Radiografia unui dezastru industrial. Novaya Gazeta: Industria militară a Rusiei este în agonie, nu poate ține pasul cu nevoile de pe front

Dmitri Medvedev, fostul președinte al Rusiei și în prezent vicepreședinte al Consiliului de Securitate, a inspectat pe 25 octombrie Uralvagonzavod, una dintre cele mai importante unități de producție militară din Rusia.

Medvedev a inspectat în special situația producției tancurilor. Pe canalul său Telegram, el a scris despre obiectivele care au fost stabilite în timpul unei întâlniri: accelerarea furnizării de echipamente pentru trupele Rusiei în Ucraina, executarea strictă a ordinului de apărare a statului în toți parametrii săi cheie și prevenirea întreruperii aprovizionării.

Mesajul principal al lui Medvedev, după vizitarea complexului, a fost însă pentru cititorii străini ai canalului său: „Încă un lucru. Citind analizele inamicului, am întâlnit mai multe afirmații că Rusia va rămâne în curând fără echipament militar și armament esențial. Se spune că am irosit totul. Nu-ți ține respirația. Producția noastră de arme și echipamente speciale crește de mai multe ori în toate domeniile: de la tancuri și artilerie până la rachete și drone de înaltă precizie. Așteaptă și-ai să vezi!”

Sunt în joc aproape 5 trilioane de ruble (81,3 miliarde de euro) investite în bugetul de apărare al Rusiei pentru 2023.

Novaya Gazeta Europe a analizat dacă laudele lui Medvedev cu privire la creșterea „de mai multe ori” a producției de tancuri și alte vehicule militare pot fi puse în practică. Publicația a consultat, sub protecția anonimatului, mai mulți experți militari și angajați din industria militară a Rusiei.

Nepregătiți de război

„Oamenii care au început «operațiunea militară specială» au călcat în picioare sectorul de apărare al Rusiei de acum mulți ani”, a declarat pentru Novaya-Europe o sursă din cadrul industriei militare ruse. „Când Putin a venit la putere, a început o redivizare a pieței. Vechea branșă a fost eliminată și înlocuită cu noul «management eficient». Acele fabrici care au exportat o parte din producția lor în alte țări au reușit să-și mențină afacerile pe linia de plutire. De fapt, exporturile sunt singurul lucru care a menținut în viață industria militară. Fabricile care nu aveau potențial de export au fost fie distruse, fie vândute. Unele dintre clădiri au fost transformate în centre comerciale, altele au fost pur și simplu abandonate.”

Marja de profit este minimă atunci când vine vorba de ordinea de apărare a statului, spune sursa Novaya-Europe. Aceasta este moștenirea sovietică: pe vremuri, prețul produsului era calculat ca cost principal plus o majorare minoră a veniturilor, să zicem, de 5 până la 15%. Dacă un tanc ar fi fost vândut într-o altă țară cu 2,5-3 milioane de dolari, Ministerul rus al Apărării ar fi returna doar 1 milion în bugetul fabricii.

Aceste împrejurări au însemnat că nu era rentabil pentru fabrici să lucreze cu statul. Sursa Novaya își amintește că Kurganmashzavod (o fabrică de vehicule cu sediul în Kurgan, cunoscută pentru producerea de vehicule de luptă pentru infanterie BMP – n.r.) nu a respectat câțiva ani ordinul oficialilor din apărare, dar în tot acel timp își vindea fără probleme vehiculele de luptă BMP-3 către Emiratele Arabe Unite și Malaezia.

Unele fabrici, în special cele care produc produse viabile comercial pentru export, au contractat împrumuturi pentru a cumpăra echipamente de la băncile din Occident. Cu toate acestea, după anexarea Crimeei și sancțiunile occidentale care au urmat, aceștia au fost nevoiți să treacă la băncile rusești, căzând în robia datoriilor. Unele fabrici erau în pragul falimentului. Problema este abordată în aceste zile, iar un program de restructurare a datoriilor în detrimentul bugetului de stat este o posibilă opțiune.

De asemenea, cercetarea, dezvoltarea și ingineria militară nu au avut finanțare de stat în Rusia, după cum spune sursa.

„Este o practică obișnuită în SUA ca Ministerul Apărării să plătească fabricile, așteptând în schimb prototipuri ale anumitor produse”, spune un angajat din industria militară rusă. „Acesta ar putea fi la fel de bine o competiție, iar două companii ar putea lucra la o comandă în același timp. Amândouă ar fi primit apoi bani de la Ministerul Apărării. Acesta din urmă le-ar fi testat pe ambele și ar fi început producția de serie a celui mai bun. La noi funcționează invers, se spune: «Băieți, mergeți la lucru pe cheltuiala voastră!» Acei câțiva norocoși care oricum primesc finanțare sunt interesați să piardă timpul în mod deliberat, amânând rezultatul cât de mult pot pentru a continua să obțină bani. Prin urmare, fabricile din Rusia consideră că este benefic să păstreze producția de produse vechi, dar încercate și testate, folosind stocurile sovietice și evitând riscuri majore de producție.”

