Simona Halep, la Garantat 100%: N-aș sacrifica viața personală pentru tenis. În tenis am realizat chiar mai mult decât mi-am imaginat vreodată

Nu m-am gândit nicio secundă că o să câștig Wimbledonul. Nici 1 la sută nu mă așteptam să câștig

„Nu mă așteptam. Nici 1 la sută nu mă așteptam să câștig acest turneu. Era foarte departe ideea și visul de a câștiga la Wimbledon, pentru că, în primul rând, este pe iarbă. Iar iarba nu este suprafața mea preferată.  Însă după sperietura de anul trecut din iarnă cu spatele am spus că trebuie să mă relaxez, să-mi recapăt energia pozitivă, să îmi pese doar de sănătate și să joc relaxată. Ceea ce s-a întâmplat.”

„A fost un turneu extraordinar, de la zi la zi am jucat mai bine, de la meci la meci. Au fost adversare grele pentru mine, pentru că în trecut au fost ori meciuri grele, ori  am pierdut contra lor. Cel mai stresant meci a fost cu chinezoaica, știam că m-a bătut de două ori în două turnee importante. Am mers până în Australia ca să mă trimită din primul tur acasă. Aveam un stres destul de mare. Primul set, 4-1 la ea, n-a fost ușor să revin, dar după aceea am prins și mai multă încredere. Cu Coco [Coco Gauff, americanca de 15 ani, n.r] a fost stres mental mai mult, pentru că e foarte tânără. Cu Svitolina, de fiecare dată au fost meciuri lungi, m-a și bătut în câteva finale, dar am jucat un tenis extraordinar.”

Meciul cu Serena de la Wimbledon a fost „extraordinar. Cel mai bun meci al meu din toată cariera. Mentalul a fost extraordinar și faptul că nu m-a intimidat, așa cum o face de fiecare dată când joc contra ei. A fost un mare pas pentru mine mental și uman. Nu ca sportivă, ca persoană. A fost extraordinar și am fost foarte mândră de faptul că nu am schimbat absolut nimic. M-am ținut de tactica pe care trebuia să o joc, de planul pe care l-am avut și am făcut sută la sută ceea ce mi s-a zis.”

„De dimineață, când m-am trezit, mă uitam la apă, aveam o cameră cu vedere frumoasă, și vreo 20-30 de minute am stat și mă gândeam. Îmi aminteam meciul de la Singapore, când am câștigat contra ei, și nimic altceva n-a mai contat. A fost o atmosferă în jurul meu deosebită și am spus că nu pot să pierd meciul. După ce s-a întâmplat, duminică, înainte de bal, unde am fost nevoită să merg, dădeam filmul înapoi și era o liniște… Încă aveam liniștea aceea în mine.”

Când am câștigat Roland Garros a fost o eliberare pentru mine și am prins încredere că se poate să fac lucruri extraordinare

„Au fost două Grand-Slam-uri câștigate, amândouă speciale, dar foarte diferite. Roland Garros-ul a fost sub o presiune enormă, auzeam în jurul meu că nu sunt o jucătoare adevărată fără Grand Slam. Iar atât de mult mi-am dorit, încât am dat greș de trei ori în finale.  Am fost foarte aproape. Toate meciurile din finale au fost 6-4 în decisiv, pe aproape. mI-am format o presiune că nu sunt capabilă să fac față momentului din finalele de Grand Slam. Asta m-a pus un pic jos. N-am mai avut așa multă încredere în mine.  Atunci când am câștigat Roland Garros-ul a fost o eliberare, psihică, pentru mine, și totodată am prins încredere că se poate să fac treburi extraordinare. Adică eu sunt capabilă, nu trebuie să ascult ceea ce se spune în jurul meu. Wimbledon-ul a fost pe un mod foarte relaxant, foarte liniștit, adică nu m-am gândit nicio secundă că vreau să câștig Wimbledonul sau că o să câștig Wimbledonul. Am luat zi cu zi și am ascultat, pentru prima dată în viața mea, sută la sută ce mi s-a zis de către echipă, în legătură cu jocul pe care trebuie să-l fac. … Atunci când intru în teren joc la instinct mai mult. Acum, am ascultat sută la sută și de aceea am fost capabilă să câștig meciuri importante.”

