Reputat istoric american: „Războiul Rece nu s-a încheiat niciodată”. De ce devin liderii din Rusia autocrați

Războiul Rece nu s-a încheiat niciodată, argumentează într-un eseu din publicația Foreign Affairs reputatul istoric american Stephen Kotkin.

19 Aprilie 2022, 16:29 (actualizat 19 Aprilie 2022, 16:33) Știrile TVR |
Foto: Kevin James Shay/Unsplash

Similitudinile dintre Iosif Stalin și Vladimir Putin, dintre invadarea Ucrainei și Primăvara de la Praga, din 1968, ne arată nu că istoria se repetă, ci că „istoria făcută în acele epoci anterioare continuă și astăzi”, este de părere istoricul.

„Eternul imperialism rus apare drept cea mai ușoară explicație, de parcă ar exista un fel de înclinație culturală înnăscută către agresiune. Nu este. Însă, pe de altă parte, ar fi, de asemenea, simplist să vedem invazia Rusiei ca o simplă reacție la imperialismul occidental, fie sub forma NATO”, subliniază Stephen Kotkin.

„Încercarea imposibilă” pe care trebuie să o abandoneze Rusia

În opinia istoricului, episoadele recurente de agresiune rusă asupra fostelor state sovietice reflectă „aceeași capcană geopolitică”, una pe care „conducătorii ruși și-au întins-o din nou și din nou”.

„Mulți ruși își văd țara ca pe-o putere providențială, cu o civilizație distinctă și cu o misiune specială în lume, dar capacitățile Rusiei nu se potrivesc cu aspirațiile sale, așa că conducătorii ei recurg mereu la o hiperconcentrare a puterii statale într-un efort coercitiv de a închide prăpastia cu Occidentul. Dar impulsul pentru un stat puternic nu funcționează, degenerând invariabil într-un guvern personalist”, atrage atenția Stephen Kotkin.

La rândul ei, „combinația dintre slăbiciune și grandoare” îl determină „pe autocrat să exacerbeze însăși problema care i-a facilitat apariția”. După 1991, când diferența dintre Rusia și Occident „s-a lărgit radical”, geopolitica sovietică Moscovei nu a pierit.

Mai mult, consideră Kotkin, aceasta „va persista până când conducătorii ruși vor face alegerea strategică de a abandona încercarea imposibilă de-a deveni o mare putere egală cu Occidentul și va alege, în schimb, să trăiască alături de el și să se concentreze asupra dezvoltării interne a Rusiei”.

Toate acestea explică de ce sfârșitul Războiului Rece a fost un miraj, susține istoricul american.

„Evenimentele din 1989-1991 au fost niște consecințe, dar într-atât de mult, cum a considerat majoritatea observatorilor, inclusiv eu. În acei ani, Germania s-a reunit în cadrul alianței transatlantice, iar puterea rusă a suferit o reducere temporară bruscă - rezultate care, odată cu retragerea ulterioară a trupelor de către Moscova, au eliberat țările mici din Europa de Est, lăsându-le dreptul să adopte o ordine constituțională democratică și economii de piață și să se alăture Occidentului în UE și NATO.  Acele evenimente au transformat viețile oamenilor din țările aflate între Germania și Rusia și dintre cei doi inamici istorici înșiși, dar au schimbat lumea mult mai puțin”, notează Stephen Kotkin în eseul său.

Germania proaspăt reunificată a rămas în mare parte un „non-factor geopolitic”, cel puțin „până în săptămânile de după invadarea Ucrainei”, când Berlinul „a adoptat o postură mult mai asertivă”.

„Părți din Europa de Est, cum ar fi Ungaria și Polonia, care s-au numărat printre cei mai mari perdanți ai războaielor mondiale și a reglementărilor de pace, au început să prezinte tensiuni iliberale și, în acest fel, au confirmat limitările în cadrul UE. Deși scăderea radicală a dimensiunii statului rus s-a menținut în cea mai mare parte (până în prezent), prăbușirea puterii ruse a fost rareori permanentă, la fel cum s-a întâmplat după Tratatul de la Versailles din 1919. Răgazul relativ scurt al Occidentului în cursa de mare putere cu Rusia fost doar o clipire istorică”, atrage atenția Kotkin.

O altă problemă de interpretare

Alte dovezi care ne demonstrează că Războiul Rece nu s-a sfârșit?

„Peninsula Coreeană a rămas divizată, iar China a rămas comunistă și continuă să insiste în revendicările sale asupra insulei democratice autonome Taiwan, inclusiv asupra dreptului de-a o unifica forțat cu continentul. Cu mult dincolo de Asia, persistă rivalitățile cu tentă ideologică și rezistența la puterea americană și la idealurile pretinse ale Occidentului. Mai presus de toate, potențialul Armaghedonului nuclear, printre aspectele definitorii ale Războiului Rece, persistă și el. În altă ordine de idei, a susține că Războiul Rece s-a încheiat înseamnă a reduce acel conflict la existența statului sovietic”, subliniază Kotkin.

Ideea greșită că Războiul Rece s-a sfârșit odată cu dizolvarea Uniunii Sovietice „a stimulat unele alegeri fatidice de politică externă la Washington”.

„Crezând că concurența ideologică a fost soluționată definitiv în favoarea lor, majoritatea factorilor de decizie și a gânditorilor americani s-au îndepărtat de la a-și vedea țara ca piatra de temelie a Occidentului, care nu este o locație geografică, ci o concatenare de instituții și valori - libertatea individuală, proprietatea privată, statul de drept, piețele libere, disidența politică — și care cuprinde nu numai Europa de Vest și America de Nord, ci și Australia, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan și multe alte locuri, de asemenea”, argumentează istoricul american.

Refuzul „mondialismului occidental”

Furate de aceste convingeri, elitele americane au îmbrățișat o viziune a unei „ordini internaționale liberale” condusă de SUA, care putea, teoretic, „să integreze întreaga lume – inclusiv societăți care nu împărtășeau instituțiile și valorile occidentale – într-o singură globalizare”.

„Visele febrile ale unei ordini liberale fără limite au ascuns persistența încăpățânată a geopoliticii. Cele trei civilizații antice ale Eurasiei – China, Iran și Rusia – nu au dispărut brusc, iar până în anii 1990, elitele lor au demonstrat în mod clar că nu au intenția de-a participa la un mondialism în termeni occidentali. Dimpotrivă, China a profitat de integrarea sa în economia globală fără a-și îndeplini obligațiile economice, cu atât mai puțin acceptând să-și liberalizeze sistemul politic. Iranul s-a angajat într-o încercare continuă de a-și arunca în aer vecinătatea în numele propriei securități - asistat fără să vrea de invazia Statelor Unite în Irak. Elitele ruse s-au supărat de absorbția în Vest a foștilor sateliți sovietici, chiar dacă mulți oficiali ai guvernului rus s-au folosit de serviciile de spălare a banilor oferite de firme occidentale de top. În cele din urmă, Kremlinul a reconstruit mijloacele pentru a se răzbuna. Și în urmă cu aproape două decenii, China și Rusia au început să dezvolte un parteneriat anti-occidental de doliu reciproc și-n văzul tuturor”, mai scrie Kotkin.

Articole pe aceeaşi temă
 
*
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN EXTERN
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 6°C 7°C
IASI 4°C 5°C
CLUJ 4°C 5°C
CONSTANTA 7°C 10°C
CRAIOVA 6°C 5°C
BRASOV 5°C 7°C
Vezi toate informatiile meteo
TVR +
Canalul TVR YouTube
ARHIVĂ ȘTIRI