Războiul eufemismelor. The Times: Putin nu a arătat niciodată atât de vulnerabil

Foto: Pixabay
Foto: Pixabay
14 septembrie 2022, 14:50

„Datorită unei contraofensive încurajatoare în estul Ucrainei, Vladimir Putin a avut o săptămână neagră. Înaltul comandament al Rusiei nu a reușit să identifice semne ale unei consolidări a armatei ucrainene în nord-est, umilința este difuzată public, sondajele de opinie simt o schimbare de dispoziție, mesajele propagandistice merg în derivă și există o ruptură a încrederii între elitele Putin. Rușii, mulți dintre ei anterior indiferenți la luptele de peste graniță, vorbesc ca niște învinși. Iar ucrainenii, care au dezvoltat în ultimele 200 de zile un limbaj al rezistenței, îndrăznesc să vorbească despre victorie, despre „dezocupare”. Aceasta se datorează parțial reinventării armatei lor, susținută de Occident, ca o forță agilă în stil israelian, care poate depăși o armată rusă stângace și comandată de ofițeri care și-au câștigat epoleții bombardând civili în Siria în urmă cu șase ani”, scrie Boyes.

Atragerea deliberată a forțelor ruse spre sud, regiunea Herson, a expus slăbiciunile lor de apărare în estul Donbasului. Analiștii militari ucraineni compară atacul lor fulger cu Operațiunea Gazelle din războiul arabo-israelian din 1973, când israelienii i-au bătut pe egipteni și au capturat capete de pod la est și la vest de canalul Suez.

Dar acesta este mai mult decât un război inteligent, subliniază scriitorul. „Aproape întreaga populație de bărbați adulți din Ucraina s-a mobilizat și a dezvoltat un nou limbaj care îi permite să creadă într-un fel de succes. Moralul nu a mai fost atât de ridicat de când ucrainenii i-au respins pe ruși în afara Kievului, în martie. A existat o oarecare dezumanizare, tipică unui război lung. Rușii sunt numiți orci, creaturi urâte și neplăcute din Stăpânul Inelelor. Înzestratul Maxim Tucker, care scrie pentru The Times și a vorbit cu forțele speciale ale țării, îmi spune că combatanții mai străluciți încearcă să evite acest tip de limbaj. La urma urmei, un punct comun va face parte din traseul de ieșire din criză: trupele ruse, înainte de a-și părăsi pozițiile din regiunea Harkov, și-au negociat retragerea lor haotică cu ofițerii ucraineni. Și trupele ucrainene își emit propriile broșuri de capitulare în limba rusă, cu numere gratuite și coduri QR. Numirea rușilor „orci” seamănă prea mult cu etichetele „gooks” și „Charlie Cong” puse Viet Cong-ului de către soldații americani în timpul războiului din Vietnam”, argumentează Roger Boyes.

Soldații ucraineni instruiți să folosească noile arme vestice „încep să urmeze exemplul american de sentimentalizare a armelor, numindu-le după soții și amante”. Dar încearcă să evite triumfalismul prematur, descriind munca de sabotaj a forțelor lor speciale din spatele liniilor rusești drept „bumbac”. „Pe rețelele de socializare instalațiile rusești în flăcări sunt marcate cu o plantă de bumbac înălțându-se din epavă. De ce? Deoarece cuvântul rusesc pentru „bang!” este hlopok, care la rândul său înseamnă bumbac în ucraineană. Este un mod jucăuș de a construi o comunitate națională de rezistență.”

„Între timp, rușii sunt afectați de problema fundamentală care a împovărat războaiele anterioare din epoca Putin și pre-Putin: Moscova trebuie să ascundă numărul victimelor militare de familiile îndurerate și potențial furioase. Deoarece războiul este numit încă oficial o „operație specială” – o expresie menită să liniștească populația că nu va exista nicio înrolare generală – nu se menționează mai nimic despre cei uciși în acțiune. Ca și în Afganistan, cadavrele transportate acasă sunt denumite Cargo 200. Aceasta se referă la greutatea maximă permisă în avion pentru cadavrul unui soldat și sicriul său căptușit cu zinc. Expresia este încă folosită în actualul război din Ucraina. Orice rus ucis este numit la stația radio „200””, mai scrie Boyes.

Acest război al eufemismelor se schimbă. „Ucrainenii sunt iritați de faptul că susținătorii lor occidentali sunt enervați de un rezultat care ar putea fi catalogat drept o victorie asupra Rusiei. Teama din unele capitale (în special Berlin) este că un Putin umilit ar putea fi o amenințare pentru Europa pentru încă un deceniu. Guvernul lui Volodimir Zelenski vrea acum arme care să facă mai mult decât să înmoaie liniile rusești și să distrugă depozitele de muniție. Vrea tancuri Leopard care să poată ajuta la expulzarea definitivă a forțelor ruse din estul țării. Numai o victorie militară clară va fi suficientă, consideră Zelenski, și poate acționa ca un preludiu la o înțelegere diplomatică cu Moscova. Și asta necesită încetarea cuvintelor formale, cum ar fi „operațiuni speciale” (pe care Putin le-ar putea înlocui în curând cu un alt concept spongios, o „operație de combatere a terorismului”). Există o invazie activă în curs de desfășurare și trebuie oprită și inversată, în loc să i se permită să evolueze în ocupație și împărțire”, subliniază scriitorul britanic.

„Cealaltă frustrare de la Kiev este că opoziția rusă față de război nu pare să fie suficient de hotărâtă pentru a-l împinge pe Putin să-și schimbe cursul. Potrivit datelor divulgate de institutul de sondare VCIOM, la sfârșitul lunii iunie aproximativ 30% erau în favoarea încheierii imediate a războiului. Descoperirile nu au fost destinate consumului public. Alte sondaje online arată structura acestei opoziții: tineri, metropolitani, care nu urmăresc televiziunea de stat, fără mare dorință de a emigra, dar anticipând un nou val de represiune. Este o minoritate tăcută care pare să crească. Deocamdată discret, dar Putin pare să se teamă de puterea ei. Ar trebui să-l încurajăm să vorbească. Putin nu a arătat niciodată atât de vulnerabil”, conchide Roger Boyes.

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite