Constructorii noștri pleacă în străinătate unde se câștiga mai bine. Inginerii români aleg și ei să plece. A fost însă o vreme când ei stăteau în țara și făceau lucruri memorabile și durabile. Unul dintre ei a fost Anghel Saligny. Născut pe 19 aprilie 1854. El e personajul zilei de azi.
Pe Anghel Saligny îl știe toată lumea gratie podului de la Cernavodă pe care l-a proiectat și construit în 1890. Adică acum 130 de ani. Cu toate că la licitația organizată de guvern s-au prezentat mai multe firme străine, proiectul a fost câștigat de inginerul român. Și nu pe pile fiindcă nu dăduse niciun comision. Pur și simplu pentru că, așa cum a dovedit-o și timpul, era cel mai bun.
Pe lângă faptul că era cel mai lung pod metalic din Europa la acea vreme, Saligny venea cu două mari inovații: sistemul de grinzi cu console pentru suprastructura și folosirea oțelului moale.
Cât credeți că i-a luat inginerului nostru să-l construiască? Mai puțin de cinci ani. Vă vine să credeți, în condițiile în care astăzi, banalul pasaj suprateran care leagă doua bulevarde bucureștene, Mihai Bravu și Văcărești, cu o lungime de 6 ori mai mică, și nu peste Dunăre a durat tot cinci ani. Și asta e un record.
Nu mai vorbim de viaducte peste mici vai, care se prăbușesc la un an de la tăierea panglicii. Podul lui Saligny, pe care au circulat vreme de 130 de ani trenuri, și pe care circulă și astăzi, are o deschidere de peste 4 kilometri. Să fi fost Saligny mai bun?