Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES

Scoţia - tradiţională şi modernă, una din cele patru naţiuni ale Marii Britanii

De ce au ales bărbaţii scoţieni să poarte kilt? Golf este chiar acronimul pentru Gentlemen Only, Ladies Forbidden? Când s-a născut legenda monstrului din Loch Ness? Ce le place scoţienilor să bea şi să mănânce? Cu toate răspunsurile cuprinse în articolul de mai jos, vă tentăm să cunoaşteţi mai bine şi, dacă vă doriţi, să ajungeţi să vizitaţi Scoţia.

02 Iunie 2013, 16:48 (actualizat 08 Septembrie 2014, 11:09) | Liliana Teică, Ştirile TVR Online |
Tichet de vacanţă: Scoţia
EMBED VIDEO LINK CU VIDEO
Embed:
Link:
 |  GALERIE FOTO

Scoţia nu este doar patria bărbăţilor cu fuste plisate de tartan şi şosete până la genunchi care vorbesc gaelica, nici a clanurilor de războinici, a lacurilor şi castelelor – unele bânuite de fantome - şi a muzicii cântate la cimpoi. Nu este doar o ţară aspră, a ploii şi a vântului, cu ciulinele drept floare naţională. Scoţia nu poate fi definită, ea trebuie descoperită, pentru ca este misterioasă, dramatică, vitează şi romantică.

Scoţia este una din cele patru naţiuni ale Marii Britanii, cu care formează o uniune nedorită începând din 1707. În ţară trăiesc 5 milioane de oameni şi încă de patru ori pe atât sunt răspândiţi prin lume. Viteji, mândri şi independenţi, scoţienii trăiesc sub deviza „Nimeni nu mă răneşte fără a scăpa nepedepsit”.

Limba oficială este engleza, însă vechea limba gaelică este încă vorbită în Highlands, iar scoţiana în Lowlands. Nu numai din acest motiv, scoţienii sunt uneori greu de înţeles.

Jumătate morocănoşi, jumătate mucaliţi – scoţienii sunt unanimi, ca şi francezii, partenerii lor istorici, doar când identifică cauza tuturor relelor: Anglia şi, bineînţeles, această atitudine nu i-a făcut prea populari în rândul englezilor.

Scoţienilor li s-a dus vestea că ar fi foarte strânşi la pungă, în care şi-au pus pe lânga lirele sterline şi pe cele proprii, scoţiene. Dar poate că de legenda zgârceniei sunt vinovaţi unii istorici englezi, care i-au judecat greşit pe aceşti munteni săraci şi mai degrabă chibzuiţi.

(w220) Sean Conne

Astăzi, întrebarea care agită spiritele şi care ar putea duce chiar la desprinderea Scoţiei de regat, după referendumul din 2014, este „Al cui este petrolul din Marea Nordului ?” Şi e vorba de o afacere de 40 de miliarde de lire pe an, bani care acum nu intră in bugetul Scoţiei, ci al Marii Britanii.

Cu aceeaşi înverşunare cu care şi-a apărat hotarele în istorie, Scoţia îşi apără şi acum identitatea naţională şi tradiţiile.

În urmă cu 10 ani, opinia publică, în frunte cu actorul Sean Connery, s-a ridicat în apărarea kiltului, scoţienii fiind scandalizaţi când Uniunea Europenă a fost de părere că îmbrăcămintea lor tradiţională ar trebui pusă în statistici alături de fuste.

Adoptat acum 5 secole de bărbăţii scoţienii,  din cauza ploilor abundente care le umezeau cracii pantalonilor, şi astăzi kiltul e purtat mult şi cu mândrie.

Universităţile scoţiene au mai mult de 600 de ani şi poate de aceea Scoţia este patria multor invenţii care au influenţat confortul modern.

