Republica Islamică | Viaţa dublă a iranienilor. Oficial, se respectă normele stricte de comportament, dar în viața privată se întâmplă altceva. Locuitoare din Teheran: Merg la concerte de heavy metal, nu-mi pun văl și îmi place sexul

Iran stradă
Iran stradă
11 mai 2023, 08:43

Această viaţă dublă nu presupune orgii sau excese, ci lucruri mai degrabă banale: să bea o bere, să-şi descopere părul, să asculte muzică, să danseze sau să meargă cu motocicleta.

Republica Islamică fondată de ayatollahul Ruhollah Khomeini în 1979
a interzis, printre altele, muzica, alcoolul, discotecile, jocurile de noroc, sporturile mixte, relaţiile sexuale în afara căsătoriei şi a impus segregarea pe sexe în multe aspecte ale vieţii, scrie EFE.

Aceste limitări au fost mai dure pentru femei, care au trebuit să se acopere cu văl – fără acest articol de îmbrăcăminte erau ca şi”dezbrăcate”, a transmis Khomeini -, dar li s-a interzis inclusiv să meargă pe motocicletă sau pe bicicletă, să cânte în public sau să practice anumite sporturi.

„Dacă femeile merg cu bicicleta sau cu motocicleta pot răspândi corupţia şi din acest motiv este interzis”, a afirmat cu mulţi ani în urmă liderul suprem al Iranului, Ali Khamenei, succesorul lui Khomeini.

De-a lungul anilor, unele dintre aceste interdicţii s-au mai atenuat: muzica iraniană este acum permisă, femeile pot cânta în public pentru un colectiv feminin, ba chiar pot fi văzute mergând pe bicicletă pe străzile din Teheran.

Încălcarea normelor

Dar chiar şi aşa, există o multitudine de limitări, pe care mulţi iranieni le încalcă în privat atunci când au ocazia.

„Merg la concerte de heavy metal ‘underground’, nu-mi pun văl, îmi place sexul (fără să fiu căsătorită), sunt atee şi nu merg niciodată să mă rog”
, rezumă pentru EFE o locuitoare a Teheranului, care ori de câte ori poate ignoră normele de comportament ale Republicii islamice. „De ce să-mi spună ei ce pot şi ce nu pot face?”, se întreabă ea.

O atitudine pe care au adoptat-o mulţi locuitori ai Teheranului.

O plimbare într-o noapte de miercuri sau de joi („echivalentul” zilelor de vineri şi de sâmbătă în Occident) pe străzile din Teheran va dezvălui că au loc numeroase petreceri, după cum o trădează muzica, în general americană, ce poate fi auzită de la ferestrele unor locuinţe.

Acoperişurile sunt împânzite cu antene care captează posturi străine, interzise în teorie de către autorităţi, în timp ce femei se plimbă pe motociclete ascunzându-şi corpurile sub haine foarte largi.

 

Ziduri pentru intimitate

În realitate, această separare între viaţa publică şi cea privată nu este nouă, este o tradiţie milenară, care explică de ce casele sunt înconjurate de ziduri, pentru a păstra intimitatea, comentează EFE.

„Iranienii funcţionează în două lumi, una publică şi alta privată. Aşa s-a trăit mereu în Iran, cu şahi sau cu ayatollahi”, remarcă jurnalista şi scriitoarea Elaine Sciolino în cartea sa „Persian Mirrors”. „Totuşi, contrastul este mult mai mare cu ayatollahii, care au stabilit limite stricte cu privire la ceea ce înseamnă un comportament acceptabil în public şi, uneori, chiar şi în privat”, adaugă ea.

În cei 44 de ani de existenţă ai Republicii islamice, iranienii au ridicat ziduri înalte – metaforic vorbind – între viaţa lor privată şi cea publică, lucru pe care noile generaţii nu mai par a fi dispuse să-l accepte.

„Generaţia anilor 1380 nu mai vrea să trăiască două vieţi: una publică, respectând normele sistemului, şi alta privată şi reală”, a scris recent pe Twitter analistul de la Centrul pentru Politică Internaţională din Washington Sina Toossi.

Această generaţie a anilor 1380 (potrivit calendarului iranian este vorba despre cei născuţi după anul 2000) este cea care a ieşit în stradă după moartea, la 16 septembrie 2022, a tinerei Mahsa Amini, la trei zile după ce fusese arestată de poliţia moravurilor pentru că nu-şi acoperise corespunzător capul cu vălul islamic.

Au început prin a protesta faţă de moartea tinerei kurde, de numai 22 de ani, şi a obligativităţii purtării vălului, dar au ajuns să ceară sfârşitul Republicii islamice, cu ajutorul unor gesturi până acum de neimaginat.

Aceşti tineri au ars vălul islamic, au strigat „Femeie, viaţă, libertate!” şi au ignorat segregarea pe criterii de sex în cantinele universităţilor, spre stupoarea autorităţilor.

Şi, la începutul protestelor, tot mai multe femei puteau fi văzute fără văl pe străzile din Teheran, într-un gest de nesupunere civilă de neînchipuit înainte de moartea tinerei kurde.

Aceste acte de nesupunere aveau loc până acum pe ascuns de autorităţile iraniene, în special faţă de poliţia moravurilor, pentru a evita problemele sau recurgând la minciuni.

„În Teheran, a minţi este o chestiune de supravieţuire”, a scris ziarista Ramita Navai în cartea ei „Oraşul minciunilor. Dragoste, sex şi moarte la Teheran”. „Minciunile, mai presus de orice, sunt o consecinţă a traiului într-un regim opresiv, de a fi guvernaţi de autorităţi care cred că trebuie să intervină în cele mai intime aspecte ale cetăţenilor lor”, a apreciat Navai.

Regimul contraatacă

„Moharebeh”, adică „vrăjmăşie cu Dumnezeu”. Acesta este delictul pentru care au fost spânzurate mai multe persoane pentru implicarea lor în protestele din Iran şi care îşi are rădăcinile în sharia, sau legea islamică.

„Islamul spune că un ‘mohareb’ – persoana care comite ‘moharebeh’ – este acela care încalcă legea divină şi cerească, aceasta fiind sharia”, explică pentru EFE clericul Yalal Mohebi, de la sanctuarul Saleh, din nordul Teheranului.

Clericul octogenar susţine că „legea umană poate conţine erori, pentru că fiinţa omenească poate comite greşeli, dar Dumnezeu nu” şi de aici importanţa „legilor lui Dumnezeu”.

Pe un plan mai lumesc, clericul Mohebi defineşte drept „mohareb” pe cel care „atacă alte fiinţe omeneşti, blochează străzi sau pieţe, organizează proteste şi produce teroare şi insecuritate în rândul populaţiei”, şi tot aşa este definit acest concept în articolul 279 din Codul Penal Islamic al ţării.

Acestea sunt delictele pentru care a fost executat tânărul de 23 de ani Mohsen Shekari, la 8 decembrie 2022, în prima execuţie a unei persoane pentru simplul fapt de a fi participat la proteste. Shekari a rănit cu cuţitul un Basij – membru al miliţiei islamice -, care a necesitat 13 puncte de sutură, a blocat o stradă şi a produs teroare în Teheran, potrivit justiţiei iraniene, ceea ce i-a adus tânărului acuzaţia şi condamnarea pentru „vrăjmăşie cu Dumnezeu”.

Această execuţie – urmată de altele – a provocat un val de critici internaţionale, nemaivorbind de faptul că procesul s-a desfăşurat pe repede înainte, iar pedeapsa nu a fost proporţională cu fapta: un om a fost spânzurat pentru că a rănit cu cuţitul pe cineva.

Însă aceasta este pedeapsa prevăzută pentru „mohareb” în legislaţia iraniană şi pe care clericul Mohebi o consideră „adecvată”.

„Însuşi Dumnezeu în Coran, care este cartea lui Dumnezeu şi cuvântul lui Dumnezeu, a stabilit foarte clar pedeapsa pentru un ‘mohareb'”, explică Mohebi, care este reprezentantul liderului suprem Ali Khamenei în nordul Teheranului. Şi enumeră pedepsele, aşa cum sunt ele stipulate în Codul Penal, la articolul 282: „ucideţi-i sau spânzuraţi-i, tăiaţi-le mâna dreaptă şi piciorul stâng sau invers, sau alungaţi-i”.

Organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului ca Amnesty International, Human Rights Watch, dar şi ONU au denunţat procesele drept „farse”, „nedrepte” şi o „ruşine”.

Inclusiv o asociaţie de clerici reformişti, Adunarea Docenţilor şi Cercetătorilor a Seminarului din Qom, şi-a exprimat preocuparea în ceea ce priveşte execuţiile şi recurgerea la acuzaţia de „vrăjmăşie cu Dumnezeu”.

„Nu pot fi consideraţi mohareb cetăţenii care îşi exercită dreptul de a protesta împotriva situaţiei injuste din ţară şi care se apără de violenţa agenţilor”, a indicat asociaţia într-un comunicat.

Însă autorităţile iraniene rămân de neclintit în faţa criticilor.

„Trebuie să aplicăm normele legale cu cea mai mare precizie şi, dacă este nevoie, cu spiritul urgenţei”, a declarat pentru presă şeful puterii judiciare, Gholam-Hossein Mohseni Ejei, după executarea publică a unuia dintre condamnaţi. „Trebuie să ştim că Dumnezeu ne vede mereu şi nu ar trebui să ne preocupăm de cei care ne critică”, a adăugat el.

 

 

sursa Agerpres

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite

Cele mai citite pe aceeași temă