Capăt de linie pentru Boris Johnson. Ce urmează? Lista potențialilor premieri

Candidaţii care doresc să concureze pentru conducerea partidului, şi ar putea fi mulţi, trebuie nominalizaţi de alţi doi parlamentari conservatori. Aceştia ţin apoi mai multe rânduri de vot secret, în urma fiecărui scrutin persoana cu cele mai puţine voturi fiind eliminată, potrivit Reuters.

Acest proces este repetat până când rămân doar doi candidaţi. Voturile se ţineau până acum în fiecare marţi şi joi, dar parlamentul intră în vacanţa de vară pe 21 iulie, aşa că procesul ar putea fi accelerat.

Ultimii doi candidaţi sunt supuşi unui vot poştal în rândul membrilor Partidului Conservator, câştigătorul fiind numit lider.

Liderul partidului cu majoritate în Camera Comunelor este de facto prim-ministru. El nu este obligat să convoace alegeri anticipate, dar poate face acest lucru, notează Reuters.

***

Până la urmă, premierul a fost prejudiciat iremediabil înainte de a demisiona joi. Votul de încredere l-a rănit. Apoi, două înfrângeri ale alegerilor parțiale au dezvăluit că oamenii votau tactic împotriva conservatorilor, scrie publicația The Spectator într-o analiză.

Un partid care l-a tolerat pe Boris Johnson pentru că era un câștigător de voturi a ajuns acum la concluzia că este un handicap electoral: au urmat rebeliuni și apoi (în cele din urmă) demisia sa. Dar conservatorii sunt condamnați să se confrunte cu o întrebare de bază: ce urmează?

Conservatorii sunt prinși într-o capcană. Un deputat conservator influent care a votat pentru Johnson în scrutinul de cenzură a spus, cu un amestec de epuizare și disperare: „Te rog, Doamne, fă-l să se oprească.” Asta rezumă starea de spirit. Conservatorii sperau la un fel de intervenție divină pentru că nu știau ce altceva să facă. Tot ce știau era că Johnson trebuia să plece – dar nu discutaseră prea mult despre ce va urma, subliniază The Spectator.

Ben Wallace

Dar în ultimele zile, liniile următoarei campanii de conducere au devenit clare. Potrivit sondajului Conservative Home a activiștilor conservatori, care are un palmares impresionant în concursurile de conducere, Ben Wallace, actualul ministru al apărării, este noul favorit. Acesta este un semn al respectului de care se bucură leadership-ul lui Wallace în Ucraina. Un ofițer al Gărzii Scoțiene, care a servit și în parlamentul scoțian, Wallace este văzut ca omul potrivit pentru o situație de criză. Cu războiul în Europa și inflație galopantă în întreaga lume, conservatorii britanici se așteaptă la o mulțime de crize.

Există însă o problemă, subliniază The Spectator: Wallace pare rupt de problemele interne delicate. Ben Wallace nu a ocupat niciodată un post economic sau de servicii publice și nu este obișnuit cu volutele retorice, cu discursurile ample, așa că părerile sale asupra acestor chestiuni rămân destul de necunoscute. Cei care îl promovează deja pe Wallace tind să fie figuri ale căror interese primare sunt cele militare. Dar care este strategia lui pentru războiul împotriva inflației? Iată un capitol mai puțin clar.

Popularitatea lui este legată vital de războiul din Ucraina.

Liz Truss

Celălalt candidat vine de pe turnanta politicii externe – Liz Truss, șefa diplomației britanice. Ea provine din aripa liberală a Partidului Conservator și a fost unul dintre puținii miniștri care au protestat împotriva majorărilor de taxe. În competiție, susținătorii ei vor veni în principal din această facțiune a „tribului” conservator, de reducere a impozitelor. În privat, însă, este clar Truss clar e de acord cu John Redwood și Iain Duncan Smith, care spun că creșterea economică blocată este o problemă mai mare decât datoria sau inflația, iar poziția ei este aceea că reducerile de taxe finanțate de datorii sunt cea mai bună modalitate de a stimula creșterea, notează The Spectator.

Când Truss l-a susținut pe Johnson pentru funcția de lider în 2019, primul membru al cabinetului Theresei May care a făcut acest lucru, el a adoptat planul ei de creștere a pragului pentru rata mai mare a impozitului pe venit – dar apoi s-a lepădat rapid de acest plan. Toate bune, spun criticii ei, dar în toți anii petrecuți la guvernare, Liz Truss nu a atins niciodată eficiența pe care o dorește atât de mult – și a făcut lobby pentru un buget mai mare al Ministerului de Externe și cheltuieli mai mari pentru apărare, mai scrie The Spectator.

