Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim. Tradiții și obiceiuri în Duminica Floriilor

Sărbătoarea creştină comemorarează, în ultima duminică dinaintea Paştelui, intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim, şi precede Săptămana Patimilor, ultima din Postul Paştelui. În această zi îşi serbează onomastica peste 1 milion şi jumătate de români.

09 Aprilie 2017, 08:27 (actualizat 09 Aprilie 2017, 12:17) |
Duminica Floriilor în Ierusalim
Duminica Floriilor în Ierusalim
Ramuri de salcie, oferite în bisericile ortodoxe, de Florii
Intrarea in Ierusalim
Muntele Măslinilor
Duminica Floriilor

În 2017, Duminica Floriilor din calendarul ortodox se suprapune cu cea din calendarul catolic şi cei 2 miliarde de creştini din lume o vor comemora la aceeaşi dată, în 9 aprilie.

Pentru toţi creştinii Duminica Floriilor reprezinta florile virtuţilor adunate în timpul postului prin lumina rugăciunii, smerenia postirii, bunătatea inimii milostive şi darnice şi curăţenia minţii dobândite prin pocăinţă.

Cu ziua de Florii, numită şi Duminica Stâlpilor, începe Săptămâna Patimilor, ultima din Postului Paştilor, în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Domnului.

Biserica vede în această sărbătoare înaintarea lui Hristos spre jertfa de pe cruce, El putea să evite moartea, însă a primit-o de bunăvoie pentru a o birui. În seara acestei duminici încep în biserici slujbele deniilor din Săptămâna Sfintelor Patimi.

Aproape 1,5 milioane de români îşi sărbătoresc onomastica anul acesta în Duminica Floriilor: 850.848 de femei şi 634.935 de bărbaţi, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor din MAI.

Cele mai frecvente nume feminine sunt Viorica, Florentina, Florica şi Camelia. Dintre bărbaţii care îşi serbează onomastica duminică, cei mai mulţi se numesc Florin, Viorel, Florian, Mugurel.

 

(w620) Ramuri de

2 aprilie anul 33

În acea duminică intra în Ierusalim Fiul lui Dumnezeu, Domnul Iisus. Drumul de la Ierihon la Ierusalim trecea peste Muntele Măslinilor şi mulţimea de oameni adunată, spun exegeţii, nu era doar din Ierusalim. Pe Iisus Hristos îl urmau orbii surprinşi de strălucirea luminii, bolnavii întremaţi, cei eliberaţi de locuirea răului sau cei care asistaseră înmărmuriţi la învierea lui Lazăr, în Metania, mai multe mii de pelerini, veniţi din toate colţurile Iudeii, Galileei, Samarei şi chiar de mai departe, spre a se închina la Ierusalim, la Sărbătoarea Corturilor.

Acesta era alaiul care s-a ivit, în după-amiaza acelei duminici, la intrarea de răsărit a cetăţii, şi i-a nedumerit şi cutremurat pe cei din Ierusalim. Istoria era pe cale a-şi schimba cursul.

Poporul l-a întâmpinat pe Iisus cu ramuri de finic şi de măslin, strigând: "Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!", pentru că oamenii simţeau că însuşi Dumnezeu a venit în lume, a păşit printre ei, pentru a aduce mântuirea lumii.

A fost singura oară în viaţa sa lumească când Iisus a acceptat să fie aclamat ca Împărat, ca să fie recunoscut după Lege că este Mesia Mântuitorul lumii.

Pe Muntele Măslinilor a rostit Mântuitorul Cuvântarea despre viaţa veşnică şi a petrecut ultimele nopţi de dinaintea morţii Sale, iar la poalele muntelui, în Grădina Ghetsimani, a fost locul de linişte şi rugăciune pentru Iisus şi ucenicii Săi după Cina cea de Taină. Şi tot de pe Muntele Măslinilor a avut loc Înălţarea la Cer a Domnului.

Din primele secole ale Bisericii şi până astăzi Muntele Măslinilor, Grădina Ghetsimani cu cei 7 măslini vechi de 2.000 de ani, schiturile şi bisericile întemeiate pe munte încă din secolul IV au devenit  unele dintre cele mai importante locuri de pelerinaj ale creştinătăţii.