Cu motorul cu aburi al inginerului James Watt a început revoluţia industrială, matematicianul John Napier a "inventat" logaritmii, Kirkpatrick Macmillan - bicicleta, Alexander Graham Bell - telefonul, John Boyd Dunlop - anvelopa de maşină, Robert Watson Watt - radarul, James Bowman Lindsay – becul, iar chimistul Charles Macintosh a creat celebra haină de ploaie care îi poartă numele.

Aparţin Scoţiei, şi lumii, poetul-fermier Robet Burns, Sir Walter Scott, Sir Arthur Conan Doyle care l-a creat pe Sherlock Holmes, Robert Louis Stevenson, celebrul Sean Connery, dar şi geneticienii Colin Maclaurin şi Ian Wilmut, care au “contribuit” la apariţia oii clonate Dolly.

Golful şi whisky-ul, ciclismul şi curlingul, dar şi puloverele de caşmir şi stofa de tweed sunt tot „invenţii” scoţiene. Ba chiar şi bisericile tranformate în pub-uri, care atrag poate prea mulţi iubitori ai paharului. Gastronomia scoţiană a produs mâncăruri celebre, nu chiar gustoase, dar cu nume inventive, ajungând chiar până la batonul de ciocolată prăjit întocmai unui şniţel.

Scoţia este o foarte bună patrie pentru conservarea trecutului său istoric şi a mediului, sub deviza „Un viitor pentru trecutul nostru”.

National Trust for Scotland este cea mai importantă organizaţie neguvernamentală care, din 1931, protejează şi promovează moştenirea naturală şi culturală scoţiană prin cei peste 300.000 de membri ai săi din lume. NTS are în proprietate şi adminstreaza 130 de proprietăţi, situri istorice, locuri ale marilor bătălii, castele, grădini, arii naturale protejate.

Cu ce atrage Scoţia?

Oraşe de granit, castele, grădini, abaţii, muzee, ruine, faruri, lacuri, munţi, plaje, insule, distilerii, pub-uri, cluburi de golf, festivaluri, competiţii offroad şi chiar un monstru lacustru.

(w620) Glenfinnan

Sunt opinii care susţin că importante atracţii turistice ar fi chiar drumurile militare din Highlands, construite de generalul David Wade în secolul al XVIII-lea, sau chiar văcuţele păroase scoţiene.

(w400) Skyfall. F

Locuri pline de mister din Scoţia au fost scena unor celebre producţii cinematografice.

La castelele Dunnottar şi Blackness, Franco Zeffirelli a filmat “Hamlet”.

Harry Potter a călătorit cu trenul spre şcoala de farmece şi vrăjitorie pe viaductul Glenfinnan.

La Glencoe a fost filmat „Skyfall”, cea mai nouă producţie din seria „James Bond”.

(w400) Hamlet. Fo

Anual, milioane de turişti aleg tururile clasice de vizitare, explorează Scoţia cu maşina, autobuzul, cu bicicleta sau la pas, pe drumurile de plimbare.

Gasiţi uşor cazare in în hoteluri, hanuri, hosteluri pentru tineret sau chiar în castele şi faruri, sau, dacă vreţi să în  cluburile de golf.

Tinerii însă aleg o metoda modernă: fac couchsurfing – adică locuiesc temporar pe canapeaua prietenilor.

Scoţienii primesc turişti, studenţi, oameni aflaţi la muncă sau voluntari, cu multă ospitalitate, uneori exagerată. De exemplu, aeroportul din Aberdeen te întâmpină cu urarea “Bine aţi venit în oraşul soarelui !”, şi poate că ar fi adevărat, dacă vremea în Scoţia nu ar fi veşnic rece şi ploioasă.

Bine aţi venit în Scoţia!

Se spune că locuinţa unui englez este castelul. Şi în Scoţia pare a fi la fel, pentru că sunt peste 2.000 de castele care complează peisajul şi natura. Sunt reşedinţe regale sau ale unor clanuri străvechi, avanposturi militare sau reşedinţe fortificate. Se află în proprietatea şefilor de clan de câteva sute de ani, sau a altora, fără blazon, a Guvernului scoţian, a National Trust of Scotland sau a altor fundaţii. Unele sunt excelent renovate şi întreţinute, altele ruinate. Unele locuinte, altele bântuite, castelele din Scoţia atrag anual milioane de turişti.

