Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES
»

Sărbătoarea Sfântului Ioan, Iordănitul şi Spargerea Crăciunului

Pe 7 ianuarie, credincioşii de pretutindeni îl sărbătoresc pe Sfântul Ioan, una dintre figurile cele mai importante din istoria creştinismului şi a islamismului. Peste două milioane de români îşi serbează ziua numelui. În tradiţia populară, este ziua Iordănitului şi a Spargerii Crăciunului.

07 Ianuarie 2014, 00:47 (actualizat 07 Ianuarie 2014, 09:46) |
Sfântul Ioan Botezătorul
Sfântul Ioan Botezătorul
Capul Sfântului Ioan Botezătorul
Mâna Sfântului Ioan Botezătorul
Obiceiul iordanitului
Obiceiul vergelului
Botez in apa Iordanului

Biserica Creştină îl cinsteşte pe Ioan Botezătorul ca pe cel mai mare dintre sfinţi, după Fecioara Maria. În calendarul creştin, îi sunt închinate şase sărbători pe an: Zămislirea lui - 23 septembrie, Naşterea - 24 iunie, Soborul lui - 7 ianuarie, Tăierea Capului - 29 august, Prima şi A doua aflare a capului - 24 februarie şi A treia aflare a capului - 25 mai.

Sfântul simbolizează puritate, întoarcerea la pioşenie, curăţenie spirituală şi divinitate. Principala sa acţiune, botezul, este etapa purificatoare şi de trecere la Creştinism si este împlinită pruncilor atât de Biserica Catolică, cât şi de cea Ortodoxă.

Ioan este un nume iudaic, Iohanan fiind o prescurtare din Iehohanan, şi înseamnă "Dumnezeu s-a milostivit".

Peste 2.000.000 de români poartă numele de Ion, Ioan, Ioana sau Ionel, Nelu, Ionică, Nica, Ionuţ, Onut, Ionela, Nela, Ionică sau Oana, alcătuind cea mai bogată familie onomastică din România.

Viaţa Sfântului Ioan Botezatorul începe în zilele lui Irod, împăratul Iudeii, când preotul Zaharia din satul Ein Karem de lângă Ierusalim a fost anunţat de un înger că rugăciunile i-au fost ascultate şi că soţia lui va avea un fiu pe care îl vor numi Ioan. Începând cu vestirea naşterii sale şi până în ultimele clipe ale vieţii, Sfântul Ioan a arătat lumii întregi menirea sa divină. A fost prooroc şi înainte mergător al Mântuitorului Iisus, a trăit, a predicat şi a mărturisit vorbind lumii despre schimbarea vieţii şi întoarcerea la Dumnezeu pentru a primi viaţă nouă. Predicile sale erau încheiate prin botezul celor care îşi doreau să meargă pe calea Sfântă, el însuşi spunând: ''Eu vă botez cu apă spre pocăinţă, Mesia vă botează cu Duh Sfânt şi cu foc, spre mântuire''.

(w380) Botez in aIoan Botezătorul este cel care, botezându-L pe Iisus în Iordan, a descoperit cel dintâi lumii că Acesta este Mesia, venit să ne cureţe, să ne sfinţească, să ne primenească viaţa. Evangheliile relatează că, la botezul lui Iisus, Duhul Sfânt s-a pogorât asupra Mântuitorului sub forma unui porumbel şi atunci Ioan Botezătorul l-a recunoscut pe Iisus ca fiind mielul lui Dumnezeu care va ridica păcatul lumii.

Mântuitorul Însuşi l-a cinstit pe Sfântul Ioan, vorbind despre el ca de un adevărat prooroc şi zicând că, ''dintre cei născuţi din femeie, nu s-a sculat unul mai mare decât Ioan Botezătorul''.

