Refugiați care încearcă să își refacă viața în România. ”Ne vom întoarce la casele noastre când va fi pace şi vom reconstrui tot ce au distrus ceilalţi”
„Era ora 5 dimineaţa, ne-au trezit bombardamentele şi l-am îmtrebat pe soţul meu ce se întâmplă şi a zis: a început. A început ceea ce credeam noi, a început războiul. Atunci ne-am ridicat din pat şi am început să strângem, să ne facem valizele că să plecăm de acasă. Au fost emoţii foarte mari pentru copii, pentru familie şi mereu întrebarea: unde să ne ducem? Cel mai greu era să-ţi părăseşți casa, ţara şi să pleci nu ştii unde.”
Aliona are 33 de ani şi are 3 copii. Au avut noroc să plece repede din Ucraina și să găsească adăpost lângă Iași. Băiețelul de 5 ani a fost înscris la grădiniță, iar copiii mai mari umează să înceapă școala după ce decid dacă vor face cursurile în limba română sau engleză. Iar Aliona și a găsit repede o slujbă.
Când am ajuns mi-am zis că trebuie să fac ceva. Nu poţi să stai cu ochii în tavan şi să nu faci nimic. A fost extraordinar că mi-am găsit acest loc de muncă, iar colegii mă întâmpină cu entuziasm în fiecare zi, nu doar la început. Chiar sunt nişte oameni foarte buni.
Aliona lucrează că bucătăreasă la un bistro din cadrul Asociației Mai Bine.
George Vintilă, Asociaţia „Mai bine”Asociaţia „Mai bine” Iaşi: Mi-a fost un pic teamă că nu știe limba dar își dă silința să învețe mai învăț și eu cateva lucruri în ucraineană
Familia Alionei pare că și-a găsit liniștea. Copiii și au făcut deja prieteni, iar soțul lucrează și el la cel care-i găzduiește în acest moment.
Însă grija pentru prietenii și familia din Harkov îi chinuie în continuare.
Vorbesc rar şi puţin cu ei. Nu e linişte deloc la Haorkov, dorm în beciuri, nu au apă şi mâncare. Au primit ajutoare umanitare, dar se ajunge foarte greu la ei. E război, e greu. Sunt convinsă că vom câştiga acest război. Ne vom întoarce la casele noastre când va fi pace şi vom reconstrui tot ce au distrus ceilalţi. Şi o să vă invit pe toţi, în vizită, în oraşul meu. Da, femeile sunt puternice, iar ucrainencele nu au cum să nu lupte pentru că trebuie să aibă grijă de copiii şi de viitorul lor.