Rusia va trimite arme nucleare în Belarus? Ce spun doi experți ai IISS

Anunțul din 25 iunie al președintelui rus Vladimir Putin că a acceptat să transfere rachete balistice cu rază scurtă de acțiune (SRBM) Iskander-M în Belarus nu este surprinzător, scriu cei doi excepți. Cel puțin din 2016, președintele bielorus Alexander Lukașenko a căutat transferul acestei arme pentru a moderniza și îmbunătăți capacitățile convenționale de rachete la sol ale Belarusului. În plus, Rusia încearcă să complice și mai mult planurile de apărare ale NATO pe flancul estic al Alianței, mai ales că NATO continuă să-și consolideze postura de apărare ca răspuns la războiul din Ucraina.

„Dar în mod neașteptat, Rusia va furniza Belarusului versiunea „M” a lui Iskander, mai degrabă decât versiunea „E” de export, pe care Moscova a furnizat-o Algeriei și Armeniei. Versiunea E are o rază de acțiune și o sarcină utilă reduse pentru a se conforma cu liniile directoare ale regimului multilateral de control al tehnologiei rachetelor (MTCR). Conform acestor linii directoare, exportul de rachete cu sarcini utile de peste 500 de kilograme și cu o rază de acțiune de peste 300 de kilometri este supus unei „prezumții puternice de negare” și are loc doar în circumstanțe excepționale. Și ca lucrurile să fie de-a dreptul stânjenitoare, Rusia este actualul președinte al MTCR”, se arată în analiza semnată de Alberque și Right.

Deși Belarus și-a îmbunătățit unele elemente ale capacităților sale convenționale de rachete lansate de la sol în ultimul deceniu, inventarul de rachete al Minskului constă în principal din sisteme din epoca sovietică. Exceptând cele șase sisteme moderne de rachete Polonez-M cu lansare multiplă, IISS estimează că Belarus deține în prezent 36 de platforme 9K79 Tochka-U (RS-SS-21 Scarab). Acesta din urmă este un SRBM cu o rază de acțiune de 120 de kilometri, care a fost în dotarea mai mulor foste republici sovietice începând cu 1975. Aceste sisteme par să fie împărțite în trei brigăzi diferite formate din 12 lansatoare fiecare. În mod oarecum confuz, modelul de luptă al Belarusului enumeră doar o singură brigadă de rachete – a 465-a –, care este staționată lângă Asipovichy.

Transferul prospectiv al lui Iskander-Ms, care are o rază de acțiune de 500 de kilometri, oferă Belarusului o creștere de patru ori a arsenalului său balistic la sol.

„Iskander-M va oferi Belarusului capacități îmbunătățite de lovire cu precizie, deoarece eroarea sa circulară probabilă de 5-10 metri – o măsură a preciziei unui sistem de arme – este de aproximativ 10 ori mai precisă decât Tochka-U.

Nu este clar câte Iskander-Ms va transfera Rusia în Belarus și cum ar putea afecta ordinea de luptă a țării. În vreme Minsk ar prefera probabil ca Rusia să-i transfere suficiente Iskander pentru a-și înlocui Tochkas-urile pe o bază unu-la-unu, probabil că Moscova va acorda prioritate livrărilor de rachetă către propriile forțe armate, având în vedere utilizarea extensivă a Iskander-ului în războiul din Ucraina. Drept urmare, Belarus ar putea fi forțată inițial să opereze concomitent atât Iskander, cât și Tochka”, notează experții.

Având în vedere vechimea Tochka și absența aparentă a lucrărilor de construcție expansive la Brigada 465 pentru a găzdui lansatoare și echipaje suplimentare, Belarus va căuta probabil să înlocuiască mai degrabă decât să-și sporească echipamentul mai vechi.

