Război pe Pământ și comerț pe Marte. Care este semnificația geopolitică a ambițiilor spațiale ale Emiratelor Arabe Unite?

Redăm analiza lui George Friedman.

***

În momentul în care citiți aceste rânduri, ne aflăm într-un zbor spre Emiratele Arabe Unite. Abu Dhabi găzduiește o reuniune pe tema zborurilor spațiale, iar eu am fost invitat în parte pentru că geopolitica și spațiul este una dintre teme și în parte pentru că scriu o carte despre geopolitica spațiului. Se potrivește, cu excepția faptului că reuniunea este programată în Emiratele Arabe Unite, care în mod normal nu pare a fi un centru al unor astfel de preocupări.

De fapt, Emiratele Arabe Unite au lansat o sondă spre Marte în 2020. Aceasta se află încă pe orbită acolo. EAU nu au proiectat și construit sonda, ci au fost ajutate de Japonia, care a lansat o sondă marțiană în 2005, și de Universitatea din Colorado, care nu a lansat un satelit spre Marte, dar are expertiză în asamblarea unor astfel de lucruri. Având în vedere că Japonia a folosit tehnologie americană pentru propriul său program de sateliți, asigurarea unei tehnologii străine pentru o lansare nu diminuează în sine performanța.

Pentru unele țări, precum Japonia, realizarea se bazează pe inginerie. Pentru țări precum Emiratele Arabe Unite, reușita constă în a-și imagina că vor merge pe Marte, în dorința de a merge și în a merge. În mod evident, a existat o măsură semnificativă de mândrie națională, o căutare de avantaje politice. Dar misiunile spațiale americane au fost, de asemenea, menite să demonstreze puterea SUA, la fel ca și lansarea sovietică și chiar lansarea iberică în emisfera vestică. Pentru o țară arabă, demonstrarea apetitului și a capacității de a merge în spațiu arată lumii că orice percepție care a existat nu mai este adevărată.

Schimbările în modul în care este privită o țară au consecințe geopolitice, dar mersul în spațiu are o semnificație geopolitică proprie. Oriunde merg oamenii, ei iau cu ei două lucruri. Unul este comerțul, adică extragerea bogăției existente la destinație. Al doilea este războiul. Lupta pentru controlul spațiului este deja în curs de desfășurare. Războiul depinde de informații, iar sateliții spațiali pot colecta informații vizuale, de comunicare și de altă natură. Aceste informații îi spun unei națiuni multe despre ceea ce face inamicul. Astfel, inamicul va căuta să distrugă acești sateliți.

Misiunea UAE pe Marte nu a avut nimic de-a face cu preluarea controlului orbitei apropiate de Pământ. A fost, într-un fel, mai ambițioasă și mai puțin atașată de comerț și război. Dar, după atingerea obiectivelor mai ambițioase, majoritatea națiunilor vor privi spre comerț și război. Emiratele există într-o zonă periculoasă, iar liderii săi sunt însărcinați să o protejeze. Puțin din tehnologia misiunii spațiale va atinge oricare dintre aceste obiective, dar principiul că este posibil ca Emiratele să meargă în spațiu va muta în mod inevitabil conversația spre spațiu ca mijloc de comerț și apărare.

Emiratele se află într-o regiune care este deja războinică. Iranul se află de cealaltă parte a Golfului, Irakul este în conflict perpetuu cu el însuși și celelalte țări reprezintă amenințări viitoare, dacă nu chiar prezente. Prima demonstrație a capacității Emiratelor Arabe Unite va duce la noi instrumente și inovații. De asemenea, va oferi EAU opțiunea de a-și extinde propria sferă de descurajare, atât în ceea ce privește senzorii, cât și armele.

Există o logică care este încorporată în tehnologie. Cu cât un stat-națiune devine mai bogat și mai de succes, cu atât va fi mai invidiat. Inevitabil, invidia și dorința creează teamă, iar teama are ca rezultat o nouă tehnologie, într-un ciclu previzibil. Prin tehnologie nu mă refer la microcip, ci la petrol, care a permis tehnologiile care au transformat lumea.

Tehnologia pe care Emiratele Arabe Unite au demonstrat-o nu este un instrument de război, dar reprezintă fundamentul tehnologiilor care pot fi instrumente de război. După cum a demonstrat lumea industrială avansată, teama de o amenințare care nu există încă poate destabiliza regiuni întregi. Manifestările pașnice de putere pot evolua în instrumente mai periculoase, care pot fi folosite pentru a bloca capacitatea altora de a se apăra.

Emiratele Arabe Unite nu au construit un instrument de luptă împotriva războiului și nici nu intenționează să o facă, deoarece există instrumente mai rapide și mai eficiente. Dar toate puterile se urmăresc reciproc și toate guvernele se tem de ce este mai rău pentru viitor. Așa cum americanii și sovieticii s-au confruntat cu arme derivate din cursa spațială, la fel se întâmplă și în alte părți.

În același timp, nu putem evita evoluția unor lucruri care sunt valoroase în sine doar pentru că pot fi ramificate pentru a deveni instrumente de război. Dacă am încerca să evităm astfel de lucruri, nu am avea nimic. La fel cum Emiratele au intrat în spațiu, au intrat potențial într-o nouă realitate pe Pământ. Nu se poate sta pe loc și nu există cale de întoarcere. Au demonstrat că pot face lucruri pe care alții nu le pot face. Semnificația se va dezvălui în timp.