În lupta lui pentru trezirea sufletelor, Sfântul Botezător s-a întâlnit cu păcatul regelui Irod care trăia cu soţia fratelui sau. Irodiada, care îl duşmănea pe Ioan din cauza vorbelor sale prin care osândea concubinajul lor, îi cerea neîncetat regelui să-l ucidă. Şi aşa Ioan Botezătorul a fost întemniţat în beciurile palatului. După praznicul dat în ziua naşterii lui Irod, la care a dansat şi Salomeea, fiica Irodiadei din prima căsătorie, regelui i-a plăcut atît de mult dansul încât a promis să îi îndeplinească orice dorinţă. Fiind îndemnată de Irodiada, fata a cerut în dar pe tipsie capul marelui prooroc Ioan Botezătorul, care astfel s-a mutat la cer.

(w380) Capul Sfâ După moarte, una dintre ipoteze spune că trupul său ar fi fost dus de susţinătorii lui şi îngropat în Sevastia, din Cisiordania de azi. O altă ipoteză este aceea că împăratul roman anticrestin Julianus Apostata (360-363) ar fi ars rămăşiţele lui Ioan Botezătorul, împrăştiindu-i cenuşa.

Capul ar fi fost salvat şi dus la Alexandria, în Egipt, la Constantinopol şi apoi în provincia Poitou din Franţa de către regele Pippin III (715-768). Din trup ar mai fi rămas nearse numai un braţ şi un deget.

În această zi este prăznuită şi aducerea preacinstitei sale mâini la Constantinopol, care s-a întâmplat astfel: Sfântul Evanghelist Luca, ajungând în cetatea Sevastiei, unde se spune că a fost îngropat trupul înaintemergătorului, a luat de acolo mâna dreaptă a proorocului şi a adus-o în cetatea lui, la Antiohia, unde prin ea s-au săvârşit multe minuni.

Una dintre minunile povestite este legată de balaurul care îşi avea cuibul în preajma cetăţii Antiohiei. Locuitorii păgâni îl socoteau pe balaur a fi Dumnezeu şi-l cinsteau cu jertfa unui om. Venise şi rândul unuia dintre creştini să dea pe fiica sa balaurului şi tatăl fetei s-a rugat lui Dumnezeu şi sfântului Ioan Botezătorul să i se izbăvească fiica de moarte. În timp ce se închina şi săruta mâna Sfântului Ioan, el a rupt pe ascuns cu dinţii degetul cel mare al sfântului şi a ieşit din biserică. Când a sosit ziua de jertfă şi era adunat tot poporul, a mers şi tatăl fetei cu fiica sa şi apropiindu-se de balaur, care căsca gura şi aştepta jertfa, i-a aruncat în gâtlej sfântul deget al înaintemergătorului, iar balaurul a murit. Tatăl s-a întors acasă cu fiica sa şi a povestit minunea izbăvirii fetei şi poporul a mulţumit lui Dumnezeu şi Sfântului Ioan zidind o biserica mare închinată Sfântului.

(w220) Mâna SfâSe mai spune că, la praznicul Înălţării cinstitei Cruci, arhiereul înălţa şi această cinstită mână a Botezatorului şi dacă se desfăceau degetele însemna belşug de roade, iar dacă se strângeau era semn de lipsă şi nerodire. Pentru aceasta, mulţi împăraţi, dar mai ales împăraţii Constantin şi Romano, Porfirogeneţii, care au împărăţit în anii 912-959, doreau să dobândească cinstita mână, pentru ca nu cumva să ajungă acest odor în mâinile păgânilor.

În vremea lor s-a făcut mutarea mâinii Înaintemergătorului de la Biserica Antiohiei la Constantinopol şi a fost depusă în Biserica Maicii Domnului Peribleptos.

Dupa căderea Constantinopolului (1453), mâna Sfântului Ioan Botezătorul, împreună cu alte odoare, au fost confiscate de turci şi păstrate în trezoreria imperială. În 1484, mâna Sfântului Ioan a fost trimisă Ordinului Ospitalierilor din Rodos,  de către sultanul Baiazid II (1481-1512), pentru a le câştiga bunăvoinţa şi dusă în insula Malta, unde îşi stabiliseră sediul.

