Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Roxana Zamfirescu: Sunt dezamăgită să văd cât de jos şi cu ce viteză coboară nivelul jurnalismului

Ştirile TVR Online continuă seria interviurilor-portret, cu mărturii ale reporterilor speciali.  Roxana Zamfirescu, unul dintre specialiştii TVR în domeniul politic, a răspuns la întrebările noastre. Toate articolele cu şi despre jurnaliştii Direcţiei Ştiri TVR pot fi citite aici.

20 Martie 2013, 10:48 | Mădălina Ionescu |
Roxana Zamfirescu
Roxana Zamfirescu
Patrick Poivre d'Arvor, Roxana Zamfirescu
Reporter la lucru. Roxana Zamfirescu
La Palatul Parlamentului

La început a fost Radio Delta …

La început a fost Radio Delta, dar nicidecum din considerente jurnalistice...Aveam eu un motiv anume. Important e însă că am învăţat multe, am furat ceva meserie (sper, elegant) de la Luca Niculescu, am râs cu Mihai Găinuşă şi mi-am trăit primii ani de presă cu stângăcii şi bucurii, cu năzuinţe şi mici dezamăgiri. Am învăţat Bucureştiul cu reportofonul la purtător, din Ferentari până în Primăverii, la mitinguri, alegeri şi tot soiul de evenimente. Foarte folositor.

Credeai în anii studenţiei că jurnalismul politic va deveni specialitatea ta?

La drept vorbind, în anii studenţiei mă gândeam că jurnalismul s-ar putea să îmi rămână doar pe diplomă.Treptat însă, mi-am dat seama că nu va fi aşa. Cred că am conştientizat asta după un curs practic cu un videojurnalist de la France3, Marc Dou. Am făcut primul reportaj de televiziune din viaţa mea şi n-avea nimic de-a face cu politicul. Era vorba de alcoolici. Am filmat în secţii de dezalcoolizare, la “Alcoolicii Anonimi”, în cârciumi sordide de la margine de Bucureşti. Am învăţat enorm, îi sunt şi astăzi recunoscătoare lui Marc, cu care am şi rămas bună prietenă.

Ştiri politice am început să fac la Radio Delta RFI, dar nu mă atrăgeau în mod deosebit. Mai târziu, la vreo doi ani de la venirea în TVR, m-am trezit în faţa faptului împlinit. Cred că o specializare pe un anumit domeniu, cum e cazul meu pe cel politic, este necesară, dar în egală măsură e necesară şi evadarea din ea. Face bine şi la cap, şi la suflet, şi la meserie.

(w380) Reporter lPrin urmare, sunt mândră şi de materiale în care m-am manifestat altfel decât jurnalist pe politic, cum spunem noi. De exemplu, o săptămână petrecută în munţii Hunedoarei, în sate neelectrificate, izolate, unde pâinea vine o dată la câteva zile transportată pe măgar, iar viaţa are altă curgere mi-a rămas definitiv în memorie. Au ieşit de acolo câteva reportaje de care sunt mândră. Şi au ieşit şi nişte învăţăminte şi senzaţii extraordinare.

Scriai, acum ceva vreme pe Facebook-ul nostru cel de toate nopţile, că o zi în parc cu băiatul tău, petrecută în timp ce la televizor şi pe scena politică se duceau bătălii, ţi-a reamintit de frumuseţea măruntă de fiecare zi. Crezi şi azi că “viaţa e în altă parte?”

Kundera e unul dintre scriitorii mei favoriti...Şi nici zidurile Sorbonnei nu îmi sunt străine...Mă feresc de verdicte şi să postulez adevăruri. Am învăţat din politică, în primul rând, că mai toate lucrurile sunt relative şi să nu spui niciodată “niciodată”.

Cred că viaţa e în mai multe părţi, problema e că nu prea mai avem noi timp s-o trăim.De multe ori mi-aş fi dorit să trăiesc mai multe vieţi deodată. Şi îmi doresc încă şi mai mult, pe măsură ce înaintez în vârstă

(w300) La PalatulDacă nu erai jurnalist de televiziune în România, azi, când şi ce ai fi vrut să fii?