(w460) Blair. Fot

Castelul Blair. Construit şi reconstruit începând din 1269.

De 19 generaţii, familiile Steward şi Murray din clanul Atholl au fost aventurieri sau politicieni, favoriţi ai regilor sau în dizgraţie, iacobini sau regalişti, soldaţi sau cărturari.

Astăzi, ducii de Atholl, a căror reşedinţă istorică este acest castel, sunt singurii supuşi britanici care au permisiunea de a deţine o armată privată, denumită Atholl Highlanders.

 

(w460) Dunnottar.

Castelul Dunnottar. Pe o stâncă înaltă şi abruptă, înconjurată din trei părţi de valurile Mării Nordului, acum mai mult de 700 de ani conţii de Marischal au construit reşedinţa clanului.

Castelul a fost locuit şi de William Wallace, Mary, regina Scoţiei, de marchizii de Montrose şi de viitorul rege Charles al II-lea. Aici, în 1651, o mică garnizoană a rezistat opt luni asediului armatei lui Cromwell pentru a apăra Onorurile Scoţiei, coroana, sceptrul şi sabia regelui. Astăzi, acestea pot fi văzute in impozantul castel din Edinburgh. Dunnottar este acum doar o ruină şi poate de aceea a fost ales de Franco Zeffirelli pentru a filma aici „Hamlet”.

Castelul Eilean Donan

(w460) Eilean Don

În apropierea insulei Skye, acest castel a fost construit în secolul al XIII-lea, ca zid de apărare împotriva vikingilor. Castelul a fost locul multor lupte între clanuri rivale, iar în 1719, a fost ocupat de trupe spaniole care încercau să pornească o revoltă a iacobinilor, apoi a fost recapturat şi demolat de trei fregate ale Marinei Regale.

Castelul a fost restaurat între anii 1919 şi 1932, când a fost adăugat un pod care să permită accesul.

 

(w460) Edinburgh.

Castelul Edinburgh a fost ridicat pe vârful unui crater vulcanic, în timpul domniei lui David I în secolul al XII-lea, şi a rămas reşedinţă regală până în 1603 când a avut loc unirea coroanelor.

A fost pe rând cetate, fortăreaţă, garnizoană militară, închisoare de stat şi palat regal. Astăzi, Onorurile Scoţiei, coroana regală scoţiană, sceptrul şi sabia statală, care sunt cele mai vechi însemne ale regalităţii din Europa, sunt expuse aici. Tot în acest loc, Mary Regina Scoţiei i-a dat naştere lui James al VI-lea al Scoţiei. Castelul Edinburgh a fost locul conflictelor armate din timpul războiului de independenţă a Scoţiei în secolul al XIV-lea, până la Revolta Iacobină din 1745. Deşi garnizoana a ramas pustie începând cu 1920, armata este încă prezentă in castel, în scop ceremonial şi administrativ. Castelul găzduieşte Muzeul Războiului din Scoţia şi este al doilea obiectiv turistic din Scoţia.

În fiecare seară de august, se desfăşoară Edinburgh Military Tattoo, celebre parade militare, şi tot aici, la finalul Festivalului Internaţional Edinburgh, are loc tradiţionalul concert de muzică clasică, „acompaniat” de focuri de artificii.

(w460) Balmoral.

Castelul Balmoral, "acest drag paradis" al Reginei Victoria, este şi astăzi reşedinţa de vară a suveranei britanice. Castelul Balmoral a fost construit de către Sir William Drummond în 1390.

În 1848, Balmoral a fost cumpărat de Regina Victoria şi de prinţul Albert, ca proprietate privată a monarhilor britanici. Balmoral fost transmis din generaţie în generaţie, iar proprietatea a fost extinsă la mai mult de 20.000 de hectare, cât are în prezent. Din 1931, grădinile castelului pot fi vizitate de public, la fel şi sala de bal a castelului, doar numai când regina nu se află la castel.

