Reversul medaliei – Marii gimnaști concurează deseori accidentați

7 aprilie 2017, 20:06

1979: „La Campionatele Mondiale de Gimnastică de la Dallas, Nadia Comăneci iese din spital pentru a ajuta echipa României să câștige titlul suprem.  La paralele, Nadia nu poate lucra fiindcă mâna infectată (…) nu-i permite să strângă bara. Publicul este înmărmurit. Foarte mulţi spectatori veniseră numai pentru ea”.

(w500) Nadia ComÄ

Gimnastica este considerată una dintre disciplinele sportive în egală măsură spectaculoasă şi periculoasă.

Anual, peste 80.000 de gimnaşti suferă accidentări, conform unui raport al Societăţii Americane de Ortopedie.

Sunt factori de oboseală sau supra-antrenament, sunt factori care ţin de antrenor (…) sau factori care ţin de complexitatea crescută a exerciţiilor, iar sportivul încearcă să îşi depăşească limitele„, explică Ionel Costeschi, medic la Institutul de Medicină Sportivă.

O accidentare poate însemna sfârşitul unei cariere de succes.

Primul campion mondial din istoria gimnasticii româneşti, „stăpânul inelelor” Dan Grecu s-a retras din activitate din cauza unei rupturi musculare suferite la Jocurile Olimpice de la Moscova, din 1980.

(w500) Gimnastul

Pur și simplu, în finala de la inele, la începutul exerciţiului, acelaşi element, am simţit că mi-a explodat umărul. (…) Am avut dureri şi înainte, dar am sperat totuşi că o să pot să fac un exerciţiu la inele. Eh, nu s-a mai putut, povestește el acum. 

Accidentarea suferită de marele campion a fost de fapt o recidivă. Primele probleme medicale apăruseră cu 4 ani înainte, la Olimpiada de la Montreal, dar sportivul a ignorat sfaturile medicilor.

„Unii mi-au zis te operăm, te facem ca nou, dar nu o să mai poţi să faci gimastică. Şi atunci nu am făcut operaţia şi am continuat”, povesteşte Dan Grecu.

Ionel Costeschi, medic Institutul de Medicină Sportivă: „Logica sportivului este următoarea: dacă am muncit zeci de ani pentru o performanţă, în ajunul unui mare concurs – de exemplu olimpiadă – oprirea de către doctor a activităţii sportive i-ar împiedica să câştige o medalie. Consecinţele în plan psihic sunt o reacţie de depresie, de decepție, pentru că se pregăteşte de ani buni şi în ajunul unei olimpiade, de exemplu, este nevoit să abandoneze„.

Alte glorii alte sportului românesc s-au accidentat şi au ratat competiţii importante din cauza hazardului.

Elena Leuştean şi colegele sale de lot au fost spitalizate după ce hotelul în care se aflau a luat foc. Gimnastele au sărit pe geam de la etajul al doilea. Elena a avut tot corpul în ghips.
(w500) Elena LeuÈ
În lumea gimnasticii sunt şi sportivi care nu şi-au mai revenit niciodată în urma unei accidentări.

Cu adevărat relevant pentru marii campioni este însă faptul că sunt dispuşi să facă orice sacrificiu pentru glorie.

În avanpremiera Europenelor de la Cluj, Ştirile TVR au lansat, în 27 martie, campania campioni de poveste/#gimnastica60,  30 de reportaje despre momentele de glorie, dar şi de cumpănă pe care gimnastica românească le-a traversat de-a lungul celor şase decenii scurse de la primele Campionate Europene (Bucureşti, 1957).

Evoluţia gimnasticii. Românii au revoluţionat acest sport şi au dat lumii nume de legendă

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite