Refugiaţii din Serbia tremură în taberele improvizate. Dorm în corturi la minus 20 de grade

Sute de oameni se aşază zilnic la coadă pentru un blid cu mâncare caldă. Se încotoşmănează cu păturile primite de pomană. Peisajul e incredibil, acolo. Par vremuri de război.

Mohammad Massoud, migrant afgan:  „E ger total, mai ales noaptea. Nimeni  nu poate sta aici, dar nu avem încotro.”

În întreaga Serbie sunt 7.000 de refugiaţi. Cei mai mulţi, cazaţi în serele abandonate de la marginea Belgradului şi în plin câmp, la graniţa cu Ungaria. Oamenii dorm pe podele de ciment sau în corturi. Se încălzesc la câte un foc făcut cu tot felul de recipiente din plastic care scot un fum negru, sufocant.

Amin Jahn, migrant pakistanez:  „E mult prea frig, nici n-am dormit noaptea trecută,  am stat în jurul focului şi era atât de frig.”

În corturi, culcuşurile sunt căptuşite cu pături – o pavăză inutilă în faţa brutalităţii frigului. Când se lasă seara, oamenii aduc jăratic înăuntru, sperând că vor avea un pic de căldură măcar până adorm.

Dimineaţa, la prima rază de lumină, se târăsc afară din corturi copii îmbrăcaţi cu pulovere subţiri şi papuci. Fiecare migrant îndură tot acest chin în speranţa că va deveni unul dintre puţinii norocoşi admişi într-o zonă de tranzit. Zilnic, sunt selectaţi de acolo, pentru intrarea în Ungaria, câte 10 oameni. La rând aşteaptă 7.000.