Românii din Ucraina simt românește și poartă în suflet tradițiile și sărbătorile. Povestea unui bărbat care, născut în România Mare și devenit forțat cetățean ucrainean, a creat un mic muzeu cu tradiții românești la el acasă

Bucuros că are oaspeți din România, nea Ionică s-a îmbrăcat în straie de sărbătoare. Ne poftește în gospodăria sa din satul Voloca, de lângă Cernăuți. Aici s-a născut, în urmă cu aproape 90 de ani. Păstrează cu sfințenie amintirea acelor vremuri istorice.

Toate obiectele sunt de uz casnic pe care strămoșii noștri se foloseau în agricultură și eu le-am colecționat de pe la oameni și m-am gândit să fac un mic muzeu, spune bărbatul.

Aceste obiecte de odinioară sunt averea cea mai de preț a lui nea Ionică. Iar tradițiile românești umplu fiecare colț din micul muzeu.

Ne-a Ionică și-a trăit primii 10 ani din viață în România Mare, când Bucovina era între aceleași granițe cu Transilvania, Crişana, Maramureş și Banat. Vremurile de atunci sunt acum o pagină dintr-o carte de geografie pe care nea Ionică o păstrează cu sfințenie în casa părintească.

Al Doilea Război mondial avea să schimbe însă totul. Fratele lui nea Ionică a fost mobilizat pe frontul de luptă. A fost rănit și dus la București. Nu s-a mai putut întoarce acasă, în Bucovina. În 1944, cei doi frați au fost despărțiți după ce Bucovina de Nord a fost ocupată de URSS.

Nea Ionică simte și trăiește românește, chiar dacă acum, în actele oficiale, este cetățean ucrainean. Pe pereții căsuței vechi de 100 de ani stau la loc de cinste portretele unor mari români.