 

(w500) Intrarea i

În vechime ziua se numea şi Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez, pentru că în această zi catehumenii (cei care nu sunt creştini şi vor să se pregătească pentru botez) mergeau la episcop, spre a-i cere să fie admişi la botez, iar acesta le dădea să înveţe Simbolul credinţei.

Se mai numea şi Duminica graţierilor, pentru că, în cinstea ei, împăraţii acordau graţieri.

Atât în Bizanţ, cât şi la curţile domneşti din Ţările Române, sărbătoarea Floriilor se prăznuia cu multă solemnitate. Luau parte împăraţii cu demnitarii lor, cărora li se împărţeau făclii aprinse ca la Paşti.

După un obicei din secolul al IV-lea şi generalizat în toată Biserica creştină, se aduc în biserici ramuri de salcie care sunt binecuvântate şi împărţite credincioşilor, în amintirea ramurilor de finic şi de măslin cu care mulţimile au întâmpinat pe Domnul la intrarea Sa triumfală în Ierusalim.

Ramurile de salcie care se împart în Biserica Ortodoxă, în ziua de Florii, sunt sfinţite la biserică şi aduse de credincioşi acasă şi puse la icoane, la geamuri, la uşi sau la porţi. În unele părţi ale ţării, locuitorii de la sate se încing cu ramurile de salcie peste mijloc, credinţa populara spune că acest ritual îi apară de boli şi îi face mai robuşti. De asemenea, apără casa de rele şi o protejează de evenimente neplăcute.

 

(w620) Muntele MÄ

Credincioşii catolici obişnuiesc să celebreze Floriile printr-o procesiune în care poartă în mână ramuri de palmier sau de măslin. La întoarcerea din procesiune, se bate de  trei ori în uşa bisericii, care simbolizează poarta Paradisului, închisă după alungarea lui Adam şi a Evei. Uşa va fi deschisă pentru credincioşi, la fel cum a fost redeschisă şi poarta Paradisului prin sacrificiul de sine a lui Iisus Hristos. În biserică sunt binecuvântate ramurile de palmier sau măslin aduse de credincioşi, după care sunt arse, iar cenuşa este folosită în celebrarea zilei "Miercurea Cenuşii" din anul următor, care marchează începutul Postului Mare.

Obiceiuri în prag de Florii

În  seara din ajunul Floriilor, numită Moşii de Florii, se organizează un pelerinaj care porneşte de la o biserică şi se încheie la altă biserică, în amintirea ieşirii oamenilor în întâmpinarea Domnului, pe drumul său spre Ierusalim. Pelerinajul se face şi cu scopul de a binecuvânta localitatea şi oamenii săi;

Se sfinţesc ramurile înmugurite de salcie şi se stropesc cu apă sfinţită, cu ele se fac coroniţe cu care împodobesc icoanele şi ferestrele;

Ramurile sfinţite se păstrează peste an, fiind folosite la vindecarea bolilor;

Este bine să se mănânce peşte, este, cum se spune, dezlegare la peşte;

În Banat şi Transilvania, în ajunul Floriilor, fetele mari aveau obiceiul de a pune oglinda, împreună cu o cămaşă curată, sub un păr altoit, până a doua zi la răsăritul soarelui, oglinda fiind apoi folosită la farmecele de dragoste, sănătate

În sâmbăta lui Lazăr, înaintea Duminicii Floriilor, femeile gătesc tot felul de bunătăţi la cuptor,  în special plăcinte, şi le împart de pomană săracilor, ca să nu păţească şi ele cum a păţit Lazăr, care a murit de dor de plăcinte. Potrivit tradiţiei, într-o sâmbătă Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsând-o pe mama-sa să facă plăcinte. Urcând într-un copac să ia muguri pentru animale, îşi aduce aminte de plăcinte. Se grăbeşte să coboare, cade şi moare.  Aşa a rămas tradiţia ca femeile să ducă plăcinte la biserică, în fiecare an, în ziua de Florii;

