Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.
SALONUL DE CARTE DE LA PARIS

România este invitata de onoare a Salonului de Carte de la Paris

“Lettres roumaines à lʼhonneur” este sloganul sub care se desfăşoară în capitala Franţei, între 21 şi 25 martie, Salonul de Carte. Salon du Livre de la Paris, eveniment la a cărui ediţie din acest an România este aşadar ţară invitată de onoare, este o șansă de promovare și de diplomație culturală de mare impact pentru cultura noastră.

04 Martie 2013, 18:13 (actualizat 22 Martie 2013, 13:21) | Ştirile TVR Online, în parteneriat cu Institutul Cultural Român |
Salonul de Carte de la Paris, 2013

Lista oficială a invitaţilor la Salon du Livre 2013 de la Paris cuprinde 27 de autori români, selecție operată în martie 2012 de Centrul Naţional al Cărţii din Franţa, cu consultarea Institutului Cultural Român.

Pe lista invitaților figurează scriitorii: Gabriela Adameşteanu, Radu Aldulescu, Savatie Baştovoi, Mircea Cărtărescu, Petru Cimpoeşu, Florina Ilis, Dan Lungu, Norman Manea, Marius Daniel Popescu, Răzvan Rădulescu, Adina Rosetti, Bogdan Suceavă, Lucian Dan Teodorovici, Dumitru Ţepeneag, Eugen Uricaru şi Varujan Vosganian (prozatori), Ana Blandiana şi Doina Ioanid (poete), Nicoleta Esinencu, Alina Nelega, Matei Vişniec (dramaturgi) Lucian Boia, Gabriel Liiceanu, Andrei Oişteanu, Andrei Pleşu (eseiști), Ileana Surducan, Alex Tamba (autori de benzi desenate).

Ministerul Culturii și Patrimoniului Național va participa ca partener, calitate în care a invitat un număr de nouă autori români: Horia Bădescu, Riri Manor, Mircea Martin, Ion Mureșan, Valentin Nicolau, Marta Petreu, Ioan Es. Pop, Eugen Simion, Dănuț Ungureanu.

Institutul Cultural Român va avea următorii invitați: Constantin Abăluță, Nicolae Breban, Al. Călinescu, Magda Cârneci, Paul Cernat, Mircea Dinescu, Neagu Djuvara, Ioana Drăgan, Teodor Dună, Ileana Mălăncioiu, Solomon Marcus, Stelian Tănase, Daniela Zeca Buzura.

Institutul Cultural Român întreabă, scriitorii răspund.

(serial)

Ce poate aduce literaturii române ediţia din acest an a Salon du Livre?

Ce înseamnă pentru dumneavoastră prezenţa la această ediţie la care România este oaspete de onoare?

BUJOR NEDELCOVICI

"În urmă cu câțiva ani, când era Minstru al Culturii Ion Caramitru, am ținut un mic discurs în fața standului românesc în care îmi exprimam speranța că România va fi cândva invitată de onoare la Salon du livre de la Paris. Iată că visul meu s-a realizat după mai mulți ani. Va fi o bună ocazie pentru a face cunoscut publicului din lumea întreagă si editorilor care vor fi prezenți, că România face parte din patrimoniul cultural european și că înainte de '89 și după '90 în România au fost romancieri, eseiști, poeți, critici literari, filosofi, istorici de certă valoare și care merită să fie traduși și studiați de cât mai mulți editori și cititori.

Prezența mea la Salon du livre de la Paris va fi un bun prilej pentru a mă întâlni cu scriitorii care au plecat în exil înainte de '89 și de a cunoaște mai bine literatura ultimilor ani în care s-au afirmat mai mulți scriiitori de certă valoare și care au fost traduși în diverse limbi europene. O să particip la masa rotundă cu tema „La littérature migrante roumaine“. Pentru că eu aparțin literaturii de exil, o să mă opresc mai mult asupra acestui aspect".

 

DINU FLĂMÂND
Literatura românească pusă la loc de cinste (de fapt, creația scrisă românească, în sens mai larg)…văd deja afișe mari prin Paris cu acest anunț și-mi aduc aminte că în urmă cu peste două decenii nimeni nu putea nici visa la așa ceva. Vestitul Salon se ținea pe atunci la Grand Pallais, România nu era nici pe hărțile meteorologice, dacă mi se permite să mă autocitez, cu un vers pe are mi l-a vârât în buzunar sentimentul de amărăciune ce mă cuprinsese la primul meu contact cu această uluitoare demonstrație de putere pe care ți-o inspiră parizianul Le Salon du Livre. Puterea unei forțe, totuși, plăpânde, în raport cu desfășurarea de batalioane publicitare de care beneficiază comerțul cu tot felul de alte bunuri de consum, dar reală forță de impact, în această țară unde, spre cinstea lor, rămân încă atâția oameni care se bat să nu fie transformate toate librariile în buticuri de modă și să nu fie tipărită numai literatură de gară sau maculatură literară gata mestecată, pentru confortul consumerist al celor pe care absența cărții îi imbecilizează perfid.

