S-a sfârșit „idila” dintre China și Rusia, spune George Friedman. Previziune: Polonia va deveni noua putere conducătoare a Europei

Într-o analiză publicată pe Geopolitical Futures, Friedman trece în revistă principalele evenimente geopolitice ale ultimei luni și face o serie de previziuni legate de cursa marilor puteri și de modul în care invazia rusă schimbă algoritmul relațiilor internaționale.

În privința declarațiilor președintelui american Joe Biden, potrivit căruia SUA vor apăra Taiwanul în cazul unei invazii chineze după model rusesc, George Frideman spune că mai interesant este un alt detaliu legat de scena asiatică.

„Mai interesant este că Japonia, o țară care nu a întreprins acțiuni militare din 1945, a spus același lucru. Asta nu schimbă multe lucruri din punct de vedere militar – rachetele americane ar devora atacul amfibie al Chinei înainte ca acesta să ajungă pe țărmurile Taiwanului, de aceea Beijingul vorbește mult despre invazie fără a invada efectiv. Dar acest lucru schimbă dramatic mediul politic.

Nu în ultimul rând din cauza implicațiilor sale economice. Washington și Tokyo nu numai că se mândresc cu două dintre cele mai mari economii din lume, dar sunt mari clienți ai chinezilor. Avertismentul militar este implicit cuplat cu unul economic. Acest lucru este agravat și mai mult de o declarație legată de ceea ce Washingtonul numește Cadrul Economic Indo-Pacific, care va include aparent Japonia, Australia, Noua Zeelandă, Coreea de Sud, India, Singapore, Malaezia, Indonezia, Vietnam, Filipine, Thailanda și Brunei. Nu este clar ce va face acest grup sau când o va face. Ceea ce este clar e că există o mulțime de țări asiatice care sunt dispuse să participe la un grup economic sponsorizat în esență de Statele Unite, cu Japonia ca prim membru”, argumentează Friedman.

India stă la pândă

Analistul atrage atenția că există mai multe țări care așteaptă să profite de detronarea Chinei pe segmentul exporturilor mondiale.

George Friedman notează: „Asta nu este o mică scofală. China se confruntă cu probleme economice, iar asta îi aduce probleme președintelui Xi Jinping. Miracolul economic chinez a depins de exporturi pentru a genera capital intern. Dar, din mai multe motive, cererea pentru exporturile sale este în scădere, ceea ce a conspirat cu alte probleme pentru a destabiliza sistemul financiar al Chinei. India este dornică să ia locul Chinei ca principal exportator mondial, iar Malaezia, Indonezia, Vietnam, Filipine și Thailanda ar dori, de asemenea, să ia o parte din el. Deci, dacă cadrul acordă oricăruia dintre ei acces liber sau mai liber pe piețele americane și japoneze, China va deveni mai puțin competitivă.”

Cu toate astea, adaugă Friedman, originea problemelor Chinei este de ordin politic. „SUA au fost cel mai mare client al său (și încă este, dar nu ca înainte) și asta a rănit o serie de grupuri sociale din Statele Unite. Fostul președinte Donald Trump a impus taxe vamale asupra mărfurilor vândute în SUA, semnalând o schimbare în SUA și schimbând psihologia internă a Chinei pentru exporturi nelimitate la modul de gestionare a exporturilor potențial contractante. Pe termen lung, aceasta a fost o criză de încredere care a subminat sistemul financiar chinez, bazat pe proprietăți imobiliare, care trebuie să fie în echilibru cu durerea restructurării economice. Aceasta, la rândul său, creează o criză politică care duce fie la noi conducători, fie la mai multă represiune de către cei vechi.”

Cele două arme îndreptate spre China

Acum sunt două arme îndreptate spre China. „Una este cea militară, care include Dialogul de securitate patrulater al Japoniei, Indiei, Australiei și Statelor Unite. Cealaltă este economică, oferind o provocare serioasă strategiei de export a Chinei cu mult înainte ca aceasta să fie gata să treacă la consumul intern. Războaiele pot rezolva problemele economice, așa cum a făcut-o al Doilea Război Mondial pentru Statele Unite. Este puțin probabil ca alianța militară împotriva Chinei să înceapă un război; în schimb, Beijingul s-ar confrunta cu o coaliție periculoasă dacă ar începe unul. Cele două arme se sprijină reciproc”, crede Friedman.

Acest lucru se întâmplă în același timp cu războiul ruso-ucrainean. Rusia a ales să invadeze Ucraina cu presupunerea că Ucraina se va prăbuși. George Friedman: „Asta nu s-a întâmplat, în primul rând din cauza infuziilor masive de arme trimise în sprijinul Ucrainei, precum și a unui boicot economic asupra Rusiei. Amenințarea militară a Chinei se confruntă acum cu un contor militar din ce în ce mai puternic. China este, de asemenea, din ce în ce mai izolată. Cu luni în urmă, formase un fel de alianță cu Rusia. Nu a fost niciodată clar cum acea alianță ar fi fost de folos vreunei națiuni, dar n-o vom ști niciodată, datorită invaziei nereușite de până acum a Rusiei în Ucraina. China nu își mai permite să ajute Rusia din punct de vedere politic sau economic, iar Rusia nu își poate permite să ajute China militar.”

Previziunile

Suma tuturor acestor lucruri este că SUA „au reapărut ca un hegemon global, chiar dacă niciodată nu au pierdut cu adevărat acest rol”.

„Creșterea Rusiei și a Chinei au obligat SUA să atingă poziția pe care o atinsese între 1945 și 1991, dar aceeași creștere a făcut Moscova și Beijingul vulnerabile. Statele Unite sunt acum angajate cu Rusia și China și, dacă mai contează, în Europa”, subliniază George Friedman. „Este ceva ce am prognozat în 2009. Am spus că Rusia va ataca Ucraina, chiar dacă m-am înșelat cu privire la momentul invaziei și la felul în care se va descurca Rusia în ea. Am mai prezis că războiul va duce la o criză internă și că, între timp, o criză economică în China va crea o criză politică, lăsând SUA ca putere dominantă de facto în lume”, mai notează analistul.

„Acum că multe din ceea ce am scris s-au împlinit, vreau să încep să mă concentrez pe următorul meu set de previziuni pe următorii 10-20 de ani: apariția Poloniei ca putere conducătoare în Europa, reapariția Japoniei ca putere dominantă asiatică și ascensiunea Turciei. Acest război face din Polonia o putere militară semnificativă și un factor de decizie în Europa. Japonia a recunoscut acum că este atât o putere militară, cât și economică și, pe măsură ce China va slăbi, va fi puterea asiatică decisivă. Pronosticul meu pentru Turcia pare pesimist, dar nu renunț la el”, concluzionează Friedman.