Ca jucătoare, primesc critica pozitiv, dar nimeni nu mă cunoaște atât de bine încât să-mi analizeze  caracterul

„Nu îmi place că mă critică nu pe tenis, ci cum sunt eu ca persoană, și asta m-a deranjat foarte tare în ultimul timp. […] Critica o primesc foarte pozitiv și foarte deschis, este bine întotdeauna să ai critici lângă tine ca să te facă să îți dorești mai mult, să fii mai bună. Nu mă deranjează absolut deloc. Dar, atunci când mă jignește cineva fără ca eu să fac nimic este destul de deranjant. Faptul că mi se analizează jocul și spune cineva că joc prost, joc slab – sunt ok cu asta și accept. Dar atunci când cineva îmi spune că nu vreau să fiu pe teren, că joc la pariuri sau că arăt ca o nesuferită pe teren este o jignire directă iar acestea nu pot să le accept. De aceea, între mine și presa românească s-a format o oarecare distanță. Eu am considerat mereu că nu m-au respectat ca persoană. Ca jucătoare – poți să analizezi, poți să fii critic, dar, ca persoană, nimeni nu mă cunoaște atât de bine încât să-mi analizeze mie caracterul.”

Am reușit să controlez emoțiile negative și panica

Când apare teama „Mă inhib, nu mai sunt relaxată, creierul nu mai răspunde la ceea ce vreau eu să fac și atunci devin încordată și nu găsesc soluțiile potrivite în timpul meciului. Am început să controlez aceste stări și am început să conștientizez că trebuie să le accept și să lucrez pe ele. Atunci când le întâlnesc în timpul meciurilor le accept și îmi spun că trebuie să am răbdare cu mine și să fac anumit exerciții ca să scap de ele. Respir… Lucrez cu o doamnă psiholog de doi ani aproape care m-a învățat niște tehnici cu care să trec ușor peste aceste stări. Darren cahill, fostul antrenor, n.r m-a făcut să accept că am nevoie de ajutor. Nu înseamnă că am o problemă. Înseamnă că trebuie să devin mai bună. Doamna psiholog m-a ajutat să mă accept așa cum sunt. chiar dacă sunt o persoană emotivă este un lucru bun. Eu îl vedeam ca pe un lucru mai puțin bun. Din momentul acela am început să-mi controlez emoțiile pe teren.”

Am început să mă prețuiesc mai mult ca persoană, am început să mă apreciez mai mult atunci când fac lucruri bune, iar atunci când greșesc să le accept mai ușor. […] Înainte, nu acceptam greșeala. Acum, acceptând greșeala, îmi e mai ușor să mă prețuiesc.

„Am reușit să controlez emoțiile negative și panica. Așa am putut să câștig și Grand Slam, am putut  să termin doi ani la rând numărul 1. Când simt un moment de  panică intru pe pozitiv și încerc să mă prețuiesc și încerc să mă încurajez singură.”

„Despre presiunea pe care o simt acum, zi de zi, cu toate lucrurile care s-au întâmplat în viața mea în ultimii 3-4 ani…este greu de gestionat. Am încercat, la început, să mă izolez, pentru că nu știam cum să fac față, nu mai aveam energie să merg să joc tenis, pentru că dădeam foarte mare importanță celorlalte lucruri. Dar am început – și Daren Cahill mi-a spus treaba asta – să îmbrățișez fiecare moment pe care îl am, negativ sau pozitiv. Am făcut asta și atunci am putut să mă deschid față de oameni, indiferent dacă au fost critici și să iau iubirea pe care mi-o transmit oamenii pozitivi. Am făcut acest lucru și am reușit să mă încarc cu multă energie.”

Antrenorul meu este Daniel Dobre, care e este trup și suflet alături de mine. Niciodată nu am avut în echipa sau în viața mea oameni de fațadă

„Domnul Dobre este trup și suflet alături de mine. Eu mereu am încercat să aleg oamenii de lângă mine sufletește. Nu-i consider angajați, cum se spune, nu-i consider niște oameni care lucrează pentru mine. Sunt oameni care lucrează cu mine și care mă ajută să fiu mai bună. Acest lucru m-a deranjat în ultima perioadă. Se tot vorbește de domnul Dobre că nu îi dau credit, că nu i-am dat importanță. Este total greșit. Nu este doar de fațadă, este un om important. Eu niciodată nu am avut în echipa mea sau în viața mea oameni de fațadă. Sunt trup și suflet alături de mine și eu ofer ceea ce pot, atât cât pot, în momentele importante. Că l-am făcut de râs sau l-am umilit este total greșit. Sunt reacții normale, pe care le ai în timpul unui meci din cauza presiunii, din cauza emoțiilor sau din cauza stresului. Nu am făcut nimic personal niciodată și nici nu o voi face. Mereu am respectat oamenii de lângă mine și atunci când îi respecți pe ceilalți te respecți pe tine. Reacționez pentru că e stresul prea mare și nu am jignit niciodată. Doar m-am descărcat, au fost niște reacții nu tocmai frumoase, mi-am cerut scuze după. Imediat după îmi dau seama, realizez că a fost greșit ce am făcut și îmi cer scuze de fiecare dată atunci când este cazul.”