Un subtitlu poate și mai pertinent al prezenței noastre ca invitați de onoare sună astfel: La Roumanie se livre, joc de cuvinte tipic francez prin  care se înțelege că aducem cărti dar și că ne deschidem sufletul. Cu deschiderea sufletească e și nu e prea complicat, dar de asta se ocupă literatura; dar cu adusul cărților românești e o intreagă problemă. Încă sunt prea puține traduceri în franceză și în general în limbile de circulație, din literatura noastră modernă și contemporană. Așa că prezența noastră la Salon trebuie văzută mai mult ca o încurajare pentru viitor, decât un desant de carte care să cucerească repede librăriile de pe mai multe meridiane. Ce vreau să spun: în competiția pentru fixarea unei imagini de țară, de care profită apoi si comerțul, și politica și fiecare român în parte, constatând că e întâmpinat cu simpatie și nu cu prejudecăți, o strategie coerentă pentru susținerea unui vast program de traduceri în toate limbile de circulație ocupă primele două capitole urgente! Trebuie să facem mult mai mult și mai bine ca să ne facem cunoscuți cu ceea ce ne reprezintă și ne avantajeză. Banii investiți în asemenea programe, relativ puțini, dar care trebuie să fie utilizați metodic, ne pot aduce beneficii înmiite și realul prestigiu după care ne arde buza.

Sunt bucuros, firește, să văd cărțile scriitorilor români, deci și câteva titluri de ale mele, în franceză, pe mult râvnitele mese de la pavilionul central și la ședințele de semnături de autografe unde flash-urile fotografilor te orbesc; sunt bucuros mai cu seamă pentru cei tineri, unii dintre ei născuți cu fabulosul noroc de a fi proiectați pe marea scena imediat după ce abia au debutat. Dar eu nu uit că nu la saloane de carte, fie ele și internaționale, și nici la sesiunile de autografe se scriu cărțile, ci în imperiul singurătății creative, de unde scriitorul nici nu prea ar trebui să iasă prea des, lăsând să-l reprezinte doar cărțile sale. Literatura de astăzi a României, ca să mă refer doar la acest segment, este vie și chiar derutant de nouă, în căutările ei identitare. Dar nu cred că ar fi înflorit deja cu toată vigoarea pe care  și-o caută după ieșirea din bezna totalitară, ceea ce și explică, poate, anumite reticențe, ezitări, semne de întrebare cu care o tratează marile edituri, inclusiv agregatele internaționale care ventilează cartea prin lume. Va trebui să oferim mult mai mult, să ajungem la diversitatea și intensitatea pe care le stăpânește deja un alt limbaj românesc, cel al cinematografiei.

BOGDAN SUCEAVĂ
Cred că niciun autor nu se mai impune singur în vremurile noastre. Pentru a avea o oarecare șansă în mediul saturat de informație de azi, autorii de literatură scrisă în limba română au nevoie de expunere în mass-media în momente-cheie ale industriei editoriale. Ajută foarte mult când există continuitate în eforturile Ministerului Culturii, ale Institutului Cultural Român, ale diverselor programe românești, astfel încât, vreme de mai multe decenii, cultura română să poată propune sistematic pe plan internațional produse culturale bine realizate și bine prezentate. Sunt însumate, într-un astfel de moment cultural, eforturile unor autori care muncesc enorm, ale unei industrii editoriale care a crescut mult în profesionalismul cu care își pregătește cărțile (cel puțin asta am simțit eu, pe baza lucrului alături de echipele editoriale de la Polirom și de la Curtea Veche), ale unor traducători de o excelentă calitate (lucările mele au beneficiat de efortul depus de Dominique Ilea, pentru ediția franceză a romanului Venea din timpul diez, și, mai înainte, pentru alte traduceri, de Alistair Ian Blyth, Sean Cotter sau Éltető József) și nu în ultimul rând e nevoie de un efort diplomatic și administrativ inteligent pentru a aduce culturii române un moment de vizibilitate ca acesta. Cred că scala temporală pe care ar trebui să învățăm să ne proiectăm eforturile ar trebui să aibă ca unitate de măsură deceniul, pentru că avem o mare distanță de parcurs și multă muncă stă înaintea noastră. Din fericire, în anii din urmă, cinematografia românească a izbutit să schimbe anumite percepții asupra a ceea ce românii produc. Acest element mi se pare foarte promițător. De asemenea, câteva programe ale Institutului Cultural Român au reprezentat tot atâtea instrumente culturale utile care au permis literaturii române să călătorească. Mi-aș dori ca Salonul Cărții din acest an să reprezinte un moment de reflecție despre cum s-ar putea continua toate aceste eforturi  importante, care pentru o vreme au fost bine direcționate. Mi-aș dori să se poată spune despre ediția 2013 a Salonului Cărții că a reprezentat un punct de turnură în felul în care cititorul interesat de literatură din Franța a început să perceapă literele românești. Am sentimentul că toți autorii care scriu în limba română și vor fi prezenți la Paris între 21 și 25 martie își vor conjuga eforturile în acest sens. Și nu e vorba doar de ei, pentru că, în spatele fiecărei cărți, există o poveste și un îndelungat efort al atâtor oameni care au făcut acest moment posibil.

