Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.
SIMFONIA UNUI DESTIN

Rapsodiile Române, celebre şi cu putere de comunicare universală

Atâta vreme cât exist, vreau să cânt” – aşa îşi descria destinul marele compozitor, violonist, pianist şi dirijor George Enescu (19 august 1881 - 4 mai 1955. Spectaculos orchestrate, interpretate în concert sau în înregistrări discografice sub bagheta marilor dirijori, cele doua rapsodii ale lui Enescu au răspândit în lume motivele cântecelor şi dansurilor populare româneşti.

18 August 2015, 11:15 | documentar de Liliana Teica |
George Enescu / FOTO: mediathecaire.wordpress.com
George Enescu
George Enescu dirijor
Timp de o lună, la Telejurnal şi pe site-ul stiriletvr.ro, vă  prezentăm “Simfonia unui destin” – povești pe note de Enescu

 
Arta trebuie să mângâie, să unească; dacă ating acest țel sunt mulțumit în îndeplinirea misiunii ce mi-am luat-o
George Enescu

Rapsodia română nr. 1 în La major şi Rapsodia română nr. 2 în Re major,  două colecţii de melodii folclorice orchestrate simfonic, sunt cele mai cunoscute lucrări ale lui George Enescu, pe lângă Poema Română, Suitele şi Simfoniile pentru orchestră.

Compuse la doar 20 de ani, în vara şi toamna anului 1901, cele două Rapsodii Române au fost prezentate, sub bagheta lui Enescu, în primă audiţie în 23 februarie 1903 la Ateneul Român din Bucureşti.

Dacă Rapsodia I, prin exuberanţa ritmurilor ei de dans, prin strălucirea coloritului ei orchestral, este în mod clar o imagine muzicală a unei petreceri populare, cea de-a doua Rapsodie ni se înfăţişează ca o frescă istorică din trecutul nostru zbuciumat” - aprecia muzicologul Zeno Vancea.

Tânărul Enescu a compus rapsodiile la Sinaia, revenise în ţară după studiile de la Viena şi Paris şi avea nostalgia locurilor natale, a cântecului păsărilor şi al lăutarilor din satele copilăriei sale,  iar cele două lucrările reflectă iubirea pentru folclorul românesc, dar şi pentru acordurile muzicii clasice.

În materie de muzică, la început de secol XX, tot ce venea din estul Europei era considerat exotic, iar Rapsodiile lui Enescu aduceau un aer proaspăt prin spiritul modern în care orchestrase cântece de petrecere, hore, sârbe, doine şi balade, munteneşti sau din Moldova şi Transilvania, şi adăugase teme muzicale de factură cultă, un cântec patriotic sau un marş militar.

Enescu a fost primul compozitor român care a depăşit graniţele ţării, iar Rapsodiile i-au celebritatea internaţională, în special Rapsodia Română nr. 1. Lucrarea a ajuns cunoscută încă din timpul vieţii sale, fiind cântară în marile săli de concerte din Europa şi din statele Unite, unde a fost prezentată în premieră, în  anii 1930,  sub bagheta marelui dirijor Leopold Stokowski, cu Orchestra Filarmonică din Philadelphia.

Interpretată în viziuni diferite de către mari orchestre ale lumii, Rapsodia Română nr. 1 a stabilit recorduri discografice fiind înregistrată sub bagheta marilor dirijori George Georgescu (1942), a lui Enescu însuşi, la Moscova în 1946, Ionel Perlea (1955),  Constantin Silvestri (1959), Iosif Conta (1986), Horia Andreescu (1993) sau Cristian Mandeal (1994). După ce Enescu a părăsit România, în 1947, fac înregistrări cu Rapsodia Română nr. 1 şi Eugene Ormandy (1957) şi în 1960Leopold Stokowski.

Un moment foarte important pentru evoluţia interpretării Rapsodiei nr.1 este anul 1978, când Sergiu Celibidache a dirijat la Ateneul Român Orchestra Filarmonicii “George Enescu”, un concert înregistrat şi de Televiziunea Română.