Nu există produse inovatoare, bazate pe știință în Rusia în aceste zile și nici nu vor apărea prea curând, crede expertul.

„Este evident că armata Rusiei are o aprovizionare catastrofală la aproape toate tipurile de echipamente”, spune un angajat al Rostec, un conglomerat de apărare deținut de stat. „Se pare că noua prioritate acum se referă la cantitate, nu la calitate. Mai exact, nu este important ce tancuri sunt trimise în prima linie: ori cele mai noi modele T-90M, ori cele T-62 recondiționate.”

Angajatul Rostec spune că Uralvagonzavod a primit un ordin de stat de 400 de tancuri la scurt timp după începerea războiului din Ucraina. Potrivit biroului de relații publice al fabricii, linia de producție a tancurilor de acolo are o încărcătură completă de lucru până în 2024. Cu toate acestea, după ce Rusia a început să-și piardă masiv echipamentele pe front, termenele trebuie că au fost serios înăsprite.

Cu toate acestea, nici în industria tancurilor instrucțiunile de la cea mai înaltă conducere nu pot fi executate imediat.

„Nimeni nu era pregătit pentru un război. Lansarea oricărui tip de producție necesită timp. În primul rând, cu toți furnizorii, selectorii și producătorii aliați ar trebui să se poarte negocieri”, spune angajatul Rostec. „Producerea tancurilor necesită metal, tunuri, motoare, electronice, dispozitive de comunicație și tot felul de alte mecanisme complexe și unități integrale. Toate aceste lucruri au fost achiziționate pe baza contractelor reale și nu pot fi achiziționate acum pocnind din degete. Nu existau nici stocuri. Avem o politică de producție slabă.”

Tancuri lucrate manual

O sursă Novaya Gazeta care lucrează pentru una dintre corporațiile de stat din Rusia estimează capacitatea de producție a actualei Uralvagonzavod la 200-250 de tancuri pe an. Imaginile vizitei lui Medvedev indică faptul că noile tancuri sunt asamblate manual, iar cele vechi sunt modernizate pe stoc. În special, vechea linie de asamblare sovietică asigura o capacitate anuală de mii de tancuri în fiecare an. Muncitorii de la fabrică fac glume acum pe seama tancurilor lor, spunând că sunt făcute manual.

Creșterea producției necesită extinderea spațiului de producție. Cu toate acestea, acele zeci de miliarde de ruble alocate pentru a construi ateliere de ultimă generație au fost deja „epuizate”. Uralvagonzavod și-a dat în judecată contractorii, deoarece nu a fost construit nici măcar un metru pătrat din noile depozite. Echipamentele achiziționate și mașinile scumpe importate zac în lăzi de ani buni. Acesta este motivul pentru care nu este de așteptată nicio producție în masă de tancuri în viitorul apropiat.

Între timp, Alexander Potapov, directorul general la Uralvagonzavod, nu a fost tras la răspundere pentru distrugerea unuia dintre cele mai ambițioase proiecte ale industriei militare ruse.

În consecință, tancurile T-14 Armata sunt asamblate în aceeași secție a fabricii ca și T-90 și T-72, modele fundamental mai grele și mai mari, deși nu există echipamente relevante pentru asta. Nu se știe câte T-14 sunt în funcțiune acum.

Uralvagonzavod nu are specialiști pregătiți în asamblare pentru a înființa o nouă linie de producție în spațiile de lucru existente. Pentru a intensifica producția, fabrica ar trebui să angajeze mai mulți oameni. În aceste zile, programul fabricii este în trei schimburi, șapte zile pe săptămână, la fel ca majoritatea unităților din industria militară.

Uralvagonzavod obișnuia să livreze zeci de tancuri, dar acum predarea unui lot de 5 sau 10 tancuri către armată a devenit oarecum o obișnuință. Fabrica se concentrează acum pe producerea de tancuri T-72B3M, deși recent a apărut pe internet un set modern de T-90M. Militarii ucraineni au capturat deja unele dintre aceste tancuri. Este greu de închipuit o campanie de imagine mai proastă decât cea de care au avut parte tancurile rusești puse pe butuci de către lansatoare vechi de rachete.

Ministerul rus al Apărării ar deține până la 8.000 de tancuri de modele diferite, de la T-62 la T-80, păstrate în depozit, conform Volya, un canal Telegram. Volya a încercat să afle câte tancuri sunt folosite de Rusia și a descoperit că până la 90% dintre vehiculele în stare de conservare au nevoie urgent de modernizare. Conform calculelor canalului, industria tancurilor din Rusia este în prezent capabilă să producă până la 250 de vehicule noi și să modernizeze până la 600 de vehicule vechi în fiecare an.

CITIȚI AICI ANCHETA INTEGRALĂ.