Din 1799 moaştele sfinte le-au aparţinut ţarilor ruşi, dar au fost scoase din ţară de Maria Fiodorovna în 1917 pentru a o feri de furia anticreştină a bolşevicilor. Din acel moment, mâna dreaptă a lui Ioan Botezătorul a fost păstrată în Germania, Iugoslavia şi în prezent este în biserica Mănăstirii Cetinje din Muntenegru.

Totuşi, o parte din mâna Sfântului Ioan a revenit în mâinile otomanilor spre sfârşitul secolului XVI şi se păstrează în prezent în Palatul Topkapî din Istanbul. În Coran, Sfântul Ioan Botezătorul este numit Yahya, profetul care îl precede pe ‘Isa (Iisus).

Părticele din mâna dreaptă a Sfântului Ioan se mai află la Mănăstirea Dionisiu de la Muntele Athos, precum şi la mănăstirea coptă Sfântul Macarie cel Mare din Sketis, Egipt. Iar la Bobotează, când se face aghiazmă, în loc de Sfânta Cruce, părinţii de la Muntele Athos iau mâna Sfântului Ioan şi o bagă în apă de izvor. Minunea nu întârzie să apară: mâna Sfântului se deschide singură şi iar se închide de trei ori, de va fi pace şi belşug în Grecia.

Obiceiuri şi tradiţii de Sfântul Ioan

(w380) Obiceiul i

În ziua şi noaptea de Sfântul Ion, femeile măritate petreceau zgomotos, se adunau la o gazdă, unde aduceau mâncare, ouă, făină, carne şi băutură.

După ce mâncau şi beau din belşug, spunând că se iordănesc, femeile cântau, chiuiau şi jucau toată noaptea.

Dimineaţa, ieşeau pe stradă, unde luau pe sus bărbaţii care apăreau  în calea lor şi-i duceau cu forţa la râu sau la lac şi-i ameninţau că-i aruncă în apă dacă nu se răscumpăra cu un dar, de obicei cu o vadră de vin.

În această zi, numită şi Ţonţoroiul femeilor, excesele de băutură şi petrecerile nu mai supărau pe nimeni. Femeile se considerau mai tari decât bărbaţii şi cu mai multe drepturi şi nu le era teamă să lipsească de acasă, să chefuiască sau să se distreze, fără să dea socoteală nimănui. În unele sate, şi tinerele neveste erau chemate la petrecerea femeilor căsătorite printr-un ritual special care cuprindea, printre altele, udatul lor cu apă la râu, lac sau fântână. Obiceiul a fost consemnat până la începutul secolului XX  în zonele Buzău, Brăila, Constanţa, Ialomiţa sau Tulcea. Obiceiul aminteşte de anticele petreceri dionisiace.(w380) Obiceiul v

În multe sate din Maramureş, există obiceiul Vergelului sau spargerea Crăciunului.

Fetele de măritat pregătesc coşuri cu băutură şi mâncare, iar feciorii plătesc muzicanţii şi duc fetele în curtea unei gazde unde se ţine Vergelul.

Se cântă şi se dansează, iar în horă intră şi fetele ce se vor mărita în acest an şi se formează viitoarele cupluri, toată petrecerea încheindu-se cu un ospăţ comun, care sparge perioada sărbătorilor.

 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN SOCIAL
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 32°C 23°C
IASI 28°C 22°C
CLUJ 19°C 23°C
CONSTANTA 29°C 24°C
CRAIOVA 26°C 28°C
BRASOV 25°C 21°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 21 August 2017, 09:45
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 18-08-2017
Deschidere: 8332.36
Maxim: 8342.77
Mimim: 8300.46
Variatie: -0.35%
SNP
0.32
0.47%
FP
0.87
1.15%
EL
13.04
0.46%
SNG
30.40
0.83%
BRD
14.00
0%
SIF3
0.26
0.38%
DIGI
40.00
0.25%
TGN
402.00
0.25%
TEL
27.90
0.36%
TLV
2.45
0.81%
ARHIVĂ ȘTIRI