Nadhim Zahawi

S-ar putea să existe un concurent pentru coroana de reducere a impozitelor a lui Truss: Nadhim Zahawi, noul cancelar. Înainte de a-i cere lui Boris Johnson să plece, el a indicat că va anula majorarea planificată a impozitului pe profit de la 19% la 25% și va propune reduceri ale impozitului pe venit. Dar nu se întrevede nicio încercare de a efectua reduceri corespunzătoare ale cheltuielilor.

Susținătorii lui Zahawi sunt acum activi pe coridoarele și în sălile de mese din Westminster. Ce îl recomandă pentru funcția de premier, potrivit acestora? Puterea de a îndeplini ceea ce promite, susținătorii săi subliniind rolul său în programul de vaccinare, când s-a implicat mult mai mult în implementare decât o face un ministru în mod normal, scrie The Spectator.

Totuși, Legea școlilor este o pată în cv-ul său. Departamentul lui Zahawi a introdus în Camera Lorzilor o legislație care ar fi distrus libertatea academiilor dacă ar fi fost adoptată. A fost anulată în urma unei revoltă între partide. Zahawi a renunțat acum la aceste clauze, spunând că până și el nu a fost de acord cu legislația. Ce spune asta despre controlul său asupra propriului departament?

Poate că adevărata forță a lui Zahawi, notează The Spectator, este cameleonismul său, capacitatea de-a obține sprijin din toate aripile Partidului Conservator pe măsură ce alți candidați sunt eliminați. Dar acest lucru este afectat de decizia lui de a-l menține pe Johnson în funcție. Aparținând minorității kurde, povestea de fundal a lui Zahawi întruchipează cu siguranță ceea ce Michael Howard numește celebrul „vis britanic”. La fel și Sajid Javid, în privința căruia prietenii se așteaptă să facă o a treia încercare la șefia guvernului. Javid, până recent ministru al Săntății, a demisionat de două ori în semn de protest față de comportamentul lui Boris Johnson.

Tom Tugendhat

Candidatul cu cele mai clare acreditări anti-Johnson este Tom Tugendhat, care a militat energic împotriva candidaturii premierului în 2019 și, spre deosebire de Javid, nu s-a „căit” niciodată. Drept urmare, a fost lăsat pe banca de rezerve. El este președintele comitetului restrâns pentru afaceri externe, dar nu a ocupat niciodată funcții ministeriale. Aliații săi îl promovează drept candidatul riguros, popular printre tinerii conservatori. Văzut ca un șoim de Rusia și China, el a susținut de mult timp că Marea Britanie trebui să-și reducă dependența de autocrații. În ceea ce privește politica internă, Tugendhat a criticat majorările de taxe și politicile care ar fi putut fi introduse de laburiști.

Penny Mordaunt și Jeremy Hunt

După Tugendhat și Wallace, vine un al treilea candidat cu o legătură militară: Penny Mordaunt, o rezervistă navală populară printre activiștii conservatori. Dar este greu de înțeles cum ar putea obține sprijinul celor 120 de parlamentari de care ar avea nevoie pentru a fi sigură că va ajunge printre ultimii doi.

Concurentul din 2019 Jeremy Hunt așteaptă de mult acest moment, scrie The Spectator. Mulți conservatori îl consideră pe Hunt drept cel mai bun candidat, simbolizând o întoarcere la un guvern conservator constant, nepătat de dramoletele ultimilor ani. Suporterii săi sunt bine organizați și gata să se pună zid în fața lui.

Rishi Sunak

Apoi vine Rishi Sunak. Sunak s-a luptat ceva timp cu abordarea nestructurată, de cheltuire liberă a lui Johnson. El a simțit că există o lipsă de candoare și seriozitate în abordarea lui Boris Johnson privind compromisurile complicate, ceea ce era emblematic pentru modul în care era condus guvernul.

Un fost ministru care înclină să-l susțină pe Sunak susține că el rămâne cel mai „selectabil” conservator, în ciuda dificultăților sale recente, și că este cel mai probabil să vină cu un plan coerent pentru a face față crizei Marii Britanii.

Orice candidat care dorește să fie luat în serios ar avea nevoie de un astfel de plan, subliniază The Spectator. Candidații vor trebui, de asemenea, să aibă o agendă de reducere a dependenței de China. Dacă conservatorii nu pot rezolva aceste lucruri corect, atunci consecințele pentru ei ar putea fi devastatoare.

În acest moment, cel mai probabil rezultat al următoarelor alegeri este un parlament suspendat cu o majoritate anti-conservatoare, mai notează The Spectator.