(w400) Stirling.

Pe o stâncă vulcanică, în jurul anului 1200, Castelul Stirling a fost construit ca fortăreaţă, cu impozante ziduri de apărare. Reşedinţă regală, castelul a fost locul naşterii regilor James al II-lea şi James al V-lea. Aici, Mary Regina Scoţiei a fost încoronată la vârsta de doar 9 luni.

Fortăreaţa e strâns legată de luptele pentru independenţa Scoţiei. S-a predat englezilor în 1296, a fost recucerită de războinicul patriot William Wallace. A mai intrat apoi în posesia englezilor, iar în 1314 a fost recucerită de scoţienii lui Robert the Bruce după bătălia de la Bannockburn. Lângă Sterling, pe un deal, este Monumentul lui William Wallace, erou naţional.

În filmul “Braveheart”, este portretizată figura eroului Wallace, dar într-un mod romantic. Pentru că, în realitate, bătălia nu a avut loc lângă podul din Stirling, William Wallace şi Robert the Bruce nu s-au întâlnit niciodată şi prinţesa Isabelle a Franţei, măritată cu Edward II al Angliei, nu a avut niciodată o aventură cu Wallace.

(w400) Dunrobin.

Din secolul al XIII-lea, Castelul Dunrobin este reşedinţa puternicilor duci de Sutherland, care se consideră descendenţi direcţi ai celţilor.

Pământurile au fost dăruite clanului de regele William în jurul anului 1200. Astăzi, castelul de 189 de camere – cel mai mare din nordul Scoţiei - este locuit de al 23-lea duce de Sutherland şi poate fi vizitat în mare parte.

Castelul Dunvegan a fost construit pe o stâncă deasupra apelor Dunvegan Loch.

Reşedinţă a clanului MacLeod, e celebru pentru că a fost locuit fără întrerupere mai mult de 800 de ani, pentru interioarele sale pictate şi pentru că păstrează rămăşiţe ale unui steag magic.

(w400) Dunvegan.

Se spune că atunci când era purtat în lupte, asigura clanului MacLeod victoria, dacă acoperea un pat – acolo se naştea un băiat şi dacă era arborat pe zid, deasupra apelelor, lacul se umplea de heringi.

Abaţiile

Peste 20 de astfel de instituţii religioase au fost ridicate în secolul al XII-lea, în Scottish Border – partea de sud a Scoţiei, în timpul domniei lui David I, care a revitalizat şi reformat Biserica Scoţiei. Ca şi castelele fortificate, şi marile abaţii au fost implicate în sângeroasele lupte din Scoţia. Astăzi Melrose, Dryburgh, Kelso şi Jedburgh sunt doar nişte impozante ruine reci care poartă urmele marilor bătălii.

(w400) Rosslyn. F

Capela Rosslyn, din regiunea Lothian, este un loc unde se spune că ar fi ascuns Sfântul Graal. Potirul ar fi fost adus aici de Hugues de Payens, mare maestru al Cavalerilor Templieri, în timpul unei cruciade din secolul al XVIII-lea.

Afost construită în 1446 ca o replică a Templului lui Solomon şi se află în proprietatea conţilor Rosslyn care au deţinut şi castelul.

Capela a intrat în circuitul turistic după publicarea romanului “Codul lui da Vinci”, de Dan Brown, în 2003, şi a putut fi astfel renovată.

Lacurile de legendă

(w380) Loch Ness.Loch-urile din Highlands sunt considerate printre cele mai frumoase din lume.

Cel mai lung este Loch Fyne, Loch Ness e cel mai vestit, Loch Lomond este cel mai mare. Loch Eilt pare a fi o oglindă perfectă pentru pinii caledonieni.

Loch Leven din Glencoe e cel mai tragic, întregul clan MacDonald a fost omorat aici.

Loch Awe e permanent acoperit de o ceaţă lăptoasă, dar mai sunt încă zeci şi zeci de magice ape de legendă.

