Specialist în serviciile secrete ruse: Putin a decis că trădătorii îi pot fi de folos

Redăm analiza.

***

Mulți, în Rusia și în străinătate, au interpretat revolta mercenară a lui Evgheni Prigojin, din 23-24 iunie, drept cea mai mare umilință a lui Putin de până acum și un semn al slăbiciunii sale. Lecția primită de armata și serviciile sale de securitate este și mai periculoasă pentru regim – că nu ar trebui să se amestece în nicio criză care îi implică pe cei din cercul interior al conducătorului. Este o combinație otrăvitoare și niciun dictator nu îi poate supraviețui pe termen lung.

Frica este cel mai apropiat aliat al oricărui dictator și cea mai bună opțiune pentru un regim contestat pare adesea a fi represiunea imediată, de tip Stalin. Dar Putin nu este Stalin și se află în mijlocul unui război foarte dificil. Are nevoie de toate resursele disponibile, inclusiv de cei care l-au trădat și au eșuat, precum liderii pungași ai grupărilor de mercenari și generalii cu loialități conflictuale.

Deci Putin a adoptat o abordare mai puțin dramatică. În primul rând, el a decis să-i găsească o nouă utilizare lui Prigojin, după ce a concluzionat că fostul condamnat rămâne un bun valoros. Este adevărat că Putin l-ar fi putut ucide (și încă poate), dar, deși dictaturile sunt perfect mulțumite să ia vieți, acesta nu este întotdeauna primul lor răspuns.

Putin l-a scos pe Prigojin din jocul politic, trimițându-l în statul client al Rusiei, iar odată ce această problemă a fost rezolvată, a început imediat să caute o modalitate de a-l folosi. Barăcile Wagner din Belarus, situate la o anumită distanță la sud-est de Minsk, și sesiunile de antrenament cu trupele forțelor speciale din Belarus, la doar trei mile de granița poloneză, i-au agitat deja pe ucraineni și statele vecine, membre NATO. Nu este subtil, dar din punctul de vedere al Kremlinului, este o victorie.

Astfel, scena a fost pregătită pentru ca dictatorul belarus Aleksandr Lukașenko să arunce bomba din 23 iulie, în prezența lui Putin și a camerelor TV, susținând că luptătorii Wagner vroiau să mărșăluiască spre Occident. „Vom merge într-o excursie la Varșovia, la Rzeszów”, a spus Lukașenko, citat de mercenarii lui Prigojin. Cuvintele au fost calculate pentru a ajunge la urechile Poloniei, care se află în centrul răspunsului militar al NATO pentru războiul din Ucraina și servește drept centru logistic principal pentru armele care ajung în Ucraina.

Orașul Rzeszów – la doar 50 de mile vest de granița cu Ucraina – a apărut la știri luna trecută, când primarul, Konrad Fijołek, a lăsat să-i scape, într-un interviu, că urma să fie stabilită în orașul său o bază NATO permanentă pentru forțele americane, britanice și canadiene.

Cuvintele lui Lukașenko pot fi, prin urmare, văzute ca un răspuns direct și ca o amenințare mai largă la adresa a ceea ce rușii vor vedea ca o zonă bogată în ținte, frustrant dincolo de atingerea lor (cu excepția cazului în care doresc o confruntare directă cu alianța). Polonia și aliații care au deja trupe bazate în zonă trebuie acum să ia în considerare posibilitatea ca Kremlinul să alimenteze cu picătura grupul înrăit de luptă și înclinat spre criminalitate pe teritoriul său, pentru a provoca probleme. Nu este clar cât de gravă este amenințarea, dar de acum înainte, Polonia trebuie să țină cont de amenințare și să aloce resurse pentru a-i face față. Pe 21 iulie, a anunțat redistribuirea unităților din vestul țării spre est din acest motiv.

În continuare, Putin a apelat la armată și la agențiile de securitate însărcinate cu păstrarea stabilității politice. Kremlinul a făcut un efort vădit, cu jumătate de inimă, pentru a spulbera zvonurile despre interogarea sau chiar detențiia unor generali ruși de rang înalt – inclusiv comandantul războiului Rusiei împotriva Ucrainei, generalul Serghei Surovikin și, eventual, șeful adjunct al informațiilor militare, GRU, locotenentul general Vladimir Alekseiev. Totuși, el și-a rezervat opțiunea de a-i readuce în pozițiile lor – la fel cum a făcut Putin anul trecut cu generalul FSB Serghei Beseda. La urma urmei, Putin nu are luxul de a-și împrăștia generalii. Chiar și așa, zvonurile i-au reamintit armatei că Putin era încă perfect capabil să hărțuiască liderii.

