Cum a fost posibil să se întâmple Revoluția rusă de la 1917? Care au fost premisele și care au fost urmările ei? Ar fi putut Rusia avea o altă istorie? Posibile răspunsuri aflăm din recent-lansata carte a profesorului Ioan Stanomir "Rusia, 1917. Soarele însângerat".
În recent lansata sa carte - "Rusia, 1917. Soarele însângerat. Autocrație, revoluție și totalitarism" - , Ioan Stanomir nu face o istorie a Rusiei. El trece, în schimb, în revistă ideile și contextele care au făcut posibilă lovitura de stat din 7 noiembrie 1917 și au condus la instaurarea totalitarismului. Anul 1917 începe cu Petru cel Mare, spune Stanomir. Două sunt caracteristicile care definesc de atunci modelul politic rusesc: autocrația și patrimonialismul.
Pentru Ioan Stanomir adevărata revoluție rusă s-a petrecut în februarie 1917, când țarul a fost obligat să abdice. Puciul care a urmat în noiembrie nu doar că a împiedicat democratizarea, dar a adus teroarea și totalitarismul. Rusia rămâne și azi o combinație între țarism și nostalgie sovietică.
Autorul vorbește mult despre rolul intelectualității contestatare -intelighentia, din rândurile căreia au apărut și radicalii fascinați de utopia comunistă.
La un secol de la acel octombrie 1917, Ioan Stanomir e convins că libertatea are nevoie să fie apărată la fel de mult ca și atunci.