În unele zone din ţară se merge cu colindul Lazăriţa. Una dintre fetele din sat, numită Lazăriţa, se îmbracă în haine de mireasă şi colindă toate casele din sat, împreună cu un alai compus tot din fete. Lazăriţa se plimbă cu paşi domoli, înainte şi înapoi, în cercul format de colindătoarele care povestesc, pe o melodie simplă, drama lui Lazăr sau Lăzărică: plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunză, moartea neaşteptată prin căderea din copac, căutarea şi găsirea trupului neînsufleţit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci;

Înainte de Florii se scoatea zestrea din case şi se aeriseau hainele;

Înainte de Florii sunt curăţate şi împodobite cu ramuri de salcâm mormintele şi se fac pomeni pentru odihna sufletească a celor morţi.

Superstiţii sau obiceiuri păgâne în jurul sărbătorii Floriilor

 

(w500) Duminica F

Se spune că sărbătoarea Floriilor are şi "o străbunică" păgână, pentru că denumirea populară a sărbătorii vine de la zeiţa romană a florilor, Flora;

În Duminica Floriilor, numită şi a florilor, stâlparilor sau a vlăstarilor, s-ar fi umplut ciubăraşul cu florile ce urmau a fi folosite la înflorirea ouălor pentru Paşti;

Despre cel care se împărtăşea în Duminica Floriilor se spunea că orice dorinţă îşi punea când se apropia de preot se împlinea;

Se spune că tot ce se găteşte din peşte în aceasta zi are puteri tămăduitoare. De aceea, cine mănâncă peşte în Duminica Floriilor se va lecui de orice boală;

În Muntenia se spune, despre cei care îndrăzneau să se spele pe cap, că vor albi ca pomii; uneori era voie să te speli doar folosind apa descântată;

Despre vremea din ziua de Florii se crede că se va repeta în prima zi de Paşti;

O altă denumire dată sărbătorii de Florii este “Nunta urzicilor”, pentru că în această zi urzicile înfloresc şi nu mai sunt bune de mâncat;

Cine nu serbează această zi se umple de pistrui;

În trecut, ramura de salcie sfinţită era utilizată şi în scopuri terapeutice. Oamenii înghiţeau mâţisorii de pe ramura de salcie, pentru a fi feriţi de diferite boli, iar bătrânele se încingeau cu salcia ca să nu mai aibă dureri de şale. În alte zone, exista şi obiceiul ca părinţii să-şi lovească copiii cu nuieluşa de salcie, când veneau de la biserică, crezând că aşa vor creşte sănătoşi şi înţelepţi;

Vitele mâncau câteva ramuri de salcie pentru a se înmulţi şi a fi sănătoase tot anul;

Pomii fructiferi sau butucii de vie erau şi ei împodobiţi pentru a da rod bogat şi mănos; există credinţa că abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teama ca aceştia să nu rămână fără rod;

Pentru miere multă şi bună, apicultorii înconjurau stupii cu ramuri de salcie;

Pentru recolte mănoase, ţăranii să îngroape sub brazde muguri de salcie;

În unele sate, mâţişorii erau aruncaţi în curte când începea să bată grindina. Însă, ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate;

Pentru a împrăştia norii şi grindina în vreme de furtună, se puneau pe foc muguri din sălciile de la Florii.

Articole pe aceeaşi temă
 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN ACTUALITATE
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 18°C 18°C
IASI 15°C 15°C
CLUJ 13°C 15°C
CONSTANTA 17°C 15°C
CRAIOVA 19°C 18°C
BRASOV 11°C 13°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 24 Septembrie 2018, 21:08
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 24-09-2018
Deschidere: 8382.72
Maxim: 8427.97
Mimim: 8361.61
Variatie: -0.06%
TLV
2.33
0%
BRD
13.58
1.17%
FP
0.92
0.99%
SNP
0.37
1.35%
SNG
32.75
0.76%
EL
10.32
1.17%
TGN
355.50
1%
SIF5
2.14
0%
COTE
87.00
0.46%
M
26.50
3.28%
ARHIVĂ ȘTIRI