Televiziunii, informează site-ul oficial al ONU.

Ziua Mondială a Televiziunii nu sărbătoreşte dispozitivul în sine, ci filosofia pe care o reprezintă, considerând televiziunea “un simbol pentru comunicare şi globalizare în lumea contemporană”.

Era televiziunii

Televiziunea s-a născut de două ori, mai întâi în Europa în anii 1930, iar a două oară în Statele Unite, după cel de-Al Doilea Război Mondial, şi la fel ca şi în cazul altor invenţii – telefonul, electricitatea, avionul sau automobilul – şi paternitatea sa este greu de stabilit, pentru că reprezintă munca inginerilor şi a inventatorilor din mai multe ţări.

După ce Edison şi Marconi au transmis sunetul prin radio şi telefon, mai mulţi inventatori, fără să se întâlnească sau să lucreze împreună, au inventat sistemul de transmitere a imaginii de televiziune.

În 2 octombrie 1925, inginerul scoţian John Logie Baird a trimis la distanţă o imagine de televiziune formată din 28 de linii şi patru ani mai târziu, reţeaua radiofonică BBC i-a dat girul, utilizându-i tehnologia la realizarea primei staţii de televiziune electromecanică.

În 1927,  tânărul cercetătoramerica Philo Farnsworth, care construise o camera de luat vederi electronică în stare să capteze o imagine printr-o lentilă, a transmis din laboratorul său din San Francisco prima imagine electronică, de fapt o simplă linie neagră care a fost rotită ca să se vadă dacă televiziunea poate înregistra şi reproduce mişcarea. Tânărul Philo Farnsworth spunea atunci că televiziunea va deveni instrumentul cel mai important din lume, va alunga ignoranţa şi va aduce pacea şi dacă vom putea vedea persoanele care trăiesc departe de noi, nu va mai fi nevoie de războaie.

Prima transmisiune televizată a avut loc în SUA în după-amiaza zilei de 30 aprilie 1939, cu ocazia inaugurării Expoziţiei Mondiale de la New York, nu a avut sunet şi imaginea era alb-negru.

În 1956 a fost inaugurată şi în România televiziunea de stat, modelul instituţiei fiind preluat după Televiziunea Franceză şi după BBC. Instituţia televiziunii primea rolul de serviciu public şi avea obligaţii în ceea ce priveşte educarea şi informarea cetăţenilor.

Din 1960 s-au introdus televiziunea color, sunetul stereo şi a apărut televiziunea prin cablu. Americanii au inventat mare parte din tot ce ține de televiziune, de la tehnologiile de transmitere și prezentare a informației, televizoare, cablu, sateliţi, până la modalitățile de reglementare, măsurare a audienţei şi sistemele de rețele.

În prezent, resursele de care dispun posturile de televiziune americane sunt de patru ori mai mari decât alte posturilor japoneze, a doua piaţă în domeniu, şi de 12 ori mai mari decît ale televiziunilor din Franţa. Acest lucru le permite să investească mai multe fonduri într-un episod al unui serial decât poate investi cinematografia europeană într-un lungmetraj sau să transmită de la anumite evenimente cu mai mulţi comentatori pe o reţea decât are în total un mare post european.

Televiziunile europene au, în schimb, o lungă tradiţie de cooperare, încă din 1946 au format OIRT, pentru a folosi echitabil undele electromagnetice. Războiul Rece a determinat ţările din Europa de Vest să formeze UER ,Uniunea Europeană de Radiodifuziune, cu obiectivele de a reglementa şi facilita schimburile de programe şi de a negocia, în numele ţărilor membre, contractele de retransmitere a evenimentelor televizate din afară zonei europene.

Era digitală a adus o imagine mai bună prin televiziunea şi receptoarele de înalta definiţie, dar oricât de mulţi pixeli au fost puşi pe ecran, imaginea nu a fost la fel de reală ca şi cea văzută cu ochiul liber şi astfel a apărut imaginea tridimensională prin televiziunea şi receptoarele 3D.

La început, telespectatorii se îmbrăcau frumos în faţa ecranului, convinşi că pot fi şi ei văzuţi şi încercau să interacţioneze cu personajele, astăzi ştim că viitorul televiziunii înseamnă interactivitate, primul pas fiind făcut prin conectarea la internet

Posturile TV online sunt o alternativă la serviciul prin cablu sau satelit, însă au imperfecţiuni de recepţionare şi inconvenientul de nu putea folosi telecomanda, ci doar mouse-ul.

Varianta mai fiabilă a fost încorporarea recepţiei televiziunii prin internet direct în televizor şi rezultatul s-a numit Internet Protocol Television, IPTV.