Întrucât, din 1996, trăiesc în Statele Unite, mi se întâmplă să reprezint cultura română în fiecare zi. Atunci când am prezentat romanul Venea din timpul diez în fața unor cititori interesați de literatură, în diverse locuri din America de Nord, am câștigat o experiență importantă. Știu să descriu valori ale culturii noastre, care ar putea trezi interesul unui cititor, care și-ar dori să afle mai multe despre spațiul literar de limbă română. Poate ar fi fost o vreme când aș fi fost emoționat de participarea la un eveniment editorial precum Salonul Cărții de la Paris, dar, între timp, lucrurile s-au schimbat: am învățat să vorbesc despre literatură în termeni pragmatici. Știu care ne-ar putea fi speranța secretă și o amintesc aici: căutăm o confirmare că eforturile noastre literare, elaborate cu strădania orelor de singurătate și reflecție, admit o compatibilitate cu un discurs traductibil. Visăm în secret că putem ieși din cochilia unui destin local, căci limba noastră literară ne este casa. Sperăm că efortul celui care lucrează în bibliotecă ori, neștiut, retras într-un colț de lume, scriind într-un idiom minor, înspicat cu parfumul vechilor cazanii, poate ajunge să spună mult despre transformarea prin care a trecut întreaga lume în acești douăzeci de ani. E paradoxal: există oare vreo măsură a realității mai fidelă decât ficțiunea? Aceasta e speranța secretă pe care o nutrim atunci când prezentăm ceea ce ne interesează pe noi cel mai mult.

 

LUCIA VERONA

Prezenţa României ca invitat de onoare la Salon du Livre 2013 este, fără îndoială, un eveniment major, dar rezultatele se vor vedea în timp. Nu ştiu dacă Salonul va aduce literaturii române altceva decât, timp de patru zile, o mai bună vizibilitate, ceea ce deja nu e puţin. Va duce asta la creşterea numărului de cărţi româneşti pe rafturile librăriilor franceze? Ar fi excelent, mai ales dacă aceste cărţi ar avea succes, adică ar fi cumpărate şi citite de foarte mulţi francezi. Dar Salonul este - pentru scriitorii şi editorii români, pentru autorităţile culturale din România - şi o şansă de maturizare, de ieşire dintr-un anume provincialism care s-a dovedit păgubos, şansa de a înţelege că, ne place sau nu, cartea este o marfă, iar măsura succesului este raportul dintre cerere şi ofertă. Cîteva semne că acest adevăr neplăcut e pe cale de a fi înţeles la Bucureşti au apărut deja - sunt invitaţi mai mulţi prozatori decât poeţi (pentru că, vai, poezia nu e o marfă vandabilă!), se acordă o oarecare atenţie dramaturgilor (cartea de teatru nu e nici ea prea vandabilă, dar o piesă publicată are şansa de a ajunge la profesionişti ai scenei - regizori, actori - care o pot, apoi, prezenta marelui public), în fine, nu sunt omise cărţile SF şi mystery&thriller, considerate „minore” de către critici, dar atrăgătoare pentru publicul larg (la noi şi peste tot în lume).

Invitaţia mă onorează , mai ales pentru că am şansa de a participa, în cadrul Salonului, la două dezbateri care se anunţă foarte interesante. În plus, în afara Salonului, dar nu fără legătură, voi participa, alături de alţi dramaturgi români, la lansarea, într-un teatru din Montmartre, a unei colecţii de piese româneşti traduse în franceză şi publicate de editura Tritonic Books International. De aici până la o mai mare prezenţă pe scenele franceze a dramaturgilor români este însă cale lungă. Voi avea şi cîteva întîlniri cu editori francezi; nu-mi fac mari iluzii, deşi nu se ştie de unde sare iepurele. Privesc, deci, Salon du Livre, cu un optimism bine temperat; sper, totuşi, că va însemna, pentru mine, mai mult decît pretextul unei excursii la Paris...


MARTA PETREU

Mă tem că trebuie să scriu cîteva banalităţi: participarea la un Salon de Carte, chiar şi în calitate de „România oaspete de onoare”, înseamnă doar o şansă, o uşă care s-a deschis  – nu şi cîştigarea unui „concurs”. O cultură şi o literatură nu pot fi lansate „afară” numai prin asemenea evenimente excepţionale. România trebuie să îşi exporte cultura în mod constant, să fie tot timpul şi peste tot prezentă, pe toate pieţele importante de cultură, conform propriului său proiect cultural şi, trebuie s-o spun, pe cheltuiala proprie. Nu îmi fac iluzii şi nu cred că lumea ar avea nevoie de noi, piaţa culturală franceză este saturată de tot ce se întîmplă în Franţa însăşi şi în lume; dimpotrivă, ştiu că noi avem nevoie de lume, că noi avem o nevoie disperată să fim recunoscuţi din punctul de vedere al identităţii culturale, noi însemnînd România şi cultura românească.


Am fost, în urmă cu mulţi ani, în programul „Les Belles Étrangères”, finanţat şi conceput în întregime de Franţa. Şi acela a fost o uşă pe care Franţa a deschis-o pentru noi, o invitaţie să fim părtaşi la murmurul cultural al lumii contemporane. Dar a depins de noi ce s-a întîmplat  după aceea. La începutul anilor 2000, în librăriile din Paris, în raftul de literatură românească erau numai cîte 2, 3 cărţi, Eliade, Ţepeneag, Virgil Tănase, Vona… uneori Dumitru Ţepeneag nici nu era pus la literatură română, ci la cea franceză, căci scria direct în franceză… Acum raftul e mai plin, stau aliniate cărţi de Sorescu, Rebreanu, Cărtărescu, Manea, Adameşteanu, Florina Ilis şi alţii. S-a întîmplat că am mers în ultimii ani, pentru probleme personale şi pe banii mei, mă grăbesc să spun, la Paris de mai multe ori, şi de fiecare dată am controlat rafturile de carte românească din marile librării: mi s-a părut că sîntem într-o situaţie ceva mai bună decît în urmă cu 10 ani, dar incomparabil inferioară faţă de culturi precum cea maghiară, cehă, poloneză... La fel, ţinînd cont de realitatea culturii româneşti extrem-contemporane, care se află într-o explozie de creaţie, ceea ce a exportat România este infim.


Ei, dacă după Salonul acesta de la Paris noi vom exporta în spaţiul de limbă franceză şi mai multe cărţi româneşti decît pînă acum, atunci şi numai atunci voi crede că Salonul a fost un succes şi că, într-adevăr, şi-a atins scopul. Pentru mine accentual stă pe continuitate şi pe viitor, nu pe evenimentul punctual al Salonului propriu-zis.

Trebuia să am două cărţi la Salon, un volum de poeme, L’Apocalypse selon Marta la Éditions Caractères, tradus de Linda Maria Baros, şi Notre maison, dans la plaine de l'Armageddon, roman tradus de Florica Courriol la Editura l’Âge d’Homme, dar, dintr-o încurcătură de care nu este nimeni vinovat, nu va fi decît volumul de poeme.  Marco Cugno, românistul italian, cu care am fost prietenă, îmi spunea, după cîte un eveniment cultural românesc reuşit din Italia, că, uite, la Torino nu se mai vorbeşte despre România numai ca despre ţara emigranţilor cu probleme, ci şi ca despre o ţară de cultură. Ca românist, el era foarte sensibil la onoarea externă a României. Poate că aşa va fi şi după acest Salon de Carte, n-o să se mai vorbească – o vreme – în Franţa despre România numai ca despre ţara care le-a adus o grămadă de emigranţi pe care trebuie să-i repatrieze cu cîţiva euro în buzunar, ci şi ca despre o ţară cu o cultură interesantă... Poate că noi, scriitorii şi editorii, o să mai spălăm cîteva pete de pe imaginea externă mereu mînjită a României.

ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN CULTURĂ
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 18°C 18°C
IASI 14°C 11°C
CLUJ 14°C 14°C
CONSTANTA 13°C 11°C
CRAIOVA 17°C 19°C
BRASOV 13°C 13°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 21 Martie 2019, 22:49
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 21-03-2019
Deschidere: 8018.97
Maxim: 8081.47
Mimim: 8018.97
Variatie: 0.36%
FP
0.90
1.12%
TLV
2.13
0.71%
SNP
0.37
0%
BRD
12.94
1.38%
SNG
31.30
0.48%
TEL
20.70
0%
SIF5
2.10
0.72%
SNN
9.67
1.56%
TGN
334.00
1.04%
EL
10.28
1.18%
ARHIVĂ ȘTIRI