Ehei, cântăreaţă de operă, culmea! Câtă vanitate, atâta artă...Am însă, suficient realism încât să nu-i cânt decât băiatului meu. Mă rog, îi cântam până pe la vreo doi ani. Acum, la trei, deja mă ruşinez. Îmi place însă enorm opera şi pot spune că mi-am îndeplinit un vis din perioada liceului: să merg la un concert al lui José Carreras.

Să zicem că ai de scris, cum spuneam noi pe vremuri, la şcoală, “o compunere” cu titlul “Francofonia în viaţa mea”. Ce nu ar trebui să lipsească din ea, dacă o scrii azi? (20 martie, Ziua Francofoniei – n.r.)

N-aş vrea să sune preţios, dar francofonia a fost şi este un fel de fir roşu prin viaţa mea. L-a pornit o profesoară extraordinară de la mine de acasă, de la Buzău, doamna Trandafirescu. În primul rând, acest fir roşu m-a condus către oameni minunaţi, pe care sunt fericită să-i am alături. M-a dus prin iubiri, prietenii, m-a făcut să câştig pariuri cu mine însămi, m-a îndreptat spre locuri superbe şi trag nădejde că firul merge mai departe. Ba chiar sunt mândră să spun că îl învăţ câte puţin şi pe băiatul meu.

Când avea cam un an şi opt luni, a suferit o mică intervenţie chirurgicală. Eram îngrozită cum îi va fi după anestezie, să nu cumva să aibă ceva sechele, în sfârşit, griji de mamă. La vreo oră după ce s-a trezit, am început să îl intreb “Où est le nez?, Où est la tête?”. A reacţionat minunat, şi-a dus mâna la nas, la cap...M-am liniştit şi am râs pentru prima oară după zile încordate...

(w380) Patrick PoCe personalitate de televiziune admiri cel mai mult?

Patrick Poivre d'Arvor

Ce satisfacţii şi ce regrete ai ca jurnalist de televiziune?

Satisfacţii...când poţi să înnozi imaginea cu vorbele în aşa fel încât să iasă ceva bun. Când scoţi de la un interlocutor ceea ce crezi tu că e relevant pentru telespectator, nu ceea ce vrea interlocutorul respectiv. Când prin ceea ce ai făcut ai ajutat. Aş mai pune la capitolul satisfacţii şi prietenii pe care am reuşit să mi-i fac în redacţie şi bucuria că aceste prietenii rezistă. Dezamăgiri...să văd cât de jos şi cu ce viteză coboară nivelul jurnalismului în România. Să văd că, de fapt, în multe situaţii, jurnalismul nu mai e o profesie, ci un mijloc pentru atingerea unor obiective mai mult sau mai puţin onorabile. Dezamăgirile în privinţa carierei mele...prefer să le trec sub tăcere. Sunt în aşteptarea unor noi provocări. E adevărat că uneori aşteptările sunt cam lungi.

Ce nu uiţi niciodată să iei cu tine la filmare? Şi nu mă refer la operator şi telefon.

Documentarea şi atenţia. Şi încerc să uit orice prejudecată ori idei preconcepute.

În final, să facem ca la Oscaruri. Cui îi mulţumeşti pentru cariera ta de până acum?

Familiei, că îmi suportă ritmul de lucru. Părinţilor, că nu m-au împiedicat să urmez meseria pe care mi-am dorit-o. Şi, nu în ultimul rând, colegilor cu care lucrez (cu o menţiune specială pentru oamenii în general nevăzuţi, din partea tehnică a echipei de la Ştiri), fără de care nimic din ce mi-aş fi dorit nu s-ar fi putut împlini.

ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 24°C 25°C
IASI 24°C 26°C
CLUJ 27°C 24°C
CONSTANTA 16°C 16°C
CRAIOVA 25°C 26°C
BRASOV 23°C 25°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 25 Aprilie 2019, 21:34
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 25-04-2019
Deschidere: 8370.14
Maxim: 8432.09
Mimim: 8367.27
Variatie: 0.55%
TLV
2.15
0.23%
BRD
13.66
0.44%
FP
0.97
0.83%
SNG
34.00
1.33%
SNP
0.38
0.13%
TGN
352.50
0.71%
M
29.70
3.81%
EL
10.85
1.86%
SNN
10.36
0.19%
TRP
0.25
1.64%
ARHIVĂ ȘTIRI