Putin caută să se distanțeze de retragerea din Herson. „Aceasta va ciopârți povestea sa de mare lider”

Miercuri, generalul a apărut la televiziunea națională într-un rol destul de diferit: el a fost purtătorul de vești proaste, anunțând că Rusia ar trebui să abandoneze capitala regională sudică Herson pentru a-și păstra în viață soldații de acolo.

Președintele Vladimir Putin, care, într-o apariție belicoasă în Piața Roșie din Moscova, cu câteva săptămâni mai devreme, declarase Herson parte a Rusiei pentru eternitate, era în altă parte – sărbătorind cea de-a 75-a aniversare a Agenției federale medico-biologice.

Distanța a fost deliberată. Cu fiecare nou fiasco în Ucraina, lui Putin îi este din ce în ce mai greu să se despartă de mirosul de eșec, care îi erodează treptat imaginea de lider hotărât și indestructibil.

„Acesta este un regim personalist și, în general, publicul înțelege foarte bine că Putin este cel care stă în spatele tuturor deciziilor importante”, a declarat Abbas Gallyamov, un fost redactor de discursuri al lui Putin devenit consultant politic. „El este pilonul central în construcția sistemului, iar dacă el se clatină, întregul sistem se clatină.”

Cu siguranță, nu există nicio provocare imediată la adresa puterii lui Putin. Cu toate acestea, după ce a prezentat Hersonul ca pe un premiu major capturat la începutul războiului, unul care s-ar fi oferit o piatră de hotar pentru a revendica întreaga coastă a Mării Negre, fiecare nou pas înapoi ridică întrebări cu privire la motivul pentru care rușii ar trebui să mai aibă încredere în Kremlin.

„Aceasta va ciopârți povestea de mare lider a lui Putin”, a declarat Cliff Kupchan, președintele Eurasia Group, o firmă de evaluare a riscurilor politice din Washington. „Va fi o altă problemă pentru el în timp ce încearcă să adune publicul rus în spatele efortului său de război. Nu-ți pierzi cel mai mare premiu fără a suferi pentru asta.”

Pentru a pune capăt la ceea ce s-a transformat într-un război prost gândit, Putin are nevoie de un fel de triumf, au spus analiștii. Continuarea luptei riscă să genereze și alte eșecuri, dar a anunța sfârșitul, cu puține lucruri de arătat după invazia sa, ar submina principala lui justificare pentru cei peste 20 de ani la comandă: reconstruirea Rusiei ca o mare putere.

Putin nu are nevoie de o victorie reală, a spus  Gallyamov, ci doar de ceva care i-ar putea permite să le vândă rușilor ideea că lasă Rusia într-o situație mai bună decât era înainte. „El nu se poate opri și nu poate continua”, a precizat consultantul, „așa că se află în impas”.

Mașina de propagandă a Kremlinului a intrat în acțiune pentru a încerca să atenueze orice critică a retragerii din teritoriul controlat de Rusia la vest de râul Nipru. La televiziunea de stat, Vladimir Soloviov a calificat-o drept o decizie „dificilă” și a îndemnat: „Aveți încredere în generali”.

Putin a aruncat de mult timp generalii în plan secundar, neliniștit de faptul că vreunul dintre ei i-ar putea fura lumina reflectoarelor. Dar generalul Surovikin a primit un profil public ridicat, mai ales cu performanța teatrală pe care a implicat-o recomandarea retragerii în cadrul unei ședințe militare de informare a ministrului Apărării, Serghei Șoigu. Președintele ar dori ca altcineva să fie chipul înfrângerii.

Mass-media de stat – practic, toate sunt de stat de la începutul războiului – și-a desfășurat moara de eufemisme și a numit retragerea „manevra Herson” sau „regrupare”, insistând că a fost doar un eșec temporar.

De asemenea, Kremlinul pare să fi acționat în prealabil pentru a dezamorsa orice critică din partea a doi dintre cei mai duri critici ai performanței armatei: Ramzan Kadîrov, liderul Republicii Cecenia, și Evgheni Prigojin, fondatorul companiei de antreprenoriat militar Wagner. Kadîrov a declarat că generalul Surovikin a acționat ca un „„adevărat general de luptă”, în timp ce Prigojin, un aliat al generalului din anii în care au lucrat împreună pentru a stârpi opoziția din Siria, a lăudat și el decizia.