“Nu sunt dictatoare, sunt, pur și simplu, naturală și spun ceea ce simt în momentul respectiv. În multe momente am nevoie de energie de la ei [de la echipă, n.r], de o susținere extra. Mie nu-mi place ca loja mea să țipe sau să mă încurajeze în exces. Îmi place să fie liniște, să primesc încredere și să primesc siguranță că totul e ok. Ei știu, am discutat la început și știu că nu trebuie să țipe, nu trebuie să mă încurajeze în exces. Dar atunci când am nevoie, am hotărât împreună să le spun. Deci treaba este limpede între noi.”

Am încredere că Darren Cahill se va întoarce în echipă, se completează cu noi toți

„Foarte sincer vă spun că nu știu [dacă se întoarce Darren Cahill, n.r], pentru că nu am vorbit acest lucru. A spus că o să vorbim după US Open. O să avem o discuție amicală și o să-mi spună cum vede el lucrurile. Eu îmi doresc foarte mult să vină înapoi în echipă, pentru că se completează cu noi toți. Domnul Dobre îl acceptă, se înțeleg foarte bine, își cer sfaturi unul altuia, cu Teo (Teo Cercel, preparator fizic, n.r) se înțelege foarte bine. Eu îmi doresc tare mult să vină înapoi și consider că, dacă ar veni, aș putea fi capabilă să mai câștig Grand Slam-uri. Feeling-ul meu este că o să revină, dar nu știu în ce context. Adică, dacă poate să călătorească atât de mult cum a făcut-o până acum, dacă poate să vină în România pentru pregătire, așa cum a făcut-o, nu știu detaliile, dar am încredere că o să revină.”

Ion Țiriac este alături de mine sufletește, îmi dă sfaturi despre tenis și despre viață

„Ion Țiriac are o experiență extraordinară, a fost alături de foarte mulți campioni, el însuși a jucat tenis, deci știe ce se întâmplă în momentele grele. În primul rând, îmi este prieten, este un om de suflet pe care eu l-am cunoscut în 2014, după finala de la Madrid și, de atunci, vorbim zilnic despre ce trebuie să fac eu, cum trebuie să fac să fiu mai bună, cât trebuie să mă antrenez – el spune că trebuie să mă antrenez 4-6 ore, n-am reușit încă să ajung la 4-6 ore. Dar a înțeles că eu sunt altfel de jucător, nu sunt ca Vilas (Guillermo Vilas, fost jucător argentinian de tenis, n.r), care se antrena 6-8 ore pe zi. Mie îmi place să mă antrenez mai puțin, dar intens. Nu are un rol specific în cariera mea și în viața mea domnul Țiriac, este alături de mine sufletește și nu doar la Wimbledon. Din 2014 este mereu alături de mine și îmi dă sfaturi despre tenis, despre ceea ce trebuie să fac în afara terenului, cum trebuie să mă comport, absolute orice. Și lecții de viață foarte importante.”

N-aș sacrifica viața personală pentru tenis, pentru că am realizat chiar mai mult decât mi-am imaginat vreodată

„Am un iubit, am o relație normală, cum are toată lumea de vârsta mea, mă simt bine. Nu mă ascund și este un lucru public. Dar aș vrea să păstrez pentru intimitatea mea acest lucru și rog presa românească să nu mai scrie tot felul de articole pentru că nu e normal, din punctul meu de vedere. Toți avem dreptul la o relație, toți avem dreptul la o viață normală. Așa cum și ei au dreptul la o viață normală, așa am și eu. […] Consider că se pot împărți [viața personală și tenisul. n.r.] Dacă știi și dacă ai persoana potrivită lângă tine. Dacă te susține în ceea ce faci nu trebuie să sacrifici nici viața personală, nici tenisul. Se completează foarte bine și-ți oferă o liniște pe care n-am mai avut-o până acum. N-aș sacrifica partea personală pentru tenis în momentul în care sunt acum, pentru că, din punctul meu de vedere, am realizat chiar mai mult decât mi-am imaginat vreodată. Partea sufletească este întotdeauna mai importantă pentru mine decât jobul sau tenisul.”