„Tochka-U și Iskander-M sunt ambele sisteme cu capacitate dublă, ceea ce înseamnă că pot fi echipate fie cu sarcini utile convenționale, fie nucleare – o caracteristică pe care Vladimir Putin a subliniat-o când a anunțat transferul convenit. Nu se cunoaște, totuși, dacă Iskander este „interschimbabilă la cald” precum racheta balistică cu rază intermediară DF-26 a Chinei, care are un focos care poate fi accesat de echipajul său și înlocuit rapid cu o variantă nucleară sau convențională. Dacă focoasele Iskander-ului nu sunt ușor interșanjabile, Rusia ar trebui fie să rețină rachetele complet asamblate pe teritoriul său și să le livreze în Belarus în caz de criză, fie să le transfere în Belarus pentru depozitare. Deși Belarus a găzduit 22 de depozite nucleare în timpul Războiului Rece, analiza imaginilor acestor situri arată că niciunul nu este într-o stare optimă”, scriu Alberque și Right.

O surpriză nucleară în ceruri

Mai surprinzător, Rusia a anunțat că intenționează să „îmbunătățească” sau să „modifice în mod corespunzător” avioanele de atac Sukhoi Su-25 Frogfoot din Belarus pentru a le permite să livreze arme nucleare. Putin a mai spus că Rusia ar putea antrena echipajele aeriene din Belarus pentru acest rol.

IISS estimează că Forțele Aeriene din Belarus dețin 22 de avioane Su-25, deși nu este clar câte dintre ele își propune Rusia să le modifice și câte echipaje aeriene vor fi instruite în livrarea de arme nucleare.

Cei doi analiști subliniază: „Su-25 are limitări semnificative în acest rol, iar acest lucru ridică ridică semne de întrebare legate de credibilitatea anunțului Rusiei și Belarusului. Proiectat ca un avion de sprijin aerian apropiat, Su-25 ar fi probabil limitat să livreze o armă nucleară doar în modul de cădere liberă. Acest lucru ar fi similar cu rolul jucat de aeronavele NATO cu capacitate dublă care sunt alocate misiunii nucleare a Alianței. Capacitatea de supraviețuire a Su-25 ar fi, totuși, mult mai slabă decât a celor NATO alocate acestui rol.”

Belarus operează patru avioane Su-30 SM Flanker H, care ar fi mai potrivite pentru livrarea de arme nucleare datorită razei lor mai lungi de acțiune, sarcinii utile mai mari și performanțelor de zbor mai bune. Prin urmare, nu este clar de ce a fost ales mai puțin capabilul Su-25.

„S-ar putea ca Rusia și Belarus să fie mai preocupate de semnalul pe care l-ar trimite anunțul Su-25 decât de credibilitatea reală a modernizării acestora.”

În timp ce potențiala reintroducere a armelor nucleare în Belarus nu va avea loc probabil la o scară comparabilă cu desfășurarea sovietică din timpul Războiului Rece, „perspectiva sa este un pas înapoi pentru securitatea euro-atlantică”.

„Dacă Rusia desfășoară arme nucleare în Belarus, probabil că va intra într-un aranjament nuclear similar cu sistemul Uniunii Sovietice de membri ai Pactului de la Varșovia, în care soldații sovietici au păzit, manipulat, încărcat și livrat arme nucleare la ordinul sovieticilor. Este mai puțin probabil ca Rusia să încheie un acord de partajare nucleară cu Belarus similar cu cel al NATO, în care arme nucleare să fie eliberate pentru a selecta aliații NATO la ordinul președintelui SUA pentru livrarea pe aeronave cu dublă capacitate.

Cu toate acestea, modificarea propusă a aeronavelor din Belarus pentru misiuni nucleare a complicat considerabil această judecată, iar Rusia a declarat că va antrena piloți din Belarus să livreze bombe nucleare aruncate din aer. Oricum, există posibilitatea ca în viitor Belarus să fie absorbit de Rusia într-un „stat al Uniunii”, caz în care soldații bieloruși ar putea fi subordonați Direcției Principale a 12-a, filiala forțelor armate ale Rusiei care îi supraveghează arsenalul nuclear non-strategic”, mai scriu cei doi experți.