Experții ruși au spus, cu fiecare nouă înfrângere, că țara se luptă cu întregul Occident, al cărui front unificat va ceda în curând. De data aceasta, comentatorii pro-Kremlin au remarcat, de asemenea, că, timp de secole, forțele rusești au ieșit victorioase din războaie care inițial păreau înfrângeri dezastruoase, inclusiv din cel de-al Doilea Război Mondial.

Dar au apărut fisuri printre susținătorii de dreapta ai războiului, inclusiv printre bloggerii militari care au descris retragerea în termeni catastrofali. Konstantin Malofeev, un magnat cu propria sa rețea de televiziune cu orientare religioasă, a declarat că Rusia a devenit o națiune a intereselor comerciale lacome și că trebuie să își trezească spiritul de luptă. „Noi suntem războinici. Noi suntem Imperiul”, a scris el pe canalul său Telegram.

Diviziunile dintre vocile pro-război i-ar putea oferi lui Putin un anumit spațiu de manevră, au declarat analiștii.

Au existat, de asemenea, voci batjocoritoare, chiar dacă majoritatea acestor critici au fost înăbușite prin amenințarea cu pedepse grele cu închisoarea. Unde se termină teritoriul Rusiei, a întrebat ironic un bărbat pe Twitter, folosind o înjurătură pentru a scrie: „Acolo unde nu a fost bătută”.

Din punct de vedere militar, retragerea a avut de fapt sens, au spus analiștii, presupunând că e totul o făcătură. Cei aproximativ 15.000 – 20.000 de soldați ruși care dețineau Herson și împrejurimile sale erau unele dintre cele mai bune și mai experimentate trupe pe care Rusia le mai are după ce a pierdut multe unități în luptele de la începutul anului în jurul Kievului și Harkovului, a declarat Edward Arnold, fost ofițer de infanterie al armatei britanice și cercetător în domeniul securității europene la Royal United Services Institute din Londra.

Deși retragerea trupelor peste Nipru este o operațiune riscantă sub foc, a spus el, o retragere reușită înseamnă că „ei sunt capabili să păstreze o parte din puterea lor de luptă, ceea ce este cu adevărat necesar”.

Trupele rusești sunt puternic baricadate pe malul estic al râului, iar de acolo linia frontului se întinde spre nord-est pe sute de kilometri. În spatele acestei linii se află Donbasul, plus podul terestru care leagă Rusia de Crimeea, precum și canalul care alimentează cu apă peninsula anexată ilegal.

Păstrarea întregului teren este mult mai importantă pentru Putin și pentru obiectivele sale de război decât orașul Herson în sine, au remarcat analiștii.

Unii au sugerat ca această mișcare să fie luată ca atare, că malul estic al râului Nipru ar fi mult mai ușor de apărat. Dacă luptele devin mai puțin intense în timpul iernii, Rusia ar putea folosi pauza pentru a-și consolida poziția pe acel teritoriu și pentru a oferi noilor soldați mai multă pregătire decât miile de recruți necopți care sunt acum aruncați pe front pentru a astupa găurile.

Moscova ar putea chiar să propună o încetare a focului și negocieri, deși președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a respins categoric orice astfel de propunere atâta timp cât Rusia deține în continuare întinderi vaste de teritoriu ucrainean. Oficialii americani ar fi încercat să împingă Kievul în această direcție, deși au negat public acest lucru.

Generalul Mark Milley, șeful Statului Major american Întrunit, a declarat joi că o pauză de iarnă ar fi o oportunitate pentru discuții de pace.

Problema acum pentru Putin este că a vândut Herson ca pe un premiu major în tranziția către conducerea Rusiei, sugerând că recreează Novorossiya, sau Noua Rusie, jumătatea inferioară a Ucrainei ocupată pentru prima dată de împărăteasa Ecaterina cea Mare.

„Aceasta a fost bijuteria din coroana lui Putin în războiul de până acum”, a spus Kupchan. „Trebuie să spun că coroana lui este vizibil lipsită de bijuterii”.