În România, Rapsodia Română nr. 1 a fost utilizată ca fundal muzical pentru genericul unor emisiuni şi uzată, poate, prin difuzarea în exces. Astăzi,  avem acces la muzica lui Enescu mai ales în sala de concert, prin înregistrări sau online, iar Festivalul George Enescu programează cel puţin o reprezentaţie a Rapsodiei, interpretată de o orchestră simfonică de primă mărime şi de un dirijor excepţional.

Recunoscând puterea de comunicare a Raposdiei Române nr.1,  deputaţii şi-au schimbat soneria care îi va convoca la şedinţele de plen, din aprilie 2015.

Muzica lautărească, orchestrată simfonic

Rapsodia nr. 1 op. 11 în La major a cucerit publicul atât prin  gradaţia ritmului, intensităţii şi tempo-ului, pleacă de la un calm suprem şi se dezlănţuie în cascadă, cât şi prin felul în care sunt ilustrate instrumentele populare, harpa sugerează ţambalul, iar viola - scripca  (vioara lăutarului).

Rapsodia începe cu melodia populară Am un leu şi vreau să-l beau, despre care se spune că ar fi fost culeasă de Enescu de la Lae Chioru, lăutarul satului Cracalia, care îl învăţase în copilărie să cânte la vioară, şi continuă cu Hora lui Dobrică, creaţia lăutarul Dobre Marinescu din Ploieşti, starostele unui taraf  de lăutari vestit încă din vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Urmează apoi prelucrarea unui fragment din Mugur, mugurel, cântecul pandurilor lui Tudor Vladimirescu, cu o largă circulaţie în acea vreme în Muntenia, şi un alt joc popular -  Hora de la moară, pentru a se încheia cu vestita Ciocârlie. Piesa de mare virtuozitate făcuse deja senzaţie la Expoziţia Universală de la Paris din 1889, unde fusese interpretată de naistul Angheluş Dinicu, bunicul lui Grigoraş Dinicu, şi de violonistul Sava Pădureanu, iar lăutarii împreună cu tarafurile lor câştigaseră medalia de aur la concursul internaţional de lăutari organizat în cadrul expoziţiei.

Rapsodia Română nr. 2 op. 11 în Re major redă o atmosferă nostalgică, de baladă, are acelaşi aer de prospeţime ca şi al primei rapsodii, dar un plus de profunzime şi de măiestrie în construcţie, spun muzicologii. A făcut carieră şi pe calea undelor, ca emblemă sonoră a postului de radio Europa Liberă.

Rapsodia începe cu Sârba lui Pompieru (lăutarul Costică Pompieru, pe numele adevărat Candeanu, născut pe la 1830 în Ploieşti), se continuă cu tema nefolclorică Pe o stâncă neagră, înspirată de muzica  lui Alexandru Flechtenmachera, cu  melodia ţărănească Bâr oiță, bâr, doina de jale Văleu, lupii mă mănâncă şi vesela melodie Ţânţăraş cu cizme largi, iar la final reia un fragment din Ciocârlia.

surse

folclormuzical.wordpress.com

fundatiaenescu.ro

video Arhiva TVR

ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN ÎMPREUNĂ SALVĂM CASA ENESCU
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 17°C 17°C
IASI 12°C 13°C
CLUJ 14°C 14°C
CONSTANTA 11°C 10°C
CRAIOVA 19°C 18°C
BRASOV 13°C 13°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 23 Martie 2019, 07:31
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 22-03-2019
Deschidere: 8047.89
Maxim: 8079.17
Mimim: 8014.83
Variatie: -0.2%
TLV
2.13
0.7%
FP
0.90
1%
SNG
31.80
2.08%
SFG
18.05
5.26%
TBM
0.29
4.09%
BRD
12.90
0%
SNN
9.75
0%
EL
10.34
0.78%
DIGI
24.55
0.41%
SNP
0.37
0.41%
ARHIVĂ ȘTIRI