La Loch Ness, pe 2 mai 1933, s-a născut o legendă modernă.

(w380) Stirea din

Atunci a fost publicată o ştire care a făcut senzaţie: pe malul Loch Ness fusese văzut un monstru traversând drumul de pe ţărm. Imediat, ziarele din Londra au trimis corespondenţi în Scoţia, un circ a oferit o recompensă de 20.000 de lire sterline pentru capturarea animalului, iar ziarul Daily Mail a angajat un mare vânator să captureze bestia.

S-au găsit urmele unui imens animal patruped, s-au luat mulaje şi au fost trimise la Muzeul Britanic de Istorie a Naturii care a anunţat că urmele erau ale unui .... hipopotam.

Un an mai târziu, s-a făcut o fotografie care prezenta gâtul lung al unei creaturi asemănătoare unui dinozaur care ieşea din apele lacului. Era Nessie.

De atunci, povestea monstrului a devenit un adevărat fenomen media. Nessie a devenit o vedetă şi centrul unei adevărate industrii – zeci de filme de lungmetraj, alături de alte zeci de apariţii în seriale, reclame ori desene animate au avut ca protagonist „monstrul” din lacul scoţian.

Golful, mai mult decit sport naţional

Cele peste 500 de terenuri sunt un rai pentru toţi pasionaţii de golf, iar în jurul acestui sport s-a creat o industrie de foarte multe milioane de lire sterline.

Înregistrat oficial din anul 1552, golful a fost un remediu pentru plictiseala aristocraţilor scoţieni încă de la inceputul secolului al XIV-lea.

Se spune că Mary Regina Scoţiei ar fi jucat o partidă de golf chiar după ce soţul său a fost asasinat.

Oraşul St. Andrews, cu terenurile sale bătute de vânturi, e considerat adevăratul loc de naştere al golfului. Royal and Ancient Golf Club, înfiinţat în 1754, organizează turneul Open Championship şi este principalul arbitru care veghează la respectarea regulilor jocului.

Old Course din St. Andrews este un legendar templu al golfului, unde rezervările pentru ceai se fac cu un an în avans.

(w380) Teren de gSe spune că “golf” ar fi acronimul expresiei “Gentlemen Only, Ladies Forbidden” (permis domnilor, interzis doamnelor). Acesta pare a fi doar un mit, iar cuvântul ar proveni din daneza medievală, "kolf" însemnând “club”, sau din arhaismul scoţian “goulf”, care înseamnă “a lovi”.

Mâncarea scoţiană

Mâncarea ar trebui să fie gustoasă, pentru că a fost puternic influenţată de cea franceză începând din epoca medievală. După o călătorie în Franţa, Regina Maria a Scoţiei s-a întors la castel cu un alai de bucătari francezi care, se spune, au revoluţionat bucătăria scoţiană. Mai târziu, în timpul imigrărilor din secolul al XIX-lea, bucătăria scoţiană a primit influenţe şi din Italia, Orientul Mijlociu, Pakistan şi India.

(w380) Haggis. FoHaggis-ul e mâncarea naţională a scoţienilor: un stomac de porc sau oaie umplut cu organe sau carne tocată, amestecate cu mirodenii şi apă.

Somonul scufundat este altă reţetă scoţiană celebră. Peşte fiert în zeamă de morcov, ceapă şi ţelină, servit cu cartori fierţi în coajă sau cu salată, tot de cartofi.

Celebrele ouă scoţiene sunt pregătite dintr-o umplutură de carne tocată, ou crud, piper, sare şi diverse legume, în care se introduce câte un ou fiert, se dă totul prin pesmet şi se prăjeşte.

Deşi diversitatea e mare, cel mai sigur fel de mâncare rămâne ... „Fish and Chips”!

Whisky - „Apa vie” scoţiană

“Băută cu moderaţie, încetineşte vârsta, întăreşte tinereţea, ajută digestia, elimină melancolia, linişteşte inima, calmeazã mintea, învioreazã spiritul…” aşa este descrisă licoarea naţională.