Odată cu interactivitatea, posturile de televiziune au un feedback direct, real şi imediat în legătură cu conţinutul emisiunii şi cu ratingul acesteia, cu preferinţele consumatorului, iar reclamele sunt direcţionate exact spre publicul-ţintă.

Cei care studiază cantitativ fenomenul televiziunii vorbesc despre audienţe, prime-time, public ţintă şi ajung la concluzia că televiziunea prezintă modul în care se vede societatea, nu modul în care este, tinzând să reflecte modul în care societatea şi-ar dori să fie.

La fel că jocurile video sau internetul, televiziunea creează dependenţe puternice care, spun studiile, nu diferă în niciun fel de adicţiile la substanţe chimice. Televiziunea aduce chiar şi obezitatea, nu doar în rândul adulţilor, dar şi copiilor, are un impact negativ şi asupra psihicului, iar la copiii lăsaţi să se uite la programe violente sau erotice duce la comportamente agresive sau maturizare precoce.

Unii susţin că televiziunea nu face decât să destrame cupluri, să-i îndepărteze pe părinţi de copii, să diminueze timpul dedicat lecturii, muzicii, sporturilor sau practicilor religioase. Uitatul la televizor variază foarte puţin în funcţie de educaţie şi volumul de timp consacrat televiziunii este egal cu cel alocat muncii, aproximativ 39 miliarde de ore.

Specialiştii mai spun că, „dacă nu ar fi existat televiziunea, produsul intern brut s-ar fi dublat”. Şi pentru că există tendinţa de a ţine televizorul pornit tot timpul, acest lucru poate duce la iritare nervoasă şi la scăderea capacităţii de a gândi independent.

Dăunătoare sunt şi propaganda politică, independenţa televiziunilor fiind departe de a fi realizată, sau reclamele agresive îndreptate în special asupra tinerilor. De exemplu, în Suedia, guvernul a impus programelor transmise de staţiile naţionale interzicerea reclamelor adresate copiilor mai mici de 12 ani.

Televiziunea conectată, sub diferitele ei forme – TV Hibrida, Simulmedia, TV Interactivă, Social TV şi Second Screen -tendinţele în materie de consum media şi evoluţia modelelor de business şi a pieţei de publicitate pe fondul schimbărilor tehnologice continue au schimbat reperele şi întregul nostru mod de viaţă.

Definiţiile televiziunii

Spirituale, zeflemitoare, otrăvite sau îngrijorate, multe au fost sentinţele date televiziunii:

Profesorul de istoria televiziunii la Universitatea Liberă din Bruxelles, André Lange, spunea că televiziunea este un obiect recent, cu circa 70 de ani de existenţă ca tehnologie şi 50 ca fenomen de masă şi, într-o accepţiune clasică a istoriei, istoricul nu poate începe să lucreze decât la cincizeci de ani după ce s-au petrecut faptele.

Marele om de televiziune David Frost aprecia: „Televiziunea este o invenţie care te face să-i primeşti la tine acasă pe nişte tipi pe care n-ai vrea niciodată să-i primeşti la tine acasă.”

Scriitorul Umberto Eco declara sec: „Televiziunea îi face inteligenţi pe indivizii care nu au acces la cultură şi îi tâmpeşte pe cei care se cred cultivaţi.“

Scriitorul şi diplomatul francez Jean-Marie Guéhenno spunea: „Există două feluri de televiziune: televiziunea inteligentă, care îi face pe cetăţeni greu de guvernat, şi televiziunea imbecilă, care îi face pe cetăţeni lesne de guvernat.“

Creatorul de benzi desenate Phillipe Geluck afirma: „Violenţa la televizor te îndeamnă să spargi totul în jur. Cu excepţia, din păcate, a televizorului însuşi.“

Mucalite sunt şi aprecierile cântăreţului Pierre-Jean Vaillard care spunea: „Ador televiziunea. Când închizi ochii, e aproape la fel de bună ca radioul.“ Sau ale actorului Jacques Dutronc: „Televiziunea nu poate fi privită. Când stai în picioare, nu te poţi uita. Când te aşezi, adormi.“

Marele regizor Jean-Luc Godard spunea că „Televiziunea fabrică uitare. Cinematograful fabrică amintiri.“

O altă cugetare spune „Întâi am văzut Luna de pe Pământ şi trebuia să vedem şi Pământul de pe Lună. Pentru o asemenea ispravă, era nevoie de un pretext, iar el s-a numit TELEVIZIUNE.”

surse

nyu.edu

wikipedia.com