Semnificația zilei | Divina Comedie a lui Dante

Dante era un om implicat în viața cetății. S-a băgat și în politică, și în treburi religioase, și în literatură unde de fapt se simțea cel mai în largul lui.

Cea mai cunoscută opera a lui, Divina Comedie, este o eshatologie simpatică într-un oarecare acord cu religia romano-catolică.

Dante amesteca figuri din mitologia greacă cu decedați recent  și personaje din vechiul și Noul Testament. În Iad, de pildă îl călăuzește poetul latin Virgiliu care îi prezintă cele nouă cercuri concentice care duceau implacabil spre ultimul, gura lui însuși satan.

Chinurile deveneau din ce în ce mai grele în ordinea crescătoare a cercurilor. Amuzantă e repartizarea în funcție de păcate.

În cercul 3 stau lacomii. În cercul 5 de pildă se întâlnesc violenții, bișnițarii și ereticii.

În cercul 7 petrec împreuna cămătarii, sodomiții și sinucigașii. Iar în cercul 8 intră lingușitorii care zac cu capul vârât într-o groapă plina cu rahat.

Tot în 8 se se chinuie și seducătorii de femei (nu știu de ce nu și seducătoarele de bărbați).

Și apoi îi vedem și pe hoți, care sunt pedepsiți să fie mușcați de șerpi. Și minciuna e în concepția lui Dante demnă de penultimul cerc din Infern.

Cercul nouă e rezervat trădătorilor. Și cel mai grav, fix în gurile lui satan se zvârcolesc trădătorii de binefăcători, Iuda și Brutus.