Putin a mutat, de asemenea, unitatea de forțe speciale, Grom, a Ministerului de Interne (aproximativ 7.000 de oameni) la comanda Gărzii Naționale, Rosgvardia. Astfel, a îndreptat structura de comandă a forțelor speciale, dar a oferit și o lecție de disciplină militară. Nu era un mare secret în forțele speciale că o modalitate de a evita să fii trimis la război era să fii transferat la Grom. Nu mai este o opțiune.

Apoi, Putin a reprimat în cele din urmă opoziția ultra-naționalistă. Am scris anterior că Putin a considerat ca fiind o amenințare mai mare la adresa regimului său nu revolta lui Prigojin în sine, ci reacția armatei și a serviciilor de securitate la această revoltă. Revolta a deschis ușa criticilor la adresa conducerii militare a Rusiei din interior și a devenit extrem de important ca Putin să o închidă. Generalii săi și-au închis cu prudență gura, așa că singura ieșire rămasă pentru o astfel de critică a fost opoziția imperialiștilor hârșiți, cum ar fi ucigașul în masă și fugar, Igor Strelkov (Girkin), un veteran al FSB, care a devenit ministru al apărării în autoproclamata Republici Populare Donețk, în 2014 (Strelkov a fost condamnat în lipsă de un tribunal olandez, anul trecut, pentru rolul său în doborârea zborului Malaysia Airlines MH17.)

Strelkov a fost arestat și trimis la renumita închisoare Lefortovo. Cu două zile înainte, Kremlinul mersese după asociatul său, Vladimir Kvacikov, un fost colonel în vârstă de 75 de ani din forțele speciale sovietice, cu opinii de extremă dreapta, care fusese acuzat cu ani în urmă că a încercat să-l omoare pe Anatoli Ciubais, un oficial de frunte, responsabil cu privatizarea proprietății de stat din  Rusia. În anii 2000, oamenii lui Kvacikov au detonat o bombă de pe marginea drumului și au tras în mașina lui Ciubais cu arme automate, dar tentativa de asasinat a eșuat și a fost trimis la închisoare.

Când Kvacikov a fost eliberat, el a organizat o revenire politică de care nu s-a ales nimic și a fost ulterior arestat din nou, de FSB, pentru tentativă de revoltă. A fost închis până în 2019, dar asta nu i-a schimbat natura și a continuat să-l critice pe Putin. De la începutul războiului, colonelul în retragere a criticat operațiunea militară a lui Putin din Ucraina, pe YouTube și Telegram, vorbind adesea alături de Strelkov.

Popularitatea lui Kvacikov s-a limitat la pensionarii în vârstă din Armata Roșie, dar, cu toate acestea, Kremlinul l-a acuzat că „discreditează armata rusă”. Poliția secretă a lui Putin s-a dovedit (tardiv) a fi meticuloasă în eliminarea acestui tip de amenințare la adresa modului lui Putin de a lupta în războiul din Ucraina.

Cu puțin timp înainte ca Kremlinul să se întoarcă împotriva lui Girkin și Kvacikov, un alt comandant rebel căzuse în dizgrație. Generalul-maior Ivan Popov, un ofițer superior care comanda unități de prima linie care luptă pentru oprirea ofensivei de sud a Ucrainei, a fost demis din funcția de comandant al Armatei 58 Combinate de Arme, după ce a acuzat conducerea ministerului că nu a oferit suficient sprijin trupelor sale împotriva artileriei ucrainene. O înregistrare cu criticile lui Popov la adresa comandamentului militar a fost răspândită prin sute de canale de telegrame pro-război, ajungând la o audiență de milioane.

Controlul amplu al daunelor, făcut de Kremlin, a avut o consecință neașteptată. A arătat nivelul real de sprijin pentru sentimentul ultra-patriotic, existent în cadrul armatei, precum și capacitatea sa de a se auto-organiza pentru a se apăra propria.

Războiul este încă susținut pe scară largă în cercurile militare rusești și ne-am putea aștepta la unele proteste în sprijinul acestor ofițeri cunoscuți, respectați de subalternii lor și veterani care s-au bucurat de o audiență masivă pe Telegram.

Dar nu exista niciun semn că mii de militari și veterani furioși ar ieși în stradă în sprijinul lui Girkin și Popov. În loc de marșuri în masă, doar o sută au îndrăznit să apară în fața instanței de la Moscova, unde a avut loc audierea lui Girkin. Au fost dispersați ușor de poliție.