Între 1100 şi 1300, călugării scoţieni care au călătorit în Europa continentală au deprins tehnicile de distilare a berii de orz. „Apa Vie”, cum o numeau călugării, îi dezmorţea în nopţile de iarnă. Producţia de bãuturi spirtoase a fost limitatã la farmacii şi mãnãstiri pânã în secolul al XV-lea.

(w400) Whisky. Fo

Scoţienii de rând au botezat elixirul Uisce Beatha, iar englezii au numit băutura mai simplu: Fwisge.

Whisky-ul a fost timp de sute de ani marfă rară, un medicament care vindecă bolile trupului şi ale sufletului. Distilarea era rudimentară, iar gustul băuturii era aspru. După ce accidental cineva a băut dintr-un butoi vechi de câţiva ani, whisky-ul a fost lăsat să se învechească în butoaie de stejar şi a devenit o băutură mult mai fină.

Deşi la început bãutura nu era considerată decât un fel de bere distilatã, whisky-ul a evoluat într-o bãuturã complexã. Fiecare marcă de whisky are gust distinct, în funcţie de tipul de decoct de malţ, de calitatea apei şi a drojdiei alese pentru preparare sau de timpul de învechire în butoi. Dar şi de multe alte secrete ale distileriilor...

Blended sau single malt, experţii degustători spun ca whisky-ul trebuie băut la temperatura camerei, cu puţină apă plată - cam o cincime din cantitatea de whisky din pahar. Astfel, tăria alcoolică scade şi nu mai amorţeşte simţurile. Obligatoriu fără gheaţă!

Cum se poate organiza un sejur în Scoţia, cu un buget de 2.500 de euro de familie

VIDEO
Tichet de vacanţă: Scoţia
Transport - Un bilet de avion pentru două persone dus-întors, cu toate taxele, pentru 10 zile, în mijlocul lui august - 610 euro, cursă de linie Otopeni-Edinburgh. Pentru deplasări locale, apelaţi cu încredere la o maşină închiriată: 10 zile, un autoturism cu asigurare totală, maşină şi pasager, 200 euro - luată şi predată în faţa aeroportului din Edinburgh.

Carburantul costă aproximativ 1,7 euro/ l. La un consum de 7 l la 100 km, trebuie puşi de-o parte 170-200 euro.

Cazare - Începând de la 80 de euro pe noapte, cameră cu mic dejun inclus, în Edinburgh. Dacă alegeţi zona rurală, cazarea poate fi şi mai ieftină.

Mâncare: Bucătăria scoţiană se bazează pe multă carne (vânat, peşte şi chiar păsări marine), fie sub formă de friptură, fie în diverse varietăţi de cârnaţi, cu nume foarte pitoreşti. Între bunătăţile pe care nu trebuie să le rataţi sunt ciorba de peşte cu cartofi şi ceapă, supa de praz, file de hering murat sau budinca neagră.

Total: Avionul, maşina, benzina, cazarea pentru două persoane şi 10 zile ar fi undeva la 1.810 euro. Plus mâncarea şi alte cheltuieli - 2.500, suma propusă!

Articole pe aceeaşi temă
 
 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN VACANŢĂ
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 34°C 32°C
IASI 31°C 31°C
CLUJ 30°C 28°C
CONSTANTA 29°C 28°C
CRAIOVA 31°C 28°C
BRASOV 28°C 27°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 19 Iunie 2018, 17:52
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 19-06-2018
Deschidere: 8163.77
Maxim: 8177.22
Mimim: 8092.07
Variatie: -0.77%
BRD
13.10
1.36%
TLV
2.35
2.1%
SNG
36.65
0.27%
FP
0.90
0.11%
TGN
397.50
0.63%
SNP
0.31
1.73%
EL
9.70
1.04%
SIF5
1.86
1.88%
SIF2
1.38
3.52%
SNN
7.43
0.27%
ARHIVĂ ȘTIRI