„Soțul meu striga ‘Libertate. Fraților, nu trageți în noi, suntem alături de voi’. De pe tab s-a tras”. 20 decembrie 1989 – Timișoara a devenit primul oraș liber de comunism

„Plâng și ăsta e singurul leac pentru mine.„

Mihaela Şuteu Ferchel își plânge soțul, pe Alexandru, ucis la Timişoara. Ea a scăpat ca prin minune.

„Soțul meu striga ‘Libertate. Fraților, nu trageți în noi, suntem alături de voi’. De pe tab s-a tras. (…) El a căzut jos, eu m-am aplecat jos, să văd ce s-a întâmplat. Așa mi-a trecut glonțul pe după ureche.„

Cadavrele lui Alexandru şi ale celorlalţi martiri de la Timişoara au fost aduse la București între 18 și 20 decembrie și arse la crematoriu. Regimul comunist încerca să șteargă astfel urmele represiunii sângeroase din 17 decembrie.

Dar Timișoara a rezistat presiunilor și fricii.

În 20 decembrie 1989, muncitorii din fabrici s-au unit și au pornit în coloane spre Piața Operei, într-un gest de solidaritate fără precedent.

Piața Operei a devenit neîncăpătoare pentru zecile de mii de oameni. Au cântat și s-au rugat împreună, iar revendicările citite de la balconul Operei aveau să devină puncte ale Proclamaţiei Frontului Democratic Român de la Timișoara.

Vasile Cercel, revoluţionar: „Am mers la Opera Română, unde a venit Frontul Democrat Român, așa zis, și s-a ocupat Opera Română„.

Mulți au fost arestaţi. Printre ei, şi Costel Balint.

„Chiar în 20 seara am ieșit, chiar la Consiliul județean. Nu-mi venea să cred. A venit cineva la mine, mulțime multă, a venit cineva la mine și mi-a dat steag găurit„, își amintește el.

La 33 de ani distanță, sirenele au sunat la Timișoara pentru a le reaminti tuturor că orașul a fost primul care s-a eliberat de comunism.

Pe 21 decembrie 1989, revolta se extindea şi în Bucureşti. Regimul Ceauşescu îşi trăia ultimele zile.