Revoltă sau revoluție? Armenia este dependentă economic și politic de Rusia

O duc rău pentru că nu pot face comerș decât cu Iranul și Georgia; granițele cu Azerbaidjan și Turcia au fost închise în anii 90 din cauza conflictului înghețat din regiunea Nagorno-Karabah. Și chiar de ar sta lucrurile altfel, Armenia are o altă problema uriașă. Corupția.

Partidul republican, aflat la putere de 20 de ani, este prima formașiune să-i zicem democratică apărută după destrămarea URSS.

În ultimii 10 ani, Armenia a fost condusă de Serj Sargzian, un politician din „valul nou” , extrem de abil, care a speculat momentul trecerii acestui stat de la forma de guvernamânt prezidențială la cea parlamentară  astfel încât să se asigure că rămâne în continuare în fruntea statului.

S-a visat un mic Vladimir Putin care, nu-i așa , a făcut o mică pauză în fotoliul de premier înainte de a reveni la Kremlin.

Numai că schema lui i-a scos în stradă pe armenii sleiți de orice fel de speranță. L-au vrut pe liderul opoziției, dar parlamentul l-a respins. A început revoluția. Sau mai curând revolta împotriva partidului de guvernământ care încearcă să acapareze toată puterea. Armenia nu e Rusia.

Armenia care pretinde că a fost firul care a destrămat URSS nu îngrădește dreptul oamenilor de a protesta, nu controlează presa. Și totuși, până unde poate merge aceasta revoltă? Nu prea departe.

Armenia este dependentă de Rusia ca și când URSS-ul nu ar fi dispărut nici o secundă. Nu poate supraviețui fără sprijinul guvernamental și economic al rușilor.

De ce? Păi poate pentru simplul fapt că elementele cheie din infrastructura economica, în sectorul energetic de exemplu, fie sunt în proprietatea unor ruși